3,741 matches
-
Oficiantul dădu semnalul. Se auzi sunetul dulce al anciei. Antonius stătea în genunchi, cu privirea pierdută. Fu ridicat de patru oficianți și condus din nou în templu. Acum, bazinul în care fusese sacrificat taurul era plin cu apă. Oficianții îl cufundară pe Antonius în apă și îl spălară. Parfumat, înveșmântat cu o mantie albă de lână, fu însoțit de-a lungul scării ce urca din templu până la o terasă. Pe câmpia învăluită încă de negura nopții se zăreau apele Danubius-ului. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două ajutoare veniră și-l obligară pe Skorpius să se ridice, apoi se ocupară de Salix. Îi scoaseră coiful. Valerius contemplă înspăimântat chipul palid al prietenului său și nisipul îmbibat de sânge. Îl văzu pe Salix deschizând ochii. Amfiteatrul se cufundase într-o liniște ireală. Flautele și orga tăcuseră. Mulțimea îi privea pe cei doi gladiatori: Salix întins pe pământ, Skorpius lângă el, cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în vâltoarea marii revoluții, cuprins d e în grijorări și gânduri... era normal ca o minte de om muncit or s ă slăbească. Aceasta a fost tragedia lui Lenin, ca înainte de a vedea roadele muncii sale, a trebuit să se cufunde pentru totdeauna în întunericul minții care lucrase prea mult și năzuia pentru repaus. Au fost speranțe de însănătoșire, medici mari veniți din centrele Apusului să lecuiască pe domnitorul neîncoronat al Rusiei dar totul a fost în zadarʺ... ...Ziarul, tot după
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era alături de odaia de primire. Se întoarse cu două cărți, ― Le-am primit azi-dimineață de la Paris și am fost atât de cufundată în conferința aceea a mea, încît am uitat de ele. Erau două exemplare din L'Inde avec les Anglais a lui Lucien și, fiind trimise de editor, nu aveau nici un fel de dedicație. ― Una e a d-tale, spuse Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea care mă interesează pe mine e aceeași, sub orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și zâmbi încurcat. Inima începu să i se bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-n genunchi și o sărută. Trecu prin iarba udă și apoi urcă spre camera sa, pășind cu grijă ca să nu scîrție podeaua. Era bine să fie În pat, pe cearșaf, să se Întindă cît e de lung și să-și cufunde capul În pernă. Bine În pat, confortabil, fericit, mîine pescuit, se rugă așa cum se ruga Întotdeauna, atunci cînd nu uita, pentru familie, pentru el, să devină un mare scriitor, pentru Kate, pentru băieți, pentru Odgar, pentru un pescuit norocos, bietu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a și osteni vederea: văd niște guri căscate uitându
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
din transformarea a două săli de clasă. Odată, pe când căuta prin vrafurile de cărți un volum de Coșbuc, observase printre zecile de elevi o domnișoară, însoțită de directorul Titus H. Preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. Se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de timp, dispuse îmbunătățirea vechii legi a învățământului, stabilind ca numirea învățătorilor să se facă diferențiat, după media obținută la examenul de absolvire a școlii normale. Ioan, într-o seară liniștită, stătea pe-o bancă, rezemat de peretele casei, privind cufundat în gânduri, cerul și puzderia de fărâmițe luminoase împrăștiate, cât vedeai cu ochii. ținea între degete o țigară groasă, făcută din tutunul care se găsea din belșug pe acolo. Cu fumatul cochetase în timpul serviciului militar. La școală, deși colegii își
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plachetă bună de poeme își trece sufletul în tine), una simplă, ușoară și, dacă am noroc, o carte nebunească, așa cum este Nostalgia lui Cărtărescu. Mi se întîmplă să țin cîte una în mînă, cu degetul strecurat la cuprins, în timp ce mă cufund în alta. Cărților nemaipomenite le știu anul de apariție, cum știi cînd s-au născut cei mai buni prieteni. În noaptea de 14 februarie 1974, cînd împlineam 30 de ani, am citit Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să plecăm." 12. David a luat dar sulița și ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adînc. 13. David a trecut de cealaltă parte, și a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14. Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: "N-auzi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă/ Să mai doarmă puțin/ ... Că pentru ce au ei de făcut/ Se cere putere/ Să poată ieși din blestem.” în Noapte grea, exprimând neagra noapte a istoriei naționale în care am fost cufundați samavolnic, cu sufletul și inima - numai durere, poetul cetățean semnalează că: „Peste lume-n lung și-n lat/ Parcă s-a mai luminat/ Numai peste țara mea/ Noaptea neagră-i și mai grea/... Că-n a neamului cetate/ Sunt cuvinte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
2010, surprindem satisfacția pe care autorul o trăiește pe 15 septembrie, într-un moment de compensație morală care îi vine peste ani. Invitat la ziua festivă a școlii „în care a ars sufletește” pentru mai multe generații de elevi, aproape cufundat în mulțimea buchetelor de flori primite de la copii, raportând situația actuală la trecut, când persoana sa și demnitatea de om i-au fost înjosite, îi vine bine să insereze ideea că toate școlile din țară, printr-un gest de solidaritate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apărută, Oгонёк sau Crocodil, o caricatură care sublinia imensitatea crimelor celui care s-ar dori acum reabilitat... Caricatura înfățișa pe Lavrentie Beria - umbra criminală a lui Stalin - în mijlocul unui lac de sânge, care-i ajungea până sub bărbie... Văzându-l cufundat în sânge, cineva îl întreabă: „Numai până la gât, Lavrenti Beria?, numai atât?”... la care el răspunde detașat: „Da, pentru că mă aflu pe umerii Tătucului”. O mai concludentă părere nici că se putea face asupra crimelor celui ce s-ar dori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă. În casa aflată în partea stângă a curții sale, Vecinul dădu din cap nedumerit. Bănuise de multă vreme că scriitorii nu sunt chiar întregi la minte, dar de data aceasta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste spusele Inei, având motivele lui, la care se adăugau și câteva polițe încă neachitate, dar se rezumă la a face un gest ce putea să însemne orice, numai compătimire nu. După masă, luă în mână un ziar și se cufundă într-o lectură din care se vedea limpede că nu poate fi scos. Mihăiță veni la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iar ce pusesem eu Îmi plăcea cu siguranță mult mai mult decât toate țoalele mele. După cum Îmi făcusem deja obiceiul, m-am dus pe jos până la intersecția cu Third Avenue și am luat imediat un taxi, după care m-am cufundat pe bancheta călduță din spate, prea obosită să mai fiu recunoscătoare că nu trebuie să mă alătur oamenilor de rând din metrou, și am zis cu voce răgușită: — Madison 640. Repede, te rog. Taximetristul m-a privit În oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât Îmi trebuia de obicei să cumpăr prânzul și să ajung Înapoi. Am Îndesat la loc telefonul În buzunar și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați care Își Înfulecau fiecare friptana preferată, abia dacă se auzea vreun zgomot, ai fi zis că mocheta groasă și „decorul“ masculin absorbiseră orice sunet. — Andrea! l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
firmă nu i‑au trebuit decât vreo zece minute să ajungă după ce am chemat‑o - mă gândisem În treacăt să iau metroul, dar nu eram prea sigură de rezistența rochiei Oscar sau a picioarelor mele În metrou - și m‑am cufundat extenuată, dar calmă, pe bancheta din spate a mașinii. Când am trecut pe lângă ghereta lui John, În drum spre lift, el a băgat mâna sub birou și a scos de acolo un plic sigilat. — Tocmai l‑am primit acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unde să țin mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi Îndreptam umerii dintr-odată, deveneam rigid ca un faraon pe tron. Parcă se deschidea un gol Înainte-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute tensiuni; uit de orice și mă cufund În această stare euforică. Sunt aspirat de geniul buretos al lui Călinescu, care parcă ne absoarbe pe toți, scoțându-ne din materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
striurile mov ale pupilelor ei, deschise lăuntric, absorbindu-mă ca Într-un abis amețitor. Ce curioasă mi se părea situația, dar cât de bucuros eram În același timp că eu pot să stau așa fără nici un motiv și să mă cufund În fântânile ochilor ei. Tocmai acea totală gratuitate a faptului, acea lipsă de orice scop, acea intuire a clipei ca fiind unică și irepetabilă ne dădea la amândoi o fericire ce nu se comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam distanța crescândă dintre eul meu autentic și exteriorizarea În discurs. Odată pornit, acesta mă trăgea spre casa retoricii, obligându-mă să mă Înscriu În dimensiunile consacrate ale comunicării convenționale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]