3,612 matches
-
ale cunoașterii comune. Cercetarea condițiilor în care capătă sens expresiile limbajului este specifică filozofiei. Iar identificarea unor modalități și metode potrivite pentru înfăptuirea acestui obiectiv reprezintă adevăratele realizări în filozofie. Opera timpurie și cea târzie exprimă, în egală măsură, acest crez fundamental.9a Rudolf Haller, cel mai important interpret austriac al lui Wittgenstein, afirmă și el unitatea și dezvoltarea progresivă a gândirii acestuia. Motivele ei fundamentale ar fi rămas aceleași. Filozofia a fost concepută și practicată în mod constant de către Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe care o reprezintă gramatica limbajelor naturale, prin construcția unor limbaje cu o structură clară și precisă, limbajele formalizate. Russell va afirma deja în primele rânduri ale autobiografiei sale intelectuale, scrisă în anii târzii ai vieții sale, că adoptarea acestui crez a constituit singura schimbare cu adevărat „revoluționară“ pe care a cunoscut-o modul său de a gândi. Câteva pagini mai încolo, întâlnim următoarea exprimare semnificativă: „De la despărțirea mea de Kant și de Hegel, m-am străduit WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 363
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
teoretizări, B. dezvoltă în publicistica lui impetuoasă o seamă de idei despre poezie. Speculațiile sale, cu alură romantică - primul program romantic în literatura română - sunt înrâurite de ideologia lui Saint-Simon, vădind lecturi și din Charles Fourier, Pierre-Joseph Proudhon, Louis Blanc. Crezul lui, nu lipsit de contradicții, este raționalist, iluminist, călăuzit de doctrina socialismului utopic. El visează întronarea rațiunii, desființarea privilegiilor, comunizarea bunurilor, optează pentru republică și cultivă iluzia unei frății universale. Susține necesitatea emancipării sociale și economice a țărănimii, dar, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
și considerată „un larg suflu de vijelie prin pulberea de lumi vechi, de strigăte de durere, de revoltă, de milă, covârșite de alte strigăte ale omului revenit la conștiința menirii sale superioare”. S-ar zice că e vorba de un crez creștin, misionar, dar U. stă în mod evident sub influența ideilor pacifiste susținute de grupul francez Clarté, întemeiat de scriitorul Henri Barbusse după primul război mondial, pe care le comunică până și în cronicile de prezentare a revistelor aflate ideologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
Conform "Noii Ordini Naziste", din punct de vedere politic Hitler urmărea crearea unui imperiu german continental. În opinia Führer-ului, Germania nu putea coexista cu o altă mare putere în Europa. Teritoriul trebuia extins pentru a corespunde creșterii populației germane. Acest crez se asociază sintagmei Volk ohne raum ("Popor fără spațiu")660, expresie a pangermanismului, care va deveni vinovată pentru devastarea Europei și a lumii în secolul al XX-lea. "Trebuia să aibă un Lebensraum, adică spațiul vital pentru populația sa în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
măslinul ș.a. Poeme în limba păsărească (1936) se așază pe fundamentul folcloric și mitic din Balcani, având ca „locații” lirice Epidaur, Egina, Cipru și ca personaje imaginare pe Melia, Afrodita, Lotis, Elados, o sumedenie de nimfe și oceanide. De altfel, crezul poetului e, până la un punct, parnasian: el afirmă că poezia nu e sentiment, nu e cunoștere, ci tehnică, ceea ce înseamnă că arta poeziei ar reveni la antica tekhné. Instrumentația verbală plină de virtuozitate, care preia uneori cuvinte de la, de pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
constituției Americii, cum constată cu exactitate Virgil Nemoianu, indiferent de orientările lor politice, au convenit că cele trei modele aristotelice ale monarhiei, oligarhiei și democrației trebuie să fie prezente în textele constituționale de bază și complementare între ele. Indiferent de crezul religios personal, ei au fost convinși că religia trebuia să fie prezentă și activă în societate, că tradiția și progresul erau la fel de necesare unei bune funcționări a societății. Cel care a oglindit, printr-o analiză acribioasă, cu instrumentele filosofiei politice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fixarea cuvîntului, care de la ediție la ediție se schimbă ca nisipul în pustie". Avem, aici, titlul și subtitlul cărții sale, care n-a mai apărut. Într-o altă scrisoare, din 16 decembrie același an, autorul continuă, după ce-și exprimă crezul patetic că lucrurile se vor schimba în România ("Cred în renașterea Țării, morală și materială, și teritorială, cu tăria cu care Columb a crezut în existența unei lumi noi, Galileo Galilei în eppur si mouve și Darwin în legea gravitației
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prin modernitatea gândirii și a creației sale. Prin dragostea fierbinte pentru popor și natură el s-a identificat cu nevoile și aspirațiile neamului punându-și „arta cuvântului” ca simbol de luptă și jertfă în slujba marilor idealuri sociale și naționale. Crezul său estetic, de poet militant de pe poziția conștientă a unui romantism activ, protestatar și întrucâtva a unui clasicism, l-a ridicat pe culmea strălucirii și originalității sale, alături de alți titani ai artei românești (muzică, sculptură), înscriindu-și valoarea lor la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cel mai bine legea și mersul înainte, suntem după nevoie și lacrimă și dinte. Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt. De-aceea poate-n libertate să lucească, deasupra noastră, universala boltă albastră.” Voi încheia elogiul limbii române reproducând crezul și testamentul lui Nichita Stănescu: <reflist> Bibliografie 1. Bălăceanu, C., Nicolau - „Personalitatea umană, o interpretare cibernetică”, Cap. XII Limbajul, Ed. Junimea, Iași, 1972. 2. Golu, M., Dicu, A. - „Introducere în psihologie”, Ed. Științifică, București, 1972. 3. Gorgos, Constantin - „Dicționar enciclopedic
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
urmele lui Weber, care susținuse că nu există sistem complet rațional al legitimității) este nevoie de un surplus de valoare a puterii. Și aceasta pentru că "orice autoritate cere mai mult decât oferă membrii săi în termenii credinței sau ai unui crez"41. Necesitatea acestui surplus de valoare a puterii este compensată de rolul legitimator pe care ideologia îl joacă în beneficiul autorității politice, rol care face legătura dintre ideologie ca distorsiune și ideologie ca integrare 42. Acesta este, practic, actul de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
un imn dedicat suferinței, jertfei, visului și minunii, smereniei omului care tentează atingerea „Celui ce-n totul este,/ Și-n totul pretutindeni se ascunde”. Poezia religioasă - adunată îndeosebi în volumul Prinos de lumină și har (1995), supraintitulat În duhul adevărului. Crez și mărturii și care cuprinde multe teme biblice ritmate uneori în vers și imagini populare (Cina cea de Taină, Învierea Domnului, Drumul spre Emaus, Sfânta Treime etc.) - îl apropie de Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr, neavând îndoiala sau tăgada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
în „Voința națională” și, în același timp, a trimis colaborări la „Tribuna” din Sibiu. Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna”, în calitate de redactor, crezul politic și literar al lui Slavici. Apără, cu o rară energie, curaj și vehemență, cauza românilor în procesele de presă intentate de autoritățile maghiare unor ziariști sau gazetelor „Tribuna” și „Foaia poporului”. Este închis la Seghedin timp de șase luni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
preferințelor individuale Înguste. Ca toate formele occidentale de conservatorism, neoconservatorismul american rămâne concentrat asupra noțiunii de creștere organică și este oarecum sceptic În ceea ce privește posibilitatea de perfecționare sau progres a societății umane. Această viziune este Însă completată de o serie de crezuri liberale. Mai mult decât oricare alte grupări politice din SUA, neoconservatorii doresc să mențină universalizarea doctrinelor liberale ale Revoluției Americane cuprinse În Declarația de Independență. După cum explica unul dintre aceștia, „ceea ce se conservă este liberalismul nostru - extensia sa În timp
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Resemnare și disperare generală că nu ne salvează... alții. Americanii nu vin. Plus tradiționalul reflex politic românesc: de a fi mereu, oricum și oricând, cu guvernul, la putere. De unde doar aparent uluitoare schimbări la față, oportunisme și cedări. Aproape nici un crez, nici o adeziune politică reală dispusă la sacrificii nu exista, de fapt, în cea mai mare parte a clasei politice și a aparatului de stat. Eroismul rezistenței, în aceste cercuri, era aproape de neconceput. Am discutat această tristă realitate și în legătură cu cazul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986). Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele și dicționarele literare sârbești nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârșită a celor două limbi, S. și-a făcut un crez din construirea unor punți durabile între literatura română și literaturile din spațiul ex-iugoslav. A participat la realizarea culegerii Nuvele croate (1969) și a volumului Laureații Premiului Nobel pentru literatură (1983), a tradus pentru Teatrul Național din Timișoara o piesă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță mesianică, poeților atribuindu-li-se cea mai nobilă menire (Biserica versului, Poeților). Excesul imagistic pare uneori obositor. În genere, însă, poezia lui A. a fost apreciată în epocă. SCRIERI: Hotare pentru vis, pref. George Vulturescu, Satu Mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
decrete și declarații oficiale. Pe sute de pagini convenția ficțiunii se volatilizează, L. recurgând la nume reale ori transparent anagramate ale unor personalități politice și rescriind, de fapt, fragmente din istoria țării ori a Europei, într-un letopiseț subordonat unui crez politic, prin prisma căruia aproape totul apare desfigurat. Asemenea discrepanțe sunt vizibile mai ales în ciclul Paravanul de aur, alcătuit din romanele Domnul general guvernează, Stare de asediu (1955), Regele Palaelibus (1957), Salvatorul (1959), Ultimul batalion (1960), o cronică pamfletară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
I. Ipăteanu, o altă personalitate botoșăneană, publică articole politico-juridice și literare, fiind și autor al unul volum de amintiri ce evocă Botoșaniul la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Unii avocați sunt voci active în presa locală de unde își promovează crezul: D. Mănăstireanu propunea o serie de criterii în coagularea unui partid politic, în articolul "Naționalismul în politică", apărut în Clopotul, în 1933. Un alt avocat, Jean Constantinescu, este un antisemit notoriu ce pledează pentru purificare etnică în ziarul Chemarea. De
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
volumele O luptă literară; sincronismul și criticile împotriva tradiționalismului vor fi reluate de Lovinescu în volume, precum: Pași pe nisip, (1906), Istoria civilizației române moderne (1924-1925) sau Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). 4 N. Iorga își va reda experiențele și crezurile în autobiografia O viață de om așa cum a fost, iar Lovinescu va publica în 1932 volumele Memorii. 5 N. Iorga, "Ce e un naționalist?", în Neamul Românesc, III, nr. 132, 1908, p. 2085. 6 W.O. Oldson, The Historical and
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și conducător: Petre Gh. Meițoiu; redactor: Vasile Ol. Stere. Subtitlul „Ziar independent în slujba muncii și umanitarismului” și sloganul de deschidere „Umanitatea înseamnă descătușare” indică fără dubiu intenția redacției de a se racorda la problemele clasei muncitoare. De altfel, articolul-program Crezul nostru, semnat de P.Gh. Meițoiu, este o autodefinire declarată în această direcție: „Deci cine suntem și ce vrem? Noi suntem niște muncitori [...]. Doctrina de care suntem însuflețiți este umanitarismul și pe temeiul acestui crez n-avem nimic de ascuns. Pacea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
problemele clasei muncitoare. De altfel, articolul-program Crezul nostru, semnat de P.Gh. Meițoiu, este o autodefinire declarată în această direcție: „Deci cine suntem și ce vrem? Noi suntem niște muncitori [...]. Doctrina de care suntem însuflețiți este umanitarismul și pe temeiul acestui crez n-avem nimic de ascuns. Pacea este cultul nostru, justiția și adevărul fac parte din principiile fundamentale ale credinței noastre și lupta este viața noastră”. Și mai apăsat apare opțiunea sub condeiul lui Bogdan Amaru, el însuși tip de intelectual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
revista „Luna”. A mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă încrederea în eficacitatea științei asociată crezului republican și exigenței de solidaritate. Ei amintesc în această privință de "promotorul dezvoltării intectuale", Henri Laugier, primul director al CNRS, considerat ca cel care a creat o punte între anii treizeci și anii cincizeci, urmărind obiectivele fixate de Jean Perrin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]