KorAP: Find »[drukola/base=creativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...443 >

11,061 matches

Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387

1976f), „Philosophical eminence, beliefs, and Zeitgeist: An individual-generational analysis”, Journal of Personality and Social Psychology, 34, pp. 630-640. Simonton, D.K. (1976g), „The sociopolitical context of philosophical beliefs: A transhistorical causal analysis”, Social Forces, 54, pp. 513-523. Simonton, D.K (1977a), „Creative productivity, age, and stress: A biographical time-series analysis of 10 classical composers”, Journal of Personality and Social Psychology, 35, pp. 791-804. Simonton, D.K. (1977b), „Eminence, creativity, and geographic marginality: A recursive structural equation model”, Journal of Personality and Social Psychology

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
38, pp. 972-983. Simonton, D.K. (1983a), „Dramatic greatness and content: A quantitative study of eighty-one Athenian and Shakespearean plays”, Empirical Studies of the Arts, 1, pp. 109-123. Simonton, D.K. (1983b), „Formal education; eminence, and dogmatism: The curvilinear relationship”, Journal of Creative Behavior, 17, pp. 149-162. Simonton, D.K. (1983c), „Intergenerational transfer of individual differences in hereditary monarchs: Genes, role-modeling, eohort, or sociocultural effects?”, Journal of Personality and Social Psychology, 44, pp. 354-364. Simonton, D.K. (1983d), „Psychohistory”, în R. Harré și R. Lamb

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
în R. Harré și R. Lamb (eds.), The encyclopedic dictionary of psychology (pp. 499-500), Blackwell, Oxford. Simonton, D.K. (1984a), „Artistic creativity and interpersonal relationships across and within generations”, Journal of Personality and Social Psychology, 46, pp. 1273-1286. Simonton, D.K. (1984b), „Creative productivity and age: A mathematical model based on a two-step cognitive process”, Developmental Review, 4, pp. 77-111. Simonton, D.K. (1984c), „Generational time-series analysis: A paradigm for studying sociocultural influences”, în K. Gergen și M. Gergen (eds.), Historical social psychology (pp.

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Aging and Human Development, 21, pp. 241-254. Simonton, D.K. (1986a), „Aesthetic success in classical music: A computer analysis of 1935 compositions”, Empirical Studies of the Arts, 4, pp. 1-17. Simonton, D.K. (1986b), „Biographical typicality, eminence, and achievement style”, Journal of Creative Behavior, 20, pp. 14-22. Simonton, D.K (1986c), „Multiple discovery: Sorne Monte Carlo simulations and Gedanken experiments”, Scientometrics, 9, pp. 269-280. Simonton. D.K. (1986d),„ Multiples, Poisson distributions, and chance: An analysis of the Brannigan-Wanner model”, Scientometrics, 9, pp. 127-137. Simonton

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
D.K. (1988b), „Galtonian genius, Kroeberian configurations, and emulation: A generational time-series analysis of Chinese civilization”, Journal of Personality and Social Psychology, 55. Simonton. D.K. (1988c), Scientific genius: A psychology of science, Cambridge University Press, Cambridge. Simonton, D.K. (l989a), „Age and creative productivity: Nonlinear estimation of an information-processing model”, International Journal of Aging and Human Development, 29, pp. 23-37. Simonton, D.K. (1989b), „Shakespeare’s sonnets: A case of and for single-case historiometry”, Journal of Personality, 57, pp. 695-721. Simonton, D.K. (1989c), „The

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Thorndike’s (1950) creators and leaders”, Creativity Research Journal, 4, pp. 67-78. Simonton, D.K. (1992a), „Gender and genius in Japan: Feminine eminence in masculine culture”, Sex Roles, 27, pp. 101-119. Simonton, D.K. (1992b), „Leaders of American psychology, 1879-1967: Career development, creative output, and professional achievement”, Journal of Personality and Social Psychology, 62, pp. 5-17. Simonton, D.K. (1992c), „The social context of career success and course for 2,026 scientists and inventors”, Personality and Social Psychology Bulletin, 18, 452-463. Simonton, D.K. (1994a

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
genius and cultural configurations: The case of Japanese civilization”, Journal of Cross-Cultural Psychology, 27, pp. 354-375. Simonton, D.K. (1997a), „Achievement domain and life expectancies in Japanese civilization”, International Journal of Aging and Human Development, 44, pp. 103-114. Simonton, D.K. (1997b), „Creative productivity: A predictive and explanatory model of career trajectories and landmarks”, Psychological Review, 104, pp. 66-89. Simonton, D.K. (1997c), „Foreign influence and national achievement: The impact of open milieus on Japanese civilization”, Journal of Personality and Social Psychology, 72, pp.

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
and cultural dynamics, 4 vol., American Book, New York. Sorokin, P.A., Merton, R.K. (1935), „The course of Arabian intellectual development, 700-1300 A.D.”, Isis, 22, pp. 516-524. Stariha, W.E., Walberg, H.J. (1995), „Childhood precursors of women’s artistic eminence”, Journal of Creative Behavior, 29, pp. 269-282, Sternberg, U.J., Davidson, J.E. (eds.) (1995), The nature of insight, MIT Press, Cambridge, MA. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1995), Defying the crowd, Free Press, New York. Stewart, J.A. (1986), „Drifting continents and colliding interests: A

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Social Psychology, 64, pp. 124-130. Suedfeld, P., Piedrahita, L.E. (1984), „Intimations of mortality: Integrative simplification as a predictor of death”, Journal of Personality and Social Psychology, 47, pp. 848-850. Sulloway, F.J. (1996), Born to rebell: Birth order; family dynamics, and creative lives, Pantheon, New York. Terman, L.M. (1917), „The intelligence quotient of Francis Galton in childhood”, American Journal of Psychology, 28, pp. 209-215. Terman, L.M. (1925), Mental and physical traits of a thousand gifted children, Stanford University Press, Stanford, CA. Terman, L.M.

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Europe”, Political Science Quarterly, 34, pp. 33-42. Visher, S.S. (1947), „Starred scientists: A study of their ages”, American Scientist, 35, pp. 543, 570, 572, 574, 576, 578, 580. Walberg, H.J., Rasher, S.P., Parkerson, J. (1980), „Childhood and eminence”, Journal of Creative Behavior, 13, pp. 225-231. Walters, J., Gardner, H. (1986), „The crystallizing experience: Discovering an intellectual gift”, în R.J. Sternberg și J.E. Davidson (eds.), Conceptions of giftedness (pp. 306-331), Cambridge University Press, Cambridge. Weisberg, R.W. (1994), „Genius and madness? A

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
psychology”, Revista de Historia de la Psicologia, 3, pp. 7-42. Creativitatea, sinele și mediul Creativitatea și cunoașterea: confruntarea teoriilor Robert W. Weisberg O parte importantă a cercetării în domeniul creativității a fost evoluția teoriilor despre mecanismele care stau la baza gândirii creative. Au apărut teorii moderne ale gândirii creative, ce abordează subiectul din multe unghiuri diferite, de la teoria psihometrică a lui Guilford (1950; vezi și Runco, 1991), care a deschis drumul, până la cele ce au rezultat din efortul de a rezolva probleme

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
pp. 7-42. Creativitatea, sinele și mediul Creativitatea și cunoașterea: confruntarea teoriilor Robert W. Weisberg O parte importantă a cercetării în domeniul creativității a fost evoluția teoriilor despre mecanismele care stau la baza gândirii creative. Au apărut teorii moderne ale gândirii creative, ce abordează subiectul din multe unghiuri diferite, de la teoria psihometrică a lui Guilford (1950; vezi și Runco, 1991), care a deschis drumul, până la cele ce au rezultat din efortul de a rezolva probleme medicale, concepute pe larg (de exemplu, Eysenck

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
cunoașterii în creativitate. Cu toate că diversele abordări teoretice propuse de psihologi par să fie, la prima vedere, foarte diferite, multe dintre ele, inclusiv cele menționate mai sus, conțin o presupunere esențială despre relația dintre cunoaștere și creativitate. Deoarece, prin definiție, gândirea creativă depășește cunoașterea, se presupune, implicit sau explicit, că există o tensiune între cunoaștere și creativitate. Cunoașterea oferă, poate, elementele fundamentale, blocurile cu care se construiesc ideile noi; dar, pentru ca aceste blocuri să fie utilizabile, mortarul care ține închegate ideile vechi

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
și o altă concepție privind relația dintre cunoaștere și creativitate. Câțiva cercetători au susținut opusul ideii de tensiune, și anume ideea că există o legătură pozitivă între cunoaștere și creativitate. În loc să sfărâme ce e vechi pentru a crea noul, gândirea creativă se clădește pe cunoaștere (Bailin, 1988; Gruber, 1981; Hayes, 1989; Kulkarni și Simon, 1988; Weisberg, 1986, 1988, 1993, 1995b). Această abordare poate fi numită teoria „întemeierii”. Scopul capitolului de față este analizarea acestor abordări contradictorii ale relației dintre creativitate și

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
de relația dintre cunoaștere și creativitate. Studii relevante despre acest subiect provin din mai multe domenii înrudite. O serie de studii cantitative despre acest subiect se axează pe „regula celor 10 ani” în apariția lucrărilor de nivel superior în domeniile creative (de exemplu, Hayes, 1989). S-a descoperit de fiecare dată că persoanele creative au avut nevoie de o perioadă mare de timp între primul contact cu domeniul respectiv și crearea primei lor opere importante. Aceste rezultate arată, cel puțin indirect

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
mai multe domenii înrudite. O serie de studii cantitative despre acest subiect se axează pe „regula celor 10 ani” în apariția lucrărilor de nivel superior în domeniile creative (de exemplu, Hayes, 1989). S-a descoperit de fiecare dată că persoanele creative au avut nevoie de o perioadă mare de timp între primul contact cu domeniul respectiv și crearea primei lor opere importante. Aceste rezultate arată, cel puțin indirect, că posibilitatea de a realiza ceva creativ depinde de cunoașterea profundă a domeniului

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
descoperit de fiecare dată că persoanele creative au avut nevoie de o perioadă mare de timp între primul contact cu domeniul respectiv și crearea primei lor opere importante. Aceste rezultate arată, cel puțin indirect, că posibilitatea de a realiza ceva creativ depinde de cunoașterea profundă a domeniului ales. S-au făcut și numeroase studii de caz calitative, care au analizat evoluția carierei unor persoane remarcabile în mai multe domenii creative (de exemplu, Csikszentmihaly, 1996; Gardner, 1993; Gruber, 1981). În toate aceste

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
rezultate arată, cel puțin indirect, că posibilitatea de a realiza ceva creativ depinde de cunoașterea profundă a domeniului ales. S-au făcut și numeroase studii de caz calitative, care au analizat evoluția carierei unor persoane remarcabile în mai multe domenii creative (de exemplu, Csikszentmihaly, 1996; Gardner, 1993; Gruber, 1981). În toate aceste studii apar dovezi ale faptului că este nevoie de o cunoaștere profundă a domeniului ales înainte de a produce ceva nou. Următoarea întrebare este ce anume se petrece în acești

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
a unor tehnici complexe (de exemplu, Bloom, 1985; Ericsson, Krampe și Clemens, 1993). În plus, s-a dovedit faptul că viitorii maeștri exersează la un nivel aproape de cel maxim. Din această trecere în revistă rezultă concluzia fundamentală că premisa activității creative este dobândirea unui volum mare de cunoștințe specifice unui anumit domeniu. Integrarea acestor rezultate va necesita o modificare a modului în care concepem relația dintre creativitate și cunoaștere. În ultima parte a acestui capitol, voi analiza o altă concepție despre

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
mare de cunoștințe specifice unui anumit domeniu. Integrarea acestor rezultate va necesita o modificare a modului în care concepem relația dintre creativitate și cunoaștere. În ultima parte a acestui capitol, voi analiza o altă concepție despre rolul cunoașterii în gândirea creativă. Tensiunea dintre cunoaștere și creativitate În una dintre primele analize ale relației dintre cunoaștere și creativitate, James (1880) afirma că tiparele de gândire ale „minților de cel mai înalt rang” au următoarele caracteristici: În loc de gânduri despre lucruri concrete, care se

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
de cel mai înalt rang” duc la combinații „despre care nici că s-a mai auzit vreodată” - despre care, probabil, n-au auzit nici cel care gândește, nici cei ce îl ascultă. Și aceasta este o afirmare a independenței gândirii creative față de cunoaștere. În același mod, observația lui James că „monotonia este ceva necunoscut” semnalează independența acestui tip de gândire față de cunoaștere. Într-o lucrare ulterioară, James (1908) a dus mai departe acest raționament și a pus accentul în mod explicit

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
făgașurile obișnuinței - reducându-ne la condiția de automate calificate despre care behaviorismul susține că este unica stare a omului (p. 64). Punctul de vedere al lui James ar putea fi considerat o aserțiune relativ radicală privind rolul cunoașterii în gândirea creativă. El spune că doar în sensul cel mai larg cunoașterea este legată de creativitatea veritabilă și că poate să-i dăuneze. O poziție similară au avut și gestaltiștii (de exemplu, Scheerer, 1963; Wertheimer, 1982; pentru amănunte, vezi Weisberg, 1995a), care

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
de a folosi anumite cunoștințe în situații în care acestea se dovedesc inadecvate (Scheerer, 1963; Wertheimer, 1982). Un astfel de comportament ar însemna reducerea la nivelul „automatelor calificate” ale lui James (1908). Guilford (1950), în analiza sa originală despre gândirea creativă, sublinia rolul gândirii „divergente” în dezvoltarea ideilor noi. Acest mod de gândire permite producerea unor idei noi prin despărțirea de ideile deja stabilite sau prin abaterea de la ele. DeBono (1968), care este, probabil, cel mai celebru consultant din domeniul industrial

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
atât de bine cum ar trebui să fie făcute lucrurile, încât nu putem să ne eliberăm ca să venim cu idei noi.” (p. 228) Analiza creativității pe care a făcut-o Koestler (1964), frecvent citată, subliniază și ea faptul că gândirea creativă trebuie să iasă din hotarele stabilite de cunoaștere sub forma obișnuinței: Obișnuința este, astfel, a doua natură... în orice caz, în ceea ce privește importanța ei în viața adulților; pentru că obiceiurile pe care le-am dobândit prin educație au ajuns până în această etapă

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
părți dintr-o mie sunt cu totul automate și obișnuite (p. 363). Amabile (1989, pp. 48-49) își rezumă părerile despre creativitate în contextul unei discuții despre modul în care se pot mări șansele de a crește copii care să gândească creativ. Ea prezintă următoarele stiluri de gândire, care se numără printre cele observate adesea la adulții și copiii creativi: 1) spargerea tiparelor, adică ieșirea din vechile noastre tipare de gândire în ce privește un anumit lucru; 2) evadarea din scenarii, care este aproape

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]