3,537 matches
-
de ales, el optează cel mai adesea pentru acestea din urmă, ignorând sau, și mai îndrăzneț încă, parodiind, intrând în dialog polemic cu reprezentările de sorginte medievală, sedimentate prin filtrul hermeneuticii Bisericii. Atitudinea sa este una modernă, a celui care contemplă cu detașare un arsenal de posibilități de "lectură" a lumii, fără a mai avea prejudecata că una dintre ele este singura legitimă. Are curajul de a răsturna unele simboluri cu autoritate în sistemul creștin impus de Biblie, de Fiziolog, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
riscul de a părea arogant, nu-mi pot reține o observație: greșeala tactică pe care o comite Roger Caillois este că privește întreaga istorie a unicornului ca pe un întreg, din perspectiva secolului al XX-lea, când lucrurile se pot contempla în întreaga lor desfășurare. Ceea ce este însă vizibil, astăzi, pentru noi nu era atât de limpede într-un moment dat al depunerii succesive a reprezentărilor. În fapt, cele două versiuni, deși au coexistat, nu s-au concurat insistent. Ele sunt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de ceilalți și s-au apucat să se joace în mijlocul florilor. Un unicorn, văzând tinerele fete, și-a încetinit trapul, s-a apropiat puțin câte puțin, s-a așezat la distanță pe picioarele din spate și a început să le contemple cu atenție. Filosoful, văzând acest lucru, s-a gândit serios și a înțeles că ar putea să captureze unicornul cu ajutorul tinerelor fete: apropiindu-se pe la spate, el ar putea să captureze animalul cu ajutorul tinerelor fete. De fapt, unicornul, văzând de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
el, dar fuge din fața dușmanului care îi ține piept"22. O ipostază care se potrivește cum nu se poate mai bine scenei tensionate din Istoria ieroglifică. Deocamdată, scena vânării propriu-zise este dramatică, alertă, nu lipsită de imagini care impresionează, totul contemplat din perspectiva nu înspăimântată, dar resemnată, a Inorogului: "...iată de năprasnă crocodilul în valurile apei sunând și vâjâind, asupră-i sosi. Inorogul, întâi huietul apei audzind, apoi și chipul groznicii jigănii vădzind, îndată vicleșugul mai denainte gătit simți și fără
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o fabrica. A fi contemporan cu începuturile unei literaturi e o șansă - rară - de a ocupa o poziție în afara cadrului invizibil de convenții și "iluzii" care condiționează practicile literare. Scriitorii stau în fața literaturilor așa cum Josef K. stă în fața castelului Legii: contemplând edificiul în întregul său, și percepându-i "intrările". Numai exilatul mai are acest privilegiu, pentru că singurele momente în care o literatură se arată sunt cele în care se intră și cele în care se iese. E cazul lui Cioran, cel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care o justifică sunt diferite. În primul caz, cel al adjectivului, e vorba de o practică a scriitorului - un gest, o atitudine, o postură, o proprietate de stil - care a fost dislocată din corpul operei și pe care o putem contempla izolat. Spunem despre un fapt de stil sau de viață că e cărtărescian atunci când îi recunoaștem apartenența la corpul operei lui Cărtărescu. Nu contează dacă e sau nu un citat. Chiar și atunci când apare fraudulos în textul sau în imaginația
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
30, îl aruncă pe Ulise în afara timpului, în grota "celei care se ascunde" (conform etimologiei numelui Calipso) unde, potrivit criticii din Antichitate, este condamnat la șapte ani de orbire (un an pentru fiecare turmă). Întors în timp, fără somn, el contemplă constelațiile (Pleiadele, Bourul, Ursa), care îl ajută să se călăuzească. Din nou, orizontul se deschide, o hartă se desenează după această pierderea a oricărui reper, după această ospitalitate care suspendase timpul și-l făcuse prizonierul insulei Ogigia, acest "buric al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
opera Marguerite-ei Yourcenar și căutarea pe care scriitura yourcenariană o face împotriva uzurii timpului. Ea analizează figuri imaginare și mituri și în special cel al lui Iona care exprimă mișcare veșnicei reîntoarceri și a continuității temporale. În pântece, Iona poate "contempla imaginile primordiale vehiculate de către inconștientul colectiv" și le poate asimila în propria sa conștiință pentru o regenerare spirituală. Iată o localizare a Itacăi inedită care îi va lăsa perplecși pe mai mulți arheologi. Jean-Paul Nozière195 realizează la întoarcerea din Itaca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cei ai bătrânului: Aceeași tristețe sălășuia în această privire, în mod încă și mai imperios, într-un cuvânt, aceeași rătăcire veche și mizerabilă, ca să nu spunemm, pur și simplu, aceeași disperare". Puterea magnetică a limbajului acestor ochi îl face să contemple portretul timp de ore întregi "căutând să ajung în străfundurile aceste priviri întotdeauna îndreptate spre mine și să-i smulg, cum se spune, secretul"454. Nu mai este vorba de o "simplă curiozitate" (ca și cum curiozitatea ar fi un lucru simplu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care înseamnă rit de trecere, aventură și risc, pericol și durere). A primi la tine acasă cuvântul străinului este un act de ospitalitate (Gastfreiheit spune Schleiermacher în Diferite metode de traducere). Pentru el, "nu putem decât să ne mulțumim să contemplăm individualitatea cealaltă, de vreme ce este imposibil să ne-o apropriem, trebuie doar să-i îngăduim să pătrundă în sfera care ne este proprie". În măsura în care această relație cu celălalt este și aceea pe care celălalt o are cu mine, relația între individualități
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o clădire reprezentativă pentru a funcționa mi se pare catastrofal din punctul de vedere al portretului administrativ, pe care cei de la conducerea cetății îl pot avea. E păcat. Tot din păcate, însă, asta nu este adevărat doar la Iași. Eu contemplu în fiecare zi un București devastat, în care, deși e criză de clădiri, pe de o parte, există... A.V. ... o furie a construirii. A.P. ... o neseriozitate. Într-adevăr, există o furie a construirii, dar există și o furie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lovitura sub centură, ori în „moralina” demagogică. Acestor trei calități esențiale, li se adaugă, firește, și altele: hărnicia, puterea de muncă (exasperantă uneori pentru colaboratori), ambiția, încrederea în sine, tactul, priceperea administrativă etc. Adaug că toate sunt calități riscante. Îl contemplu adesea pe mai tânărul meu amic cu o (nu întotdeauna mărturisită) îngrijorare. Pariul lui implică, uneori, înzestrări acrobatice, relativisme dizolvante, melancolii, vanități, cinisme de circumstanță și decepții. Răzvan e prea inteligent ca să nu le știe. Dar sunt încredințat că modul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
minoritatea unei generații care este reprezentată de oameni cu mai mult exercițiu diplomatic. Am reușit să mai eliberăm locuri, folosind instrumentele legale ale statului, rugându-i pe cei care și-au făcut datoria către minister și către țară să își contemple în liniște trecutul, iar pe cei foarte tineri invitându-i să ne vină alături. Unii s-au pensionat, alții au intrat în minister. Sper ca, în decursul lunilor care se vor aduna la ministeriatul meu, acest proces, început în forță
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
scris, precum se știe, sute de nuvele. Una dintre ele are ca obiect un paradis terestru. Plasat - unde altundeva?! - la Capri. Pînă aici, sînt de acord. Și eu am fost în Arcadia, și am simțit nevoia să rămîn, etern, acolo, contemplînd, de pe o stîncă, cerul, marea. Totuși, deși nu citisem, pe atunci, nuvela lui Somerset Maugham, am plecat din raiul factice de lîngă vedi Napoli, poi Mori (Mori e un sat din imediata apropiere a orașului Neapole, în caz că ați uitat!) după
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
diegetică, transcendența ca și infuzia prozaic-realistă (deși ultima are, în ochii lui Marin Mincu, meritul de-a ajuta la ,actul reformator de dez-metaficizare a tradiției poetului") abat lirismul de la ,absolutizarea" lui. Dar unde putem ajunge? La un ,eu ce se contemplă pe sine" în exclusivitate, nutrindu-se ,nastratinesc" din experiența sa scripturală. Roland Barthes cu al său discurs ce se scrie pe sine e pe aproape... Atingând acest punct extrem, ne vine însă greu a mai delimita poezia ca fapt totuși
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în somnul lui,/ Și seva copacilor/ face la fel" (Neodihnita). Un creator care este spectatorul propriei sale solitudini, devine vrînd-nevrînd și spectatorul solitudinilor, în șir infinit, pe care le contemplă în jurul său. Spre a surprinde autenticitatea celor din urmă, are la îndemînă mai multe căi, dintre care bardul de care ne ocupăm aici intuiește, cu suficientă pregnanță, două. Mai întîi e un drum al limbajului dens, eliptic, abrupt, care evită
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
capilor de serie, al lipsei de audiență) pe care scriitorul român le poartă cu sine până la prezumtivul prag al conștientizării și asumării lor. În acest punct ele dispar, resorbite fiind în luciditatea autocritică a subiectului ce se poate obiectiva și contempla. Dar nu, așa zicând, ,în toată splendoarea sa", ci la scară reală: ,simpla constatare a inferiorității (nu) devine de la sine Ťcomplexť. Descoperirea unor defecte ori deficiențe proprii înseamnă, dimpotrivă, o dovadă de luciditate autocritică. Avem de a face cu un
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
miracol, eram acum și eu un strănepot vrednic al lui Burebista, al lui Mircea cel Bătrân, al harnicului Țepeș, iar dacă era prea târziu să mai râvnesc la un baston de mareșal ranița mi-era numai găuri eram liber să contemplu, cu cea mai îndreptățită mândrie sceptrul de aur al Conducătorului, să sper a avea și eu în dormitor un tablou de Sabin Bălașa, albastru ca ochii băieților. Puteam închide liniștit ochii și dacă m-am înverșunat să n-o fac
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
remarcă Merejkovski, cu atît mai desăvîrșită devine oglinda diavolului. Bezna de jos, cerul de jos, răsturnat, ne atrage cu ispita zborului în jos, a zborului liber, fără efortul necesar pentru zborul în sus. Și atîta timp cît privim doar, cît contemplăm metafizic doar, nu ne putem convinge că profunzimea aparentă e în realitate doar suprafață plată. Și de-abia atunci cînd sîntem ispitiți pe deplin, cînd ne desprindem, cînd ne prăbușim, dorind să zburăm, strivindu-ne de oglindă, simțim prea tîrziu
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
înainte de orice, ia-i cărțile!" Ele stau la temelia insulei și la originea baghetei magice. Orice bestie o știe, cum o știu și toți torționarii lumii. Utopiile se construiesc, de regulă, pe insule fiindcă astfel omul (Prospero) poate să își contemple și singurătatea și înstrăinarea și pustiul. De pe mări, ce se reflectă înăuntrul său, sau, evident, din sinele care reverberează în nemărginire. Utopiile sînt, prin urmare, insule pierdute pe un ocean - fie ele Atlantida sau Cetatea Soarelui - sau cîte o oază
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
trecându-și în revistă trupele de la El Alamein. - Uneori nici nu le ating, nici nu le deschid - se oprise, aplecându-se să îndrepte un volum de pe jos, de pe vechiul covor -. Mă mulțumesc să le șterg de praf și să le contemplu ore în șir. Cunosc pe dinafară ce se află sub oricare din legăturile acestea... Iată, de pildă, aici: De revolutionis celestium, Nicolaus Copernic. Ediția a doua, Basilea, 1566. O bagatelă, nu?... Ca și Vulgata Clementina din dreapta ei, printre cele șase
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume/, c’era una sera c’era/, Sub priveghiul Moirei/: Vae-nera, Venera.../ (...) Mi-e refugiu Templul trecutului meu/ sărutat pe creștet doar de Dumnezeu.”
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
Cât timp e ceva de muls, totul decurge normal. Când a secat ugerul, ne vedem de treburile noastre, punem coada pe spinare și tuleo! spre țările calde. După ce și-au plasat fiii prin universități occidentale, patrioții „săraci” de la conducerea țării contemplă tot mai filozofic rolul și rostul lor în această lume dizgrațioasă. N-au apucat, încă, s-o șteargă prea mulți, dar când robinetele bacșișurilor, ale procentelor la privatizări frauduloase și-ale „taxelor” pe servicii vor seca, o vor face fără
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
vînătorul vînat, care acceptă moartea din fascinație hedonista. Prin acest exercițiu, moartea devine un simplu tablou de gen în care figuri mitologizante joacă o dramă fictiva. Moartea (și nu viața, ca în dandysm!) se transformă astfel în obiect estetic, de contemplat la alții și în sine. Cît despre moartea Imperiului, cine să-l plîngă? Cei ce se sting odată cu el sau cei care trec inconștienți pe lîngă acest cataclism? Moartea Imperiului e în plan mitic echivalata cu sfîrșitul Timpului. Din Imperiu
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
spaimă apropierii momentului ultim (o spaimă care nu exclude, însă, luciditatea) și-a întins demult aripile. Un poem precum Iarnă clinică devine fișa de temperatură a unei angoase conștiincios înregistrate. Spaimă atinge un punct catartic, procesul distructiei ajungând să fie contemplat cu savoare: Există un mers înapoi în tumoare, / o reașezare a morții în țesuturi, / o bucurie a depravării". O teribilă apăsare e resimțită fizic, nervii sunt încordați la maximum: "O sanie că un tăvălug, trasă de reni, / ți se suie
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]