5,945 matches
-
luase o brățară. — Neah. M-am dus și mi-am luat singură brățara, pentru că nu-i puteam spune lui Trish că am ceva din blană naturală. L-am ascuns În pod. De cîte ori mă gîndesc să-l port, sînt convinsă că o să mă Întîlnesc pe neașteptate cu Trish și-o să Înceapă să urle la mine. — Lașo, Îi zic și rîd. — Tu ai purta blană În prezența ei? Păi, nu. Dar nu e o problemă În ce mă privește, răspund, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne-ai Împărtășit toate amănuntele picante. Nu-i de mirare că nu ne-ai lăsat pe mine și pe Trish să venim la tine acasă! Dumnezeule, e incredibil cît de proastă am putut fi! Trish chiar a zis că e convinsă că te Întîlnești cu cineva, dar eu i-am răspuns că e o caraghioasă și că fără Îndoială ne-ai spune dacă așa ar sta lucrurile. Dar e adevărat și tu n-ai suflat nici un cuvințel. — O, Doamne, geme Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai aduc unul? Încă nu e timpul pierdut să plec. Aș putea clătina din cap și să zic nu, pentru că trebuie să merg acasă, din cauza dădacei și chestii d-astea, dar a fost minunat să te Întîlnesc, ce coincidență, sînt convinsă că o să ne mai vedem, ai grijă de tine. Pa. Cred că Încă aș mai putea să fac asta, aș putea rosti cu mare ușurință cuvintele, dar, În loc de asta, Încuviințez printr-o mișcare a capului și zic: — Mi-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud decît că dormitorul lui e murdar. — Ah, minunat. Îmi Închipui că e convinsă că l-am răsfățat. — Cred că Își dă seama că a făcut ea Însăși asta extrem de bine, chiar Înainte să apari tu În peisaj. Ne e dor de tine, știi? Adică, nu doar mie, tuturor. Poate nu ești pregătită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de pildă? — Voia să știe tot. Doamne, mă simt flatată. — Cred. De-asta Îți și spun. Pe tine te interesează Charlie? Ezit puțin, Încercînd să las deoparte măgulirea și să găsesc un răspuns adevărat. — Știi, dacă aș fi singură, sînt convinsă că m-ar interesa, și da, Îl găsesc atrăgător. În alte Împrejurări, cu siguranță m-aș Îndrăgosti de el, dar nu sînt pregătită. SÎnt doar separată de soțul meu, iar În cazul În care eu și Dan ne-am Împăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prietenie pe care le-am avut dintotdeauna. Pentru o clipă, uit că nu mai sînt cea care am fost la ultima noastră ieșire În oraș, că acum am un copil, un soț și o altă viață. Vorbim, rîdem și sînt convinsă că nu voi mai Îngădui să treacă atît de mult timp pînă să-i revăd. Știu cu siguranță că Fran și Marcus intră În categoria prietenilor foarte apropiați și că am greșit lăsînd prietenia noastră să lîncezească, pentru că Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui. Charlie rîde și spune: — Sper din inimă că așa stau lucrurile. E un copil superb. Este, nu-i așa? În sfîrșit, sînt pe un teren cunoscut și asta mă face să mă relaxez. — SÎnt un piculeț subiectivă, dar sînt convinsă că Tom e cel mai minunat copilaș din lume. — CÎnd Împlinește doi ani? — În august. — Așteaptă numai să facă vîrsta asta, rînjește Charlie. Abia atunci Începe distracția adevărată. — Al tău cîți ani are? — Cinci. Dar copiii de doi ani sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strîng degetele. Plăcerea e de partea mea, Îmi răspunde și o vreme rămînem tăcuți. Crezi că te vei Întoarce la soțul tău? mă Întreabă Într-un tîrziu. — Nu știu ce ne va aduce viitorul, dar bănuiesc că singurul lucru de care sînt convinsă, după ce s-a petrecut În seara asta, este că nu sînt pregătită pentru o relație cu altcineva. — Știu. — Crezi că am putea rămîne prieteni? Întreb eu plină de speranță, În timp ce el Îmi eliberează mîna și se ridică. Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nișă lîngă bucătărie, scot documentul din geantă și-l bag În aparat. Încerc să nu mă uit la nimic. Stau În picioare În dreptul ferestrei și mă uit afară, În timp ce faxul Își face treaba. Apoi, exact cînd intră pagina trei, sînt convinsă că aud un zgomot. Rămîn nemișcată, Încordîndu-mi auzul și, da, sînt sigură că aud pași prin casă. Inima Începe să-mi bată cu putere. Nu eram pregătită pentru eventualitatea unor intruși. Coșmarul meu cel mai cumplit. În grabă, caut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că e Într-adevăr ceva serios? Stau o clipă și mă gîndesc, dar nu cred că este serios. Nu pot să cred că Michael chiar ar părăsi-o pe Linda pentru Lisa. Poate că au ei problemele lor, dar sînt convinsă că, În adîncul sufletului, Michael Își iubește soția și că e, dacă vreți, o criză a vîrstei mijlocii, ceva trecător. — Nu, nu cred. Chiar nu cred. Poate sînt eu naivă, dar nu-l văd renunțînd la tot de dragul Lisei. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi iau un chip nevinovat. — Serios? Linda rîde. — Știu. Nu-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată tînără ca ea după un bărbat Între două vîrste și Însurat. Nu am replică. — N-am fost nici o clipă convinsă că Lisa e genul cu care te-ai Împrieteni, pufnește ea. Și cu siguranță n-am avut niciodată Încredere În ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din impas, fără a fi necesar să ne Întoarcem iarăși În trecut și să retrăim durerea și, de data asta, mi-e clar cum am putea să clădim o relație și să ne integrăm una În viața celeilalte. Deci, ești convinsă că ar trebui să fac eu primul pas? o Întreb În timp ce ne punem hainele și ne pregătim de plecare. Linda, conform obiceiului, a plătit și pentru mine, căci e prea cufundată În rolul de mamă supremă ca să se poată dezbăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unui consilier marital, am știut că sîntem Împreună din motive solide și că amîndoi voiam ca mariajul nostru să reușească, nu doar de dragul copilului, ci și pentru noi. Retrospectiv, memoria mea a Înregistrat schimbarea ca petrecîndu-se peste noapte, deși sînt convinsă că nu e decît o festă pe care mi-o joacă aceasta și că nimic nu a fost vreodată simplu. Îmi amintesc că, o vreme, relația noastră a fost umbrită de o ușoară jenă, dar Într-o bună zi, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nicicînd mama de care n-am avut parte, iar eu nu intenționez cîtuși de puțin să fiu fiica ei. SÎntem soacră și noră și, astfel, am devenit prietene. Nu Îi fac confidențe și nici nu-i cer sfatul, deși sînt convinsă că i-ar face mare plăcere să mi-l ofere. Dar ne Întîlnim să luăm prînzul Împreună, de regulă o dată pe săptămînă, și discutăm despre lucruri banale, ca, de pildă, despre cărți, știri și cunoscuți de-ai noștri. Sporovăim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nisipul în jurul meu. Am intrat în panică și am vrut să ies, dar, afară, vântul urla ca o cățea înnebunită că și-a pierdut puii. Am răsuflat ușurat când am zărit-o pe Ana și am încercat să mă apropii, convins că, așa, voi fi în siguranță. "Nu mă atinge", mi-a șoptit ea. După care mi-a dat o explicație, abia deslușită, care m-a nedumerit: "Dacă îmi vei atinge acum părul sau umerii mă voi risipi și vor trebui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în glumă, jumătate în serios. Am mers, împreună, pe la câțiva doctori, dar nici unul nu i-a putut spune din ce pricină slăbea. Cum o vedeam îngrijorată, înfricoșată chiar, am încercat s-o încurajez. M-a ascultat, fără să se lase convinsă, până într-o zi când, brusc, n-a mai vrut să discute subiectul. Mi-a zis, râzând forțat, că marile boli sunt un dar al cerului, de care nu toți au parte. După care s-a pornit să-mi dezvolte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-am limitat să-i relatez adevărul adevărat, dar ca și cum totul a avut loc întâmplător. Mi-a cumpănit cuvintele, nu foarte convins, după care a hotărât: - Tu oricum ai nevoie de o femeie, și mâine o vei avea. Era o sclavă pe nume Vibana, fiica unui saxon și a unei sclave romane. În dimineața următoare, în locul lui Lucio a intrat ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l vadă cineva? - Nu, cred mai curând că avea niște punguțe ascunse în mâneci și că a împrăștiat sarea în momentul în care s-a aplecat pentru a marca cercul despre care mi-ai vorbit, mi-a răspuns el convins. În orice caz, era vorba, cu siguranță, despre sare animală, fiindcă din asta nu trebuie multă; în depozitul tatălui tău ar trebui să mai fie încă două livre; o cumpără pentru cei din Oderzo, singurii care mai folosesc așa ceva. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și i-a explicat lui Rotari cartea care se numea Qoèlet și în care, de mai multe ori, se repeta! „Totul e zădărnicie!“, ca să-l deprindă cu fragilitatea vieții și a tuturor lucrurilor. El a înțeles lecția și a rămas convins. A descoperit umilința, a intuit măreția singurului Dumnezeu și și-a dat seama de micimea omului. Garibaldo, văzându-l că se cam întristase, i-a spus că nu era cazul, deoarece în Qoèlet nu se interziceau plăcerile vieții și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducal. Nu eu ar trebui s-o spun dar, între anii 633-635, Brescia a devenit orașul cel mai pașnic și mai bogat al regatului, întrecând Pavia și Milano. Rotari era atât de mândru de acest lucru, încât s-a lăsat convins să treacă cu vederea chiar și căsătoriile mixte între longobarzi și romani, să acorde libertatea, așa cum învățasem de la venețianul Anafesto, oricărui sclav care s-ar fi remarcat printr-un meșteșug sau să fie răscumpărat. Firește, toate aceste reforme au stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De altfel, era inutil să-i spună toate acestea, căci el, Elio, chiar dacă frecventa toți acei preoți iezuiți, episcopi și cardinali stafidiți și siniștri, care pe ea o speriau, de fapt el nu credea În Dumnezeu, căci era un materialist convins, iar acest aspect al lui ei nu-i plăcuse niciodată - asta se vedea și În cele mai mărunte lucruri. De exemplu, după ce făceau dragoste, În toți acești ani, nu-i spusese niciodată cuvinte tandre, nici n-o mângâiase, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să facă parte din acea săptămână și din viețile lor - nu, nu putea să se gândească. Toaleta. Mostre gratuite de parfum și iconițe cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei nopți. Învălătuci așternuturile umede, le puse pe jos și urcă băiatul pe saltea. Kevin se lăsă convins, doar cu condiția ca ea să se Întindă alături. Emma Își cufundă buzele În părul lui. Kevin mirosea a zbenguială și a biscuiți. „Hakuna matatta/ ce dulce poezie“ Începu să-i murmure la ureche. „Hakuna matatta/ numai frenezie/ fără griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altfel dacă m-aș fi purtat altfel. Dar cu ce am greșit, unde și când? În care moment s-a pierdut speranța unor ani mai buni, când aveam haine noi, o mașină nouă și bani În bancă - și dragoste? Eram convinsă că avea să dureze. Cum de ne-a scăpat totul și s-a pierdut dincolo de dorință, dincolo de orice părere de rău - cum de au dispărut toate acestea? Cum se Întâmplă lucrurile astea? Ceasul din fața pupitrului operatoarelor indica 11.17. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
puiule, o Întrerupse Miria, nu asta voiam să spun. Cine Îți place? Valentina dădu din cap jurând că nu-i plăcea nimeni. Miria putea să nu o creadă, dar ăsta era adevărul. Valentina nu era normală. Era un zombi. Era convinsă că trăiește În Siberia, Într-o lume de gheață, În care totul e congelat, sterilizat. Profului Îi mărturisise toate acestea, Într-o scrisoare pe care i-o trimisese de Crăciun. Proful o invitase la o casată cu lapte de migdale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]