5,380 matches
-
steagul încă o dată pe cerul Europei.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul acelei de neînfrânt conștiințe: partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în jurul partidului, al secretarului său general tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru propășirea și afirmarea în libertate și demnitate a României socialiste.“ („Mărețul drum al împlinirilor noastre“, Contemporanul, 26 august 1988) VASIU Ion „9 martie - sensul nostru spre înălțimi și vis, Un cuib de soare-i Țara cu fruntea-n viitor Și-n noi, în fiecare, partidul a deschis Un orizont fierbinte de sete și de zbor.“ („Sărbătoarea alegerilor“, Munca, 24 ianuarie 1975) VĂDUVA-POENARU Ion, scriitor „În pas cu noi e al țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vorbind despre faptul că târgul Huși devenise loc de adunare, de odihnă și de pregătire a evenimentelor, B. P. Hasdeu menționează faptul că „acest orășel”, fusese întemeiat de husiții alungați din Boemia și din Ungaria. Ei și-au ales „un cuib” (Huși, n.a.), care să le amintească de patria pierdută. Impresionat de frumusețile acestor plaiuri, cărturarul le compara cu cele ale celebrei stațiuni cehe Karlsbad (Karlovy-Vary): „Dealurile și pădurile Hușului reproduc până acum imaginațiunii călătorului pitoreștele situri de lângă Carlsbad”. Deosebirea între
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Simionescu, vizitând orașul Huși în 1925, îl descria în cuvinte emoționante, în scurta călătorie de la Crasna la Huși, apoi a redat pitorescul acestei așezări. Trenul cu care călătorea geologul ieșean șerpuia printr-o vale largă, cu sate destul de dese, adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ale Hușilor”, cu mulțimea de case mici, „înconjurate ca de un brâu de flori, de colanul nesfârșit al viilor”. Fascinat de „orașul liniștit”, „curat și binișor întreținut”, el descrie aceste locuri pitorești, pe care le privea cu optimism: „Și acest cuib drăguț de frumuseți naturale e menit să fie în viitor un loc de adevărată vilegiatură, dacă edilii Hușilor vor înțelege acest important dar natural pe care îl are orașul lor, față de celelalte orașe de șes ale Moldovei. Sus la Dobrina
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
voi avea grijă pentru binele tuturor să trimit un preot să slujească. Dar fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți și locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost impresiunea mea din cele auzite de la părinți, din cele simțite și văzute de mine însumi în Fălticeni în timpul copilăriei mele și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți încât numai întâlnesc acolo decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-și împlini pedeapsa. Făcui deci cum putui, pentru a-mi aranja un trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat cuib de holtei, unde se adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde am opus ceva la inimă, cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o mai mare osteneală, urcarea la cetate, care ni se înfățoșa de pe creasta munților ca un cuib de vulturi. De mic copil ruinele acelei cetăți îmi fermecau privirile și mă făceau să visez, și abia atunci am avut prilejul fericit să-mi satisfac dorul de a le vedea de aproape. Am plecat spre cetate pe jos, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele mumei. Când rândunica nu se va mai întoarce la locul unde și-a măistrit primul cuib, când vietățile codrului, oricât ar pribegi, nu se vor mai întoarce la culcușul lor statornic, atunci și sufletul omului nu se va întoarce spre locul natal. Și ce-am pribegit eu?... Nimica toată... Nici macar trei luni, și totuși cu câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se mai întâmplă, după o vârstă, "meserie". După ce am încălcat în fel și chip canonul literar din neștiință sau cu bună-știință scriu din când în când ceea ce aș numi, cu destulă circumspecție, eseu... De ce își fac, la o vreme, păsările cuib, chiar și în cadrul aceleiași specii, fiecare în felul sau propriu? Notat banal, pentru că nu pot altfel. Cât despre poezie, ce să spun? Am publicat în viață mea (pentru că asta contează, nu?) doar două volume de poezii. Iubesc într-un mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adică, de ce să nu-și crească cucul singur puii, de ce să exploateze micile păsărele. Jos cu exploatatorii! și-au zis atunci utemiștii și au trecut la treabă: au parcelat câmpurile cu crânguri și lunci, au căutat ouă de cuc în cuiburile păsărelelor prin tufișuri și mărăcini, au stabilit traseele de zbor ale cucilor și le-au pus nume, i-au fugărit să nu mai cânte, ba, au împărțit văzduhul pe brigăzi, într-un efort de privatizare prin dreptul primului venit, lansând
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe moarte pentru putere, un care pe care, spre instaurarea unui regim totalitar, de dreapta, dacă reușeau legionarii, de stânga, comunist, cum l-am avut destul timp. Dacă am fi avut un regim legionar, eram îndoctrinați din „Cărticica șefului de cuib”, cu supunerea oarbă față de șef, care are întotdeauna dreptate, educați în cultul morții („Cel mai frumos aspect al vieții legionare este moartea”), am fi pomenit în slujbe ortodoxe interminabile eroii neamului: Nicadorii, asasinii lui I.G.Duca, Decemvirii, asasinii lui Stelescu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
17. Biserica Gheorghiceanu; 18. Capela Izvorul Tămăduirii Crângași; 19. Capela Buna Vestire; 20. Biserica Doamna Oltea. Biserici translatate între 1977-1989: 1. Biserica Mihai Vodă; 2. Sfântul Ilie (Rahova); 3. Schitul Maicilor; 4. Biserica Olari; 5. Sfântul Ioan Mare; 6. Biserica Cuibul cu Berze; 7. Sfântul Gheorghe (Capra); 8. Sfântul Sinod de la Mănăstirea Antim. Dacă vrei să le știi și pe cele 14 biserici dărâmate de Carol I, trebuie să-l întrebi pe Stelian Tănase, că el umblă prin măruntaiele Bucureștiului, când
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spre o vale cu o băncuță pentru a înfrunta programul de purgație. Rămân cu Jose, pasionat de plante și foarte mândru de grădina care, în mare parte, este creația lui. Îmi arată o porțiune în care Takiwasi cultivă ayahuasca de la cuiburi foarte tinere până la cele în vârstă de peste zece ani. Îmi spune că tulpina de Baanisterios Caapi trebuie să aibă măcar opt ani pentru a putea produce o licoare suficient de puternică, de regulă se folosesc tulpini de zece ani. Cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
I se ascund morțile ca s-o facă să uite moartea. Treptat, schimbarea de temperatură induse o schimbare de comportament erotic. Gata cu hârjonelile pe nisipul cald, care veneau după elanurile spontane. De fiecare dată, trebuiau mai întâi să aranjeze cuibul, să întindă pătura, să se învelească, să închidă toate deschizăturile care ar fi putut lăsa să pătrundă frigul, iar Nastia punea în toate astea o îndemânare de bună gospodină. La început, locotenentul s-a amuzat, apoi, curând, s-a enervat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
născut și ai crescut, să întâlnești unii oameni, consăteni, dar pe care nu-i cunoști, pentru că sunt din altă generație și ai impresia că te privesc cu invidie, că-i deranjezi și atunci îți crează sentimentul plecării și reveniri la cuibul tău, să-ți reconsideri dorința pentru care ai venit. Poate că nu toți cei plecați prin lume simt acest lucru, pe mine însă mă sufocă aceste simțăminte bizare, contradictorii. Satisfacția mea deplină este atunci când ajung la mormintele părinților și le
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
20 kilograme afetul 30 și dăi și atacă frate soldat român. Mitraliorul, a fost renumit de eficient în luptele de-a lungul istoriei acestei arme, care scuipă moarte fără milă, secerând viețile oamenilor care îndrăznesc să se apropie de acest cuib de foc fără aprobarea stăpânului, sau cu gând păgân. De nu mă credeți, întrebați acest mitralior din litografie care se află în plină acțiune și "discuție" cu inamicul. Să nu mai pomenesc de forțarea Siretului cu mijloace improvizate, cu lemne
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cu sfaturi din viața mondenă, actuală, pe care încearcă să o aplice și ei,dar nu mai este loc de alții. Când sunt aici mie dor de meleagurile maramureșene, iar dacă merg acolo, doresc să mă întorc repede aici la cuibul și locurile trăite în copilărie, pe care nu le voi uita nici când voi merge în rai. Unii se distrează de spusele mele, dar eu le afirm cu convingerea că vor fi reale spusele mele și l-am informat și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
alte ocupații mai productive pentru societate. După instalarea în vechea mea garnitoană, am început să circul și eu prin oraș, unde întâlneam vechi colegi, care se adunase și ei,de pe meleagurile pe unde colindase în tinerețe și revenise la vechiul cuib, unde petrecuse parte din viață și probabil că era locul pe care-i atrăgea mai mult, ca și pe mine dealfel. In una din zile, plimbându-mă pe calea destinată promenadei,respectiv Lăpușneanu,l-am întâlnit pe Aurel Sima,fost
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care includea și o parte din Valea Berheciului, locuințele sezoniere se puteau muta din loc în loc, căutând terenuri fertile pentru agricultură sau locuri mai bune de pășunat pentru animale. După un timp, nu mai mult de 3-5 ani, locuitorii acelor cuiburi și vetre se întorceau la „câmpul de sus” sau „de jos”, „la țarina veche”, considerând că s-a refăcut fertilitatea naturală a solului. Mutatul în cadrul aceluiași hotar însemna amenajarea unui loc de așezare prin defrișarea pădurii, cel mai adesea prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sat nu ocupa mai mult de 36,6 ha (media) și fiecare gospodărie ocupa în medie, în vatra satului, 0,88 ha. O particularitate a satului Lunca, format de bejenari bucovineni din mai multe sate, o constituie gruparea gospodăriilor în cuiburi de rudenie și cunoștințe, după satele de plecare. Acest sistem de dispunere spațială a dus la unirea cuiburilor de locuințe într-o singură vatră de sat, dând naștere unei așezări de mărime medie superioară, cu o populație între 1000 și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]