10,335 matches
-
decât cu paradele (care instituie o separare clară Între participanți și excluși, actori și spectatori) și demonstrațiile (generate și marcate de diferențieri de clasă evidente). În pelerinaj, mișcarea este dinspre periferie (diversele zone din care vin pelerinii) către un centru consacrat, În timp ce procesiunile pleacă dintr-un centru și se Întorc tot acolo. Paradele instituie mai multe „centre”, Între care se impun punctul de adunare și formare a coloanei, punctul unde se află spectatorii privilegiați (lideri politici sau religioși, juriul) și punctul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiunea de carnaval și paradă vine din semnificațiile simbolice atribuite mișcării. În procesiuni, mișcarea este de la centru către periferie - statuia, relicva sacră sau un Înalt oficiant religios sunt scoși din sediul lor obișnuit (biserică, moschee, templu - adică dintr-un centru consacrat) și sunt plimbați și expuși publicului printr-un spațiu exterior (sat, oraș, regiune). Pe parcursul acestui traseu sunt anulate diferențele sociale, precum și cele dintre centru și periferie (ca În actele magice, centrul sacru „contaminează” Întregul spațiu parcurs). Paradele, prin mișcarea lor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și expuși publicului printr-un spațiu exterior (sat, oraș, regiune). Pe parcursul acestui traseu sunt anulate diferențele sociale, precum și cele dintre centru și periferie (ca În actele magice, centrul sacru „contaminează” Întregul spațiu parcurs). Paradele, prin mișcarea lor, definesc un spațiu consacrat și separă clar actorii de spectatori. Pe lângă această diviziune, ele instituie și diferențe vizibile Între spectatorii cu statut social Înalt (prezenți În tribune sau În locuri privilegiate) și mulțimile obișnuite, Înșirate pe traseul paradei. Prin afirmarea și exprimarea simbolică a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
direcție sau un scop bine definite, o mișcare de luare integrală În posesie a spațiului, fie el centru sau periferie. Defilările carnavalești creează centre simbolice ad-hoc, reguli de comportament eliberate de constrângerile uzuale, eroi și modele care inversează frecvent valorile consacrate. În această mișcare, membrii unei societăți se amestecă, indistinct, Într-o estompare generală a granițelor sociale. Trebuie menționat Însă că pentru Roberto Da Matta modelul ideal al procesiunii este cel religios, iar imaginea standard a paradei este cea militară. Pelerinajul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei comunități, care constituie baza identității lor culturale. (A. Falassi, 1997, vol. I, p. 296) În ultimă instanță, am putea defini sărbătoarea ca o celebrare simbolică a unui obiect (eveniment, om, zeu, fenomen cosmic etc.), Într-un interval de timp consacrat unei multitudini de activități colective cu funcții expresive. (F.A. Isambert, 1989, vol. IX, p. 424) Terminologia sărbătorii Își are rădăcinile În cuvintele latine festus (legat de o sărbătoare), feriae (sărbătoare, târg) și feralis (legat de moarte). De aici provin termenii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cantități uriașe de alimente și băutură. Deseori, acestea pot include mâncăruri tradiționale, care se prepară numai cu ocazia unei anumite sărbători și al căror consum implică ideea unor forme de comunicare cu duhurile strămoșilor; g) dramatizări ritualice: În diversele spații consacrate sărbătorii au loc puneri În scenă (de obicei) ale narativelor mitice de Întemeiere. Prin aceste dramatizări, comunitatea retrăiește, cu o intensitate sporită, momentele sacre ale Începuturilor, faptele, suferințele, sacrificiile, miracolele și victoriile zeilor și eroilor civilizatori; h) rituri de schimb
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale unei comunități. O altă școală de gândire subliniază funcția de contestare a sărbătorilor (În special carnavalul, mascaradele și Charivari): cu aceste prilejuri se instituie „antistructura”, o societate Întoarsă pe dos care neagă sau măcar pune sub semnul Întrebării ordinea consacrată. Adepții primei poziții Îndulcesc această idee prin conceptul supapei de siguranță - sărbătoarea nu distruge ordinea, ci permite punerea ei Între paranteze pentru un anumit interval de timp, eliberând astfel tensiunile, frustrările nemulțumirile acumulate În societate (R. Muchembled, 1978, pp. 124-127
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instituționalizată, definită normativ și coerentă simbolic, a anumitor forme de comportament. Acestea vizează relațiile de putere, relațiile religioase, relațiile dintre vârste și sexe. Perioada carnavalului apare ca un interval fără reguli și ierarhii sau, mai exact, fără regulile și ierarhiile consacrate, impuse de tradiția socială și de instituțiile politice. În plus, carnavalul este un „ritual fără patron” (R. Da Matta, 1991, p. 87), fără o autoritate dominantă și restrictivă. Carnavalul aparține poporului, tuturor participanților, care pot să improvizeze diferite microrituri În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o ceată, al cărei statut aparte și al cărei drept de a Încălca anumite norme sunt recunoscute de comunitate și nesancționate; b) ceata acționează În spațiul public, fie În fața casei unde s-a petrecut actul considerat deviant, fie În zone consacrate (piața, zidurile cetății, câmpurile din afara localității). Deseori, victima este scoasă din casă și plimbată cu forța, În circumstanțe care sugerează declasarea socială (dezbrăcată, călare cu spatele Înainte pe un măgar), prin localitatea respectivă; c) manifestările grupului sunt excesiv de zgomotoase, limbajul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dau viață noilor funcții, noilor organizații și noilor ideologii, prezentându-le În plină acțiune, ca entități vizibile, sonore, de necontestat (1977, pp. 166-167; vezi și S. Lukes, 1977, p. 68). Aceste interpretări se sprijină pe unul dintre postulatele cercetării antropologice consacrate universului ceremonial: acela că ritul oferă trăiri unice prin intensitatea lor, care fixează adânc În conștiințele indivizilor: simboluri, valori și norme fundamentale pentru o anumită comunitate. În consecință, plasat În contextul vieții politice, ritul are capacitatea de a transfera aceste
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dobândesc o anumită semnificație În acea ocazie (A. Falassi, 1994, p. 270). A doua dimensiune este dezvăluită de conceptele de diferență și de bucurie. Primul este relevat de formula sintetică prin care Van Geldern (1993, p. 8) Își deschide studiul consacrat sărbătorilor comuniste: Ceea ce face o sărbătoare sărbătorească nu este caracterul ei politic, ci faptul că se deosebește de viața de fiecare zi. Timpul festiv poate fi comprimat sau dilatat, locul poate fi bine precizat sau universal. Sărbătorile pot fi celebrate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
celebrate de credincioși și atei, de conservatori și revoluționari, de bogați și de săraci. Mai presus de toate, ele trebuie să fie percepute drept ceva diferit. A doua dimensiune este subliniată de istoricul Alain Corbin (1994, p. 25) În comentariul consacrat sărbătorilor naționale (pe care le numește „de suveranitate”) din Franța secolului al XIX-lea: „Sărbătoarea, moment de abundență și de comuniune, se poate dezvolta liberă În umbra puterii”. Astfel, documentele oficiale și presa vremii defineau momentele sărbătorești prin termenul bucurie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și dezvoltarea culturii patriotice, În timp ce a doua accentuează elementele de liturghie, de solemnitate religioasă, specifice acestor manifestări. Riturile celebratorii permit sesizarea dimensiunilor Puterii prin etalarea excesivă a unor obiecte care funcționează ca nuclee de semnificații condensate: steagurile, stemele, uniformele, locurile consacrate etc. Ele sunt prezentate simultan pe Întreg teritoriul unei națiuni, astfel Încât uniformizarea ceremonială subliniază unitatea politică. În plus, anumite gesturi cu valoare simbolică sunt Îndeplinite În zone considerate drept „centre” ale imaginarului național (un palat regal, un arc de triumf
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la fel ca și nașterile, căsătoriile, Înmormântările, Crăciunul sau Anul Nou, o trăsătură aparte. Toate implică acțiunea de a te gândi și de a avea anumite sentimente față de o persoană, mai multe persoane sau un eveniment, Într-o zi anume, consacrată În mod public, zi care se află Într-o legătură specifică cu momentul În care s-a petrecut evenimentul comemorat sau cu un anumit moment din viața persoanei comemorate. ș...ț Comemorările au rolul de a defini poziția cuiva În raport cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lucrare frecvent citată, P. Connerton (1995, p. 65) consideră că reconstituirea comemorativă se Întemeiază pe o articulare calendaristică, pe una verbală și pe una gestuală. Din punctul meu de vedere, comemorarea poate fi definită prin spațiul de referință (instituirea locului consacrat al ceremoniei comemorative), decupajul asupra timpului (crearea memoriei comemorative), actorii și acțiunile lor. Dimensiunea spațială Comemorările creează spații de referință, fie prin evocarea și sacralizarea locului unde s-a desfășurat evenimentul primordial, fie prin ridicarea unui monument care evocă momentul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesul de monumentalizare inițiat de puterea sovietică: el implică o negare a sistemelor simbolice și ritualice precedente - imaginarului politic (țarist), imaginarul religios (ortodox) și imaginarul cultural (folcloric) - specifice formelor sociale precomuniste și Înlocuirea lor cu un sistem nou. Diferite studii consacrate acestui fenomen (C. Arvidsson, L.E. Blomqvist, 1987; A. Brossat, 1990; C. Lane, 1981; R. Stites, 1991; N. Turmakin, 1994; Van Geldern, 1993; pentru alte țări comuniste și postcomuniste, vezi G. Evans, 1998; R. Watson, 1994; K. Verdery, 1999) au urmărit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul se mută acum dinspre elementele de comemorare către cele festive: Sărbătoarea se desfășoară În două etape succesive: dimineața este În general consacrată manifestărilor oficiale și/sau partizane, iar după-amiaza este rezervată jocurilor și distracțiilor populare. În aceste două faze, cele trei categorii de actori ai sărbătorii - oficialitățile, militanții și simpatizanții lor, masele populare - sunt Învestite cu funcții complementare: dimineața, oficialii și militanții
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale (Z. Mach, 1993, pp. 164-166). Inaugurările și vizitele oficialetc "Inaugurările și vizitele oficiale" „În timp ce riturile de comemorare dau viață legăturilor sociale prin folosirea unor amintiri care transcend interesele și conflictele, instaurările și inaugurările afirmă noutatea, folosind Însă simbolurile deja consacrate” (C. Rivière, 2005, p. 27). Afirmația cunoscutului antropolog francez subliniază modul subtil În care aceste ceremonii afirmă, În chip predominant, noutatea, mizând pe dialectica dintre vechi și nou, continuitate și schimbare, valori consacrate și valori novatoare. După A.M. Potter (apud
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inaugurările afirmă noutatea, folosind Însă simbolurile deja consacrate” (C. Rivière, 2005, p. 27). Afirmația cunoscutului antropolog francez subliniază modul subtil În care aceste ceremonii afirmă, În chip predominant, noutatea, mizând pe dialectica dintre vechi și nou, continuitate și schimbare, valori consacrate și valori novatoare. După A.M. Potter (apud Ph. Abbott et alii, 2002, p. 208), acest tip de rituri (pe care el le numește „de succesiune”) cuprinde ceremonii ce accentuează continuitatea unui anumit tip de conducere și ceremonii care evidențiază beneficiile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Și orice vizită oficială funcționează după principiul procesiunii, astfel Încât centrul consacrator transmite puterea sa periferiei pe care o străbate. Acest fapt este o garanție a emoției și adeziunii la gesturile formalizate și arhicunoscute ale oricărei inaugurări: ea devine „inaugurarea noastră”, consacrată „pentru noi” de o figură care reprezintă centrul (religios sau/și politic), care performează ritualul, În acest moment și În acest loc, numai pentru publicul prezent și dornic să participe la ceremonial. Vizitele politice După E. Muir (1997, p. 231
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În „ales al poporului”: aceasta este marcată de acte ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații simbolice, izolarea de ceilalți prin intermediul șefului de protocol, a gărzilor de corp, a calendarului și obligațiilor prezidențiale. Studiile consacrate riturilor de instaurare au adoptat fie o perspectivă funcționalistă, fie una conflictualistă. Prima paradigmă subliniază capacitatea acestor ceremonii de a etala simbolurile care oferă imaginea, concretizată de anumite simboluri (regina, președintele, steagurile, Palatele, mulțimea de susținători etc.), a unui stat-națiune
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar fi sortită dacă soarele ar dispărea cu adevărat. Dar prezența aceasta este și interpusă, ceea ce Înseamnă că Îndepărtează riscul unei conjuncții totale, al cărei rezultat ar fi o lume arsă (C. Lévi-Strauss, 1995, p. 359). Dintre nenumăratele constructe mitologice consacrate explicării originii focului și a consumului de alimente coapte, mitul prometeic a suscitat numeroase interpretări. Voi urma aici analizele subtile ale lui Jean-Pierre Vernant (1995), care se referă Îndeosebi la episodul instituirii primului sacrificiu În onoarea zeilor. Zeus Îi cere
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
focului, paloșul pentru a fi dat Sfintei Maria, apa aruncată pe mormânt pentru a fi băută pe lumea cealaltă etc.). Religia creștină a cunoscut numeroase elaborări mitologice și reconfigurări doctrinare ale lumii de dincolo, fracturată Între două mari planuri, unul consacrat celor credincioși (Paradisul) și altul rezervat celor care au Încălcat prescripțiile canonice (Iadul). Iată una dintre primele configurări mitologice ale locului de pedeapsă eternă, așa cum apare ea În Apocalipsa lui Pavel, text a cărui geneză este plasată În Egipt, Între
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei profunde, gândirea mitică generează, În manifestările ei, texte, risipite În numeroase genuri folclorice și În complexe simbolice (gestuale În ceremonii, figurative În arta populară) de o mare și deseori derutantă varietate. În consecință, folosind diverse instrumente de analiză, studiile consacrate inventarului mitic românesc au tins Întotdeauna spre atingerea acestui nucleu originar. Traseul deschide Însă calea unor alte analize, dedicate „gândirilor” (sau „logicilor”) care sub creația folclorică, fie ele magice, mitice, religioase, empirice, estetice etc. Stabilirea originii miturilor autohtone a generat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și din modul de interpretare a acestora. În aceste condiții, „mitologia” populară românească are și ea dimensiuni și granițe variabile. Pe de altă parte, cei peste 100 de ani de cercetare a culturii populare românești cunosc numeroase studii de referință consacrate unor figuri, teme sau zone ale mitologiei, dar foarte puține sinteze. Unele abordări construiesc o poveste unitară și coerentă, În care, din multitudinea de manifestări folclorice și variante ale fiecăruia dintre acestea, au extras notele comune și oarecum emblematice. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]