6,252 matches
-
pe piept și urmăreau cum bătrânul desface fiecare desagă, fiecare cort rulat, cum își bagă degetele în fiecare sac cu grâu și cum strânge fiecare burduf de vin să vadă dacă nu e ceva înăuntru. Când s-a îndreptat spre cortul lui Iacob, Simon și Levi au încercat să-l împiedice, dar Ruben i-a dat la o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de zor fusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de zor fusele. După ce a terminat și cu cortul tatălui meu, nu mai rămăsese de căutat decât în cortul roșu. Și-a fixat ochii asupra lui. Cortul femeilor era într-o margine a câmpului. Era ceva de neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de zor fusele. După ce a terminat și cu cortul tatălui meu, nu mai rămăsese de căutat decât în cortul roșu. Și-a fixat ochii asupra lui. Cortul femeilor era într-o margine a câmpului. Era ceva de neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de zor fusele. După ce a terminat și cu cortul tatălui meu, nu mai rămăsese de căutat decât în cortul roșu. Și-a fixat ochii asupra lui. Cortul femeilor era într-o margine a câmpului. Era ceva de neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al lui Laban era singurul zgomot. A aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al lui Laban era singurul zgomot. A aruncat o privire în cort și n-a întâlnit nici o pereche de ochi de femeie. Nimeni nu mișca și nu scotea un sunet. Până la urmă și cu un fel de ușurare a zis „Bah” și s-a îndreptat către o grămadă de pături. Rahela s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
protecția lor oricum, de acum înainte. Toată lumea și-a ținut respirația cât timp a vorbit Rahela. Ochii lui Laban se măreau de furie și începuse să tremure. Se holba la frumoasa lui fiică, care parcă strălucea în lumina rozalie a cortului roșu. A fost o clipă teribilă și parcă fără sfârșit care s-a terminat doar când Laban s-a întors cu spatele și a dispărut. Afară îl aștepta Iacob, care venise între timp. - N-ai găsit nimic, a zis tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a întors și a coborât de pe deal. A fost ultima dată când noi toți l-am mai văzut pe Laban și am adus mulțumiri zeilor pentru asta. * * * Iacob de-abia aștepta să plece din locul acela, așa că am desfăcut cortul roșu a doua zi dimineață și am plecat cu toții înspre pământul pe care tatăl meu îl numea acasă. Tata era copleșit de amintiri despre Esau. Deși trecuseră douăzeci de ani, Iacob încă mai vedea în fața ochilor fața fratelui său când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pumnalul și l-ar fi urmărit pe trădător. Iacob era bântuit în acele zile de fantasma unui frate răzbunător și îl descria ca atare copiilor și Leei, Rahelei și Bilhei, în timpul nopților cu ele, pentru că în ultimul timp își punea cortul în fiecare seară, ca să se poată bucura de liniștea pe care i-o aducea câte o femeie în fiecare noapte. Frica lui Iacob crescuse atât de mult, încât uitase complet că fratele său îl iubise înainte și că întotdeauna dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ia curentul. Când am pășit pe malul celălalt, era deja întuneric și doar tata mai rămăsese pe dincolo. Iacob a strigat la Ruben, iar fratele meu a răspuns: - Sunt aici. - Ai grijă de animale, a zis tata. Nu mai desface cortul. Noaptea e caldă. Eu am să trec dimineață. Să fiți pregătiți de plecare. Mama n-a fost prea încântată de planul lui Iacob și i-a spus lui Ruben să-l strige din nou pe Iacob și să se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când a fost adus Iacob, fără simțire, atârnând în brațele fiilor săi, cu piciorul stâng într-o poziție nefirească de parcă nici n-ar mai fi fost atașat de corpul lui. Inna s-a precipitat și a pus să fie ridicat cortul tatălui meu. Bilha a făcut focul. Bărbații stăteau neputincioși. Ruben nu știa să le spună nimic și ei au tăcut. Inna a ieșit la un moment dat din cort și a zis: Febră! Rahela a alergat la desaga cu ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui. Inna s-a precipitat și a pus să fie ridicat cortul tatălui meu. Bilha a făcut focul. Bărbații stăteau neputincioși. Ruben nu știa să le spună nimic și ei au tăcut. Inna a ieșit la un moment dat din cort și a zis: Febră! Rahela a alergat la desaga cu ierburi tămăduitoare. Inna i-a făcut semn lui Ruben s-o urmeze în cort și câteva clipe mai târziu am auzit un urlet groaznic, un urlet de animal. Îi puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să le spună nimic și ei au tăcut. Inna a ieșit la un moment dat din cort și a zis: Febră! Rahela a alergat la desaga cu ierburi tămăduitoare. Inna i-a făcut semn lui Ruben s-o urmeze în cort și câteva clipe mai târziu am auzit un urlet groaznic, un urlet de animal. Îi puseseră piciorul la loc. Vaietele care au urmat au fost încă și mai sfâșietoare. Nimeni nu mă băga în seamă, iar eu stăteam în afara cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cort și câteva clipe mai târziu am auzit un urlet groaznic, un urlet de animal. Îi puseseră piciorul la loc. Vaietele care au urmat au fost încă și mai sfâșietoare. Nimeni nu mă băga în seamă, iar eu stăteam în afara cortului și o urmăream pe Inna care părea sigură pe ea și liniștită și pe Rahela, care avea obrajii învăpăiați. Amândouă intrau și ieșeau. Mama își ținea buzele strânse într-o linie abia vizibilă și-și pleca capul ca să audă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sigură pe ea și liniștită și pe Rahela, care avea obrajii învăpăiați. Amândouă intrau și ieșeau. Mama își ținea buzele strânse într-o linie abia vizibilă și-și pleca capul ca să audă ce-i spuneau cele două. Ascultam prin pânza cortului cum tata striga la demonul fluviului albastru și cum conducea o armată de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe păr. Se simte bine. Și-a revenit în simțiri și acum doarme liniștit. Mamele tale dorm și ele, erau epuizate. La apusul celei de-a doua zile după acest coșmar, tata era destul de bine încât să stea la intrarea cortului său și să mănânce. Îl durea încă piciorul și abia putea să meargă, dar ochii îi erau limpezi și mâinile nu-i mai tremurau. Am putut să dorm din nou fără nici o frică. Am stat două luni pe malul fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să meargă, dar ochii îi erau limpezi și mâinile nu-i mai tremurau. Am putut să dorm din nou fără nici o frică. Am stat două luni pe malul fluviului Jabbok, pentru ca Iacob să-și revină complet. Au fost ridicate toate corturile femeilor și ale servitorilor. Zilele deja se scurgeau liniștite, cu bărbații care duceau animalele la pășune și femeile făcând mâncare. Am făcut un cuptor cu argilă de râu și era bine să avem din nou pâine proaspătă, moale și caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai când îi auzeam numele. Apoi, cu timpul, ura s-a transformat în plictiseală. Mamele mele nici nu și-au dat seama că începusem să ocolesc corturile lor. Erau prea prinse în povestea complicată a tatălui meu și prea ocupate să-și imagineze ce ne aștepta înainte, iar eu nu-mi găseam rostul. Terminasem de tors toată lâna iar războiul de țesut nu fusese ridicat, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum iată era prins în capcană și se afurisea că-și pierduse atâta timp cu gândul la demoni și îngeri care-l abătuseră de la treburile lui. Corturile noastre erau expuse și nici nu aveam pe unde să fugim pentru că fluviul ne bloca drumul înapoi. Dar Iacob nu lăsa să se vadă nimic din toate aceste gânduri față de nepotul său. L-a cinstit cu aceeași politețe și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fugim pentru că fluviul ne bloca drumul înapoi. Dar Iacob nu lăsa să se vadă nimic din toate aceste gânduri față de nepotul său. L-a cinstit cu aceeași politețe și i-a mulțumit pentru vești. L-a condus în propriul lui cort, l-a chemat să se așeze și să se odihnească și a cerut mâncare și băutură. Lea s-a dus să pună masa. Rahela i-a adus bere de ovăz, dar femeile nu se grăbeau, așa încât Iacob să aibă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era exact la fel de înaltă ca mine. Tabea și cu mine am început să mergem umăr la umăr, dar fără să vorbim, pentru că nu îndrăzneam să tulburăm liniștea care pogorâse peste întreaga procesiune. Era deja după-amiază târziu când am ajuns la corturi. Un mesager fusese trimis ca să-i vestească pe servitori să pregătească masa, așa că am fost întâmpinați de mirosul de pâine proaspătă și de carne friptă. Dar mai erau o mulțime de lucruri de făcut ca să avem parte cu adevărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Oholibama n-o băga în seamă când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama și asta e ceva rău. Verișoara mea și-a încruntat sprâncenele și ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar îmi place foarte mult cortul ei. E așa de frumos acolo înăuntru și ea însăși, deși e cea mai bătrână femeie pe care am văzut-o vreodată, e foarte frumoasă. Tabea a chicotit și a adăugat: - Bunica zice că semăn cu ea, deși e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrusese să spună Bunica. Se referise la ochii ei, care erau exact ca ai Rebecăi, negri și cu o privire ascuțită și directă ca o săgeată, în timp ce ai lui Basemath erau căprui și totdeauna plecați. I-am povestit Tabeei despre cortul roșu și despre cum mamele mele celebrau luna nouă cu prăjituri, cântece și povești, lăsând la o parte orice gâlceavă în zilele în care luna nu se arăta. Iar eu, pentru că eram singura fiică, am avut voie să le însoțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și despre cum mamele mele celebrau luna nouă cu prăjituri, cântece și povești, lăsând la o parte orice gâlceavă în zilele în care luna nu se arăta. Iar eu, pentru că eram singura fiică, am avut voie să le însoțesc în cortul roșu toată copilăria, deși era împotriva obiceiului ca un fetiță înțărcată care nu era încă femeie să intre acolo. Când am ajuns la asta, ne-am uitat amândouă în jos la piepturile noastre și ne-am strâns tunicile ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]