3,710 matches
-
final. Mesagerul Calviei pieri însă în furtuna de zăpadă cu care se lupta și armata lui Antonius Primus, în încercarea de a trece peste Appenninus. Erau primele zile ale lui decembrie, și iarna se anunța foarte grea. Armata flavienilor își croi drum prin furtună, afundându-se în zăpadă la fiecare pas. Mulți soldați pieriră în avalanșe; alții, având mâinile și picioarele înghețate, se aruncau în propriile săbii, nefiind în stare să îndure gerul. Antonius Primus, neobosit, mergea înainte și înapoi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celelalte zile ale anului. Toți erau cuprinși de entuziasm, fiind convinși că în acele zile, grație lui Saturnus, trăiau în Vârsta de Aur, când fiecare era liber să facă ce dorea. Vitellius îi văzu pe soldații lui adunându-se și croindu-și drum prin mulțime. Veneau din ce în ce mai mulți. Asemenea unui râu ce se revarsă, invadară străzile, ridicând în aer lăncile, săbiile și pumnalele și strigându-i numele, de parcă ar fi fost zeul războiului. Toți aveau torțe în mâini. Trecură în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am dus calul dar din foaia de cort îmbătrânită, poate înainte de vreme, mama, pentru că în întregului sat, cei mai mulți fiind noi, copiii, că părinții erau la vremea aceea nu prea avea materiale și nici b ani de cumpărat, ne a și croit și însăilat coșcogeamitea pantalon i cu care, deși ne cam deranjau la mers și la joacă, tare ne mai mândream în fața fetelor îmbrăcați cu ei, căci restul băieților, nici pantaloni pe ei nu prea ave au uneori...” Ca fiu al
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pline de strigăte, care, puse pe mu zica lui Anton Pann, acel Rouget de LʹIsle român, au rămas întipărite în memoria generațiilor: Deșteaptă te, române! Din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte Această Marsileză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene fratetice care avea să culmineze în Octa vian Goga” La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Așadar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
al celor care-au murit asasinați crezînd că fac cu totul altceva decît făceau În realitate, efectuînd de fapt statistică, nu revoluție; umplînd cu cadavrele lor un tabel care urma să fie arătat globului ocular al planetei. Fireasca dezbinare Își croiește iarăși drum prin aceste zile sărite de pe linie. Studenții și muncitorii. Intelectualii și muncitorii. Intelectualii și intelectualii. Muncitorii și muncitorii. Țăranii beau, după o tactică străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
film din lume urmăresc toate producțiile lui Nicolaescu. Așa că mai bine te uiți la calul artistic al lui Leone. Prieten cu Klaus Kinski, tatăl nosferat al Nastassjiei. Căruia, din cauză de Herzog, de maximă urîțenie, de nebunie, i s-a croit o statură germană de legendă. În Per qualque dollaro in pi, prima dată cînd vorbește, numără, pînă la cinci, la a doua intervenție spune nu, și la a treia are exact trei replici, o frază mică și două propoziții. Interpretează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin Politica, care zice: „În muzica ușoară nu-ți poți croi drum decît cu prețul sexului”. Altfel e greu, tre’ să ai voce. Fiindcă, numai din sex, nu poți face nici măcar un tril, darămite un drum. Aici cred că-s de acord cu Ilie Neacșu cînd scrie că „la sfîrșitul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îndelete, cu două ceasuri mai înainte, dar adusese și rochia de mireasă. - Asta este pentru dumneata, Princesse, se adresă Măriei întinzîndu-i rochia la picioare, ca un covor. Esta aproape o piesă de muzeu, așa că-i poți neglija simbolismul. A fost croită cândva ca să împodobească o mireasă, dar în noaptea asta, potrivită cu oarecare imaginație în jurul umerilor dumitale, îți va ține cald... - Ieronim, iar ai s-o superi! spuse în glumă Antim. Maria își ștersese ultimele lacrimi cu podul palmei și zâmbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii cât o lume de mare... Drept în față, trona hornoaica lângă care ședea cocoțată balerca cu rachiu. Urma tejgheaua croită din scândură de stejar, înegrită de vreme, pe care ședeau rânduite ca la paradă țoiurile pentru rachiu și ulcelele de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus vinul din beci. Gârliciul beciului se ghicea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
unui om de știință al templului. Ca toate celelalte haine, stofa cădea pe umăr ascunzând "deosebirile" neoficiale. Un observator ar fi trebuit să fie foarte perspicace ca să observe cât de atent era trasă pelerina în jurul gâtului, cât de bine era croită pentru a ascunde înclinarea corpului de la gât în jos și cât de strâns erau legate de încheieturi capetele mânecilor. I-ar lua trei luni pentru a-l înștiința pe lord Jerrin de pe Venus și patru luni pentru a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa din bucătărie, dau gata și o cutie întreagă de Merci. Receptorii au slăbit. Au nevoie de mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rîs să știe că Botez a tipărit textul colectiv după revoluție (sau ce-a fost ea), ca să critice "discursul de-a gata din presa ceaușistă". Proiect subvenționat de George Sőrős, cu conceptul dat la cheie. Exact ca pe timpuri, dar croit din alt lemn. Lemn politic corect. Tot în '81 am început și eu războiul personal cu Mistrie. Bătălia am încheiat-o înfrîntă, dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la fel o să procedeze și ei cu noi. Ajuți, vei fi ajutat. Noi suntem croitorii propriei vieți, de aceea, să o croim corect. Că unde e lucru făcut rău, de acolo se strică mai tare. Nu trebuie să ajungem la distrugere, noi suntem frumosul, coroana copacului! Bunica Bunica mea este cel mai bun prieten și o mare comoară. Ea știe să dea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
textele pe care i le-am trimis și care în final mă aduc la volumul actual. Am continuat Călătoria simbolică în timp, nuanțând subtitlurile ultime, ținând cont de faptul că am ajuns la o vârstă la care nu mai pot croi planuri pe timp mai îndelungat. Volumul de anul trecut, grăbit pentru a câștiga timpul rezonabil, l-am creat cu graba și sub presiunea exercitată asupra mea de starea gravă de sănătate a ultimilor doi colegi de promoție, care s au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mașină de serviciu, alte șase sau opt ca să ajung la apartamentul ei, apoi alte vreo trei ore ca să găsesc cățelușa prin apartamentul ei cu optsprezece camere, să manevrez schimbătorul acela de viteze ca să scot mașina din parcare și să-mi croiesc drum prin cele vreo douăzeci de intersecții Înapoi la birou. — Bineînțeles, Miranda. Cincisprezece minute. Am Început să tremur din nou când am ieșit din biroul ei și m-am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o formă rară de friguri tropicale contagioase? Sau malarie? Poate chiar ucigătorul virus Ebola? Am zăcut așa, În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am strigat-o pe mama. A fost ultima dată În viața mea când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact o oră și jumătate ca să fac duș, să mă Îmbrac și să Îmi croiesc drum de la clădirea mea stil dormitor al unei frății studențești, aflată la intersecția 96 Street cu 3 Street, până hăt În centru, și asta cu ajutorul transportului În comun, concept care Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poarte așa ceva? am Întrebat-o timid, convinsă că femeia o să deschidă gura ei ca de buldog și o să mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare de sute de mii de dolari, a unei duzini de chipuri superbe și a unui număr care părea infinit de picioare foarte, foarte, foarte lungi. Jeffy și-a croit drum până la mine Îndată ce a băgat de seamă că atât Miranda, cât și Emily plecaseră În pauza de prânz și mi-a Înmânat două pungi uriașe. — Poftim, Încearcă chestiile astea. Or să fie bune pentru Început. Am deșertat conținutul uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
specifice În nici un fel mărimea sau culorile, dat fiind că orice individ care valora măcar cât propria‑i pereche de pantofi Manolo știa cu exactitate ce Îi plăcea Mirandei Priestly. Firește, nu era suficient să fie În stare să le croiască pe dimensiunile exacte ale Mirandei - când hainele ajungeau la magazin, ele trebuiau recroite și Împăturite În așa fel Încât să pară făcute la comandă. Abia după ce Întreaga ei garderobă era comandată, transportată, cu ajustările executate și livrată cu limuzina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
garderobă era comandată, transportată, cu ajustările executate și livrată cu limuzina cu șofer direct În dulapul ei de acasă, abia atunci Miranda renunța la hainele din sezonul precedent și mormane Întregi de haine Yves și Celine și Helmut Lang Își croiau drum - Îndesate În pungi de gunoi - Înapoi la birou. Majoritatea nu aveau o vechime mai mare de patru sau șase luni, erau chestii purtate o dată, cel mult de două ori, altele deloc. Toate erau atât de incredibil de șic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
give‑EN‑chee. După numeroase priviri țintuite asupra mea și câteva comentarii răutăcioase, am fost informată care este pronunția corectă și totul a mers binișor, până când a trebuit să i se spună că rochiile comandate de la Roberto Cavalli nu fuseseră croite Încă și că nu aveau să fie gata decât peste trei săptămâni. Dar Îi suportasem istericalele cu bine, reușisem să coordonez ședințele de probă din Dulap cu croitorul ei și transportasem cu bine aproape totul În dressing‑ul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu‑mi vine să cred că au Întârziat atâta cu ea. Vrei să‑ți aduc și ție ceva? — Vrei să‑mi aduci o Cola light? a Întrebat ea. — Sigur. Mă Întorc Într‑un minut, am zis eu și mi‑am croit drum printre rafturile de haine de pe hol spre liftul de serviciu, de unde o auzeam pe Jessica și James care fumau și se Întrebau cine va fi invitat diseară la petrecerea dată de Miranda la Met. Ahmed a reușit, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
te miri ce călătorie - sau, mai degrabă, Înainte ca fata din casă să Împacheteze - Emily sau eu cumpăram uriașe baloturi de catifea de la un magazin de textile și le aduceam la apartamentul Mirandei. Acolo lucram Împreună cu fata pentru a o croi exact În forma și mărimea fiecărui articol de Îmbrăcăminte pe care avea de gând să Îl ia cu ea și le Împachetam pe fiecare În catifeaua moale. Coletele individuale din catifea erau apoi puse În zeci de valize Louis Vuitton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]