4,658 matches
-
deplin înțeleasă, apoi despre cele onirice și cele de cunoștință metafizică. Primele două pot fi exemplificate prin: "iată un înger al Domnului îi apăru în vis" și prin visele faraonului interpretate de Iosif. Într-un somn normal, visele sunt imagini confuze determinate de griji, regrete și dorinți, așa cum sunt ele interpretate printre alții de Freud. Acestea pot fi reminescențe ale reprezentărilor mentale inspirate de tendințele și emoțiile noastre, de senzațiile percepute anterior visului, înregistrate de memorie și intrate într-un proces
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noțiunile de spațiu și timp, și la limită dacă chiar le-ar anihila, el ar deveni absolut nimic, și că n-ar mai rămâne astfel în el însuși nici un lucru pentru care să poată simți și gândi, cu excepția unor lucruri confuze, despre care i-ar fi imposibil să-și formeze vreo idee. Totodată, lucrurile stau complet invers: viața angelică este dintre toate cea mai înțeleaptă și mai fericită. Iată de ce, în sensul propriu al Cuvântului vârstnici, nu înseamnă în vârstă ci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de la primul sistem de semnalizare la cel de al doilea, deci de la primul arc reflex la cel al atmei, de la imagine, sunet etc la cuvânt ar fi identic și în somn. Eu cred că dialectic gândirea uneori ilogică, deformată și confuză, se manifestă prin cuvânt și apoi este tradusă în viziuni complexe și frecvent "imposibile". De aceea nu putem fi de acord cu aceeași succesiune din perioada de trezie, ci integrăm gândirea celor trei arcuri reflexe în minunatul amalgam realizat în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întrevede, în același timp, un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, clopotele succesive prin care trecem, probându-ne calitățile și virtuțile. Așa cum dovedesc numeroasele cazuri întâlnite în practica medicală, orice individ care și-a pierdut memoria în totalitate este confuz, incapabil să reflecteze corect, deoarece nu mai dispune de nici o referință, de nici un reper, pentru a-și susține judecățile plecând de la baze solide. Este verificat că omul, prin natura sa, raționează plecând de la cunoscut către necunoscut. Din această cauză lui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și cea interioară ar fi parte din Goethe: Das ewig weibliche/Ziecht uns hinein, și toate acestea prin eternul feminin, Shekina 738. Frumusețea expansiunii și indistincțiunii, câmp de bătălie între cer și infern 739 se pot uni, distinct și nu confuz, și realiza adevărata Piatră Filosofală, identificată cu Magnum Opus.740. Paolo Coehlo povestește despre un maestru budist care călătorea cu discipolii săi, și le urmărea discuția privind criteriile de diferență dintre ei pentru a aprecia care era cel mai bun
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
proprii naturii, și anume, spațiul și timpul" (Emmanuel Swedenborg). Prin poesie acestea pot fi modificate, dar oricum rămân modificate în ambiguitatea care le caracterizează. De fapt lumile noastre interioare se ascund în versuri. Într-un somn normal, visele sunt imagini confuze determinate de griji, regrete și dorinți. Acestea pot fi reminescențe ale reprezentărilor mentale inspirate de tendințele și emoțiile noastre, de senzațiile percepute anterior visului, înregistrate de memorie și intrate într-un proces creativ mnemoclastic. Deci sunt determinate de impresii senzoriale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și cearceaful, creând impresia că respectivul elev este plecat la spălător sau în alt dormitor. Deodată ușa s-a deschis și s-a închis cu repeziciune. L-am observat prin semiîntunericul dormitorului (era camuflaj și numai un beculeț albastru lumina confuz) pe Marin. Grăbit, se dezbrăcă și se chirci în pat, trăgându-și plapuma peste cap. Respira ca în urma unei goane. După câteva clipe am auzit zgomot și în alte dormitoare. Veniseră și ceilalți. Ce s-a întâmplat, Marine, l-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înțeleg revolta. N-ai fost arestat și judecat de actualul guvern, dar dumneata gândești ca un fascist, ești un legionar mistic. Vă rog să-mi permiteți să vă atrag atenția că în afirmația dumneavoastră noțiunile pe care le întrebuințați sunt confuze și demonstrează cât de dezinformat sunteți și cât de rău intenționat ați fost indus în eroare. Simțeam că mă apropii de limita posibilităților de răbdare ale anchetatorului; tocmai pentru că era tânăr voiam ca cele expuse să poată opera vreodată asupra
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
provocat întrebări justificate: „De ce ni se ascund toate acestea?”. Am provocat un adevărat scandal între acești tineri, cărora li se ascunsese și actul de naștere al poporului român, din amestecul dintre daci și romani, în mintea lor fiind o idee confuză, că suntem o seminție slavă romanizată prin limbă. La paralela lingvistică între limba latină și limba română, pentru a demonstra latinitatea limbii noastre, vorbind despre disputa lui Hașdeu cu Cihak, cu privire la circulația cuvintelor și despre lucrarea lui, Etimologicum..., elevii asistau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o singură corectură (sau fără nici o corectură). Iorga considera drept suficiente exactitatea orizontului și pe cea a laitmotivului. Avea o minte și o memorie splendid organizate. Știind cum să evite ca amalgamul de fapte să nu-i facă ideile principale confuze, putea să-și organizeze materialul astfel ca "orizonturile" sale să fie limpezi. Mesajul și structura operei sale erau strălucite și raționale. Admiratorii lui Iorga i-au atras cu deferență atenția asupra multelor sale greșeli minore, dar detractorii au insistat asupra
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
va face, în timpul desfășurării campaniei electorale, declarații antisemite mai agresive decît făcuse vreodată tatăl lui40. În toamna lui 1937, interesele României în privința chestiunii evreiești reclamau de la el, după părerea lui Iorga, un fel de acțiune prezumtivă. Din nefericire, în vîrtejul confuz al celei de a doua jumătăți a anului 1937, acest om mare, acest titan intelectual își pierduse o mare parte a simțului perspectivei și al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe plan secundar și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
iulie 1929, 20 martie și 29 iunie 1940 70 "Neamul românesc", 7 iunie 1926, Iorga nu agrea deloc nici măcar o istorie separată a Ucrainei. El a scris cu furie despre renumitul profesor ucrainean Hrușevski, pe care îl considera "cult, dar confuz", pentru că acesta voia să adauge un capitol despre ceea ce Iorga numea "inexistenta istorie a Ucrainei" la volumul alcătuit de profesorii Lamprecht și Tille. O viață de om..., vol. II, p. 88 71 "Neamul românesc", 14 august 1928 72 "Neamul românesc
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fel de speranță. I-am spus răspicat că legătura noastră e trecătoare, că dragostea mea e trecătoare, că, fără îndoială, și iubirea ei pentru mine e trecătoare. I-am vorbit despre perisabilitatea, fragilitatea și caracterul efemer al relațiilor umane, despre confuza irealitate a spiritului uman și, în tot acest timp, ochii ei mari, căprui, luminoși, îmi vorbeau despre etern. Îmi spunea: „Vreau să fiu desăvârșită în relațiile mele cu tine, așa încât să nu suferi când mă vei părăsi“, și această exprimare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Când a sosit momentul, Hartley a hotărât că nu vrea să se mărite cu mine. Mi-a fost cu neputință să aflu de ce, eram prea zdrobit de durere ca să pot gândi limpede, ca să-i pot pune întrebări inteligente. Îmi răspundea confuz, evaziv, poate că din dorința de a mă cruța, poate că din pricina propriei ei suferințe sau poate că din cauza unei nehotărâri, pe care eu, în mod prostesc, nu am putut-o desluși. Mi-a spus, desigur, câteva lucruri teribile, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cadă, și pe rochia ei albă apărură pete lungi, întunecate. Își atinse cu palmele obrajii înfierbântați și apoi, în continuarea aceleiași mișcări, se aplecă și își culese geanta de pe jos. — Pleacă, Lizzie, fetițo, nu vreau să ajungem la o discuție confuză sau la ceartă. La revedere. Scoase un scâncet jalnic, se întoarse și o zbughi pe ușă. Am mai așteptat un moment sau două, și când am ieșit afară, aproape că ajunsese la drum. Un Volkswagen galben se găsea acum parcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am luat. Una din ele era de la Lizzie. Am desfăcut-o și am citit-o din mers. „Iubitul meu, bineînțeles că răspunsul nu poate fi decât «da». Temerile mele erau prostești și lipsite de temei, te rog iartă-mi reacția confuză la minunata ta ofertă. Sunt pajul tău, așa cum am fost o viață, și cum să nu-ți fiu alături dacă, măcar pentru un moment, ai nevoie de mine? Nu i-am spus încă nimic lui Gilbert, și nu știu cum să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făurisem, încât nu reflectasem nici un moment la aspectele acestei întâlniri. Intențiile mele se avântau mult mai departe, iar speranțele se închegau în mozaicul unui viitor mult mai puțin neplăcut. Acum însă eram proiectat brusc în prezent, și năpădit de simțul confuz și alarmant a ceea ce pusesem la cale. De îndată ce l-a văzut pe Titus, Hartley s-a oprit locului și chipul ei a suferit o transformare teribilă. Gura i s-a căscat și i s-a lăsat urât în jos, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rău. O.K. Eu sunt vinovat, dar faptele sunt fapte. Iar în ce privește cruzimea lui, avem un martor aci de față, cu toate că nu prea pare dispus să-și susțină mărturia. — Ăsta nu-i un argument, ripostă James. E mai curând o confuză declarație de intenție. — Mă rog, este lucrul pe baza căruia îmi propun să acționez. Nu pot să-mi dau seama de ce m-am lăsat antrenat în discuția asta perfect ridicolă. — Foarte bine. Cred că a reieșit destul de limpede ceea ce gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
consola“ pe Ben, și asta să fi fost cauza pentru care Ben nu voise s-o primească pe Hartley cu o seară înainte? Altminteri, cum ar fi putut Rosina să știe că venim? Gândul ăsta mă umplea de o mânie confuză și neputincioasă. Străbătusem satul, trecusem de biserica în care stătusem timid de vorbă cu Hartley cu atâta vreme în urmă, și am cotit pe deal, spre bungalov. Peregrine, conducând ca un nebun, cu obrajii aprinși, părea atât de absorbit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta, și până când s-a întâmplat înfiorătorul eveniment, seara părea să se fi terminat liniștit, sau să fi devenit difuză și ușor haotică, asemenea ultimului stadiu al unei petreceri reușite. Sau poate că în memoria mea toate lucrurile au devenit confuze. Peste stânci se lăsase o lumină, deși nu-mi mai amintesc de unde venea. Poate că norii își irizau încă luminozitatea. Se ivise și o lună, cioplită inform și pătată, mare și anemică, de parcă ea însăși ar fi fost un nor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sufeream numai de pe urma șocului și a traumatismului. Aveam nevoie de repaos, de căldură și mi-a recomandat ca pe viitor să evit să mă colind peste stânci, noaptea, după ce băusem vârtos. La acest punct, s-a iluminat, în mintea mea confuză, ideea că, în afară de asasin și de mine, toată lumea credea că a fost un simplu accident. Acum era aproape zece dimineața. Din nou o zi de arșiță, cu bubuit de tunet mai puternic, mai apropiat. Fulgerele frângeau cerul, ca niște spirale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
târziu, nesigur dacă e dimineață sau după-amiază. Mă simțeam ceva mai puțin amețit, dar mă apucase un soi de turbare. Am coborât în bucătărie, am mâncat puțină brânză și m-am culcat din nou. După aceasta, lucrurile au devenit din ce în ce mai confuze. Probabil că am zăcut în pat cea mai mare parte a acelei zile. Îmi aduc aminte că m-am deșteptat în toiul nopții și am văzut luna strălucind. A doua zi dimineața am coborât devreme și mi-a venit deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
whist. Ora 10 în pat. Noapte minunată. Papa doarme mai liniștit. Joi, 16/28 mai Papa se scoală la ora 8. Mergem toți împreună la el la ora 9, dânsul se bucură că ne vede, vorbește puțin. Curând devine însă confuz, mă întreabă „dacă mai este cadavrul în casă”, apoi adoarme și la ora 10½ este dus în pat. Ora 12 dejunăm en famille. Jucat biliard cu Philipp. Ora 4 cu el și cu Fritz o promenadă, pe drum însă am
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
nu vine atât de repede. Noapte cu lună minunată. Mama și Marie rămân noaptea la patul de suferință. Vineri, 17/29 mai Sculat la ora 7½. Scumpul tata continuă să doarmă, se trezește abia la ora 11½, este însă complet confuz. Elisabeta a fost deja la ora 4 la patul de suferință. Întreaga dimineață în camera de suferință. Papa spune câteva cuvinte. Ora 12 dejunat en famille. După-amiaza din noi la patul de suferință. Papa a întrebat de mine, însă abia
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
continuă să concentreze trupe în Polonia. După-amiaza nimeni. Seara Kalinderu între orele 5 și 7. Biliard cu Elisabeta. Kronprințul pare să se simtă ceva mai bine. Marți, 8/20 decembrie Mohorât, ceață. Înainte de amiază Câmpineanu, care e foarte suferind și confuz. Ora 11½ generalul Fălcoianu pentru pregătirea planului de mobilizare, artilerie, cai etc. Ora 1½ Coutouly îmi aduce notificarea lui S. Carnot ca președinte al republicii. Orele 3-4½ promenadă. Orele 5-6½ contele Goluchowsky, care îmi transmite din partea lui Kalnoky că Austria
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]