5,205 matches
-
Solomon sau redactor-șef-adjunct, amabilul, finul Milo Petroveanuă, care aveau dreptul de a participa la ședințele „conducerii”, că drăguța de Tita, abia sosită în redacție, recomandată probabil de unul din „forurile politice”, a „ridicat problema” unui „grup” de inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-ai lui Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot felul de păreri „ciudate” despre „marii noștri scriitori”, cu cuvinte de laudă despre unii „ideologi ai capitalismului”, un Faulkner, Dos Pasos, Th. Mann
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de credința cea mai abjectă pe care o poate trăi un intelectual: „credința” într-un sistem și stat polițist, cel care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult peste așteptările acelor ofițeri care se ocupau cu „zvonuri”, varianta „colonelului de securitate” care... aș fi fost eu! 5 După primul succes, cu Francisca, am început să fiu luat „în serios” de lumea literară și am intrat în acel „culoar al gloriei” care a sucit mințile multor tineri de talent, la noi ca și aiurea. În prima iarnă după apariția romanului, m-am „eternizat” la castelul Pelișor, unde am scris partea a treia - de fapt, primul volet al romanului În
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de peste două milenii, de la Apuleius sau Petronius, revigorat însă de un Cervantes, în secolul al XVI-lea, pentru noi, cei care gândim „pateticul” sau „eroul slab”, cum o spun postmodernii, și apoi fondat în toată amploarea sa, după ce a traversat culoarele umile ale „povestirii pentru bone”, de un Balzac și Tolstoi, urmați, fiecare în literatura lui, cu reflexele și orizonturile „ticurile” și obsesiile tipice, de o pleiadă uriașă de mari sriitori.Ă O dată cu exclamația lui Th. Mann care, se pare, după ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pseudonim. Eu înțelesesem altfel contractul nostru din seara „propunerii” de a intra și a ajuta noua echipă: nu ca un funcționar sau redactor „conștiincios”, gârbovit în spatele unui birou sau alergând cu șpalturile în mână în sus și în jos pe culoarele publicației, ci, după rangul pe care-l obținusem deja în literele autohtone, de a conduce și, mai ales, de a reprezenta echipa R. literare, în sensul de a o sprijini. (De altfel, în același fel a înțeles-o și Geo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nazaret, mi-au revenit în memorie în acest oraș aflat sub stare de asediu, atunci când am fost martorul unei scene suprarealiste: celei mai înalte autorități a islamului palestinain i s-a interzis accesul în locul său de cult. În picioare pe culoarul lateral rezervat musulmanilor, marele muftiu trăgea în zadar de bara metalică a dispozitivului rotitor care bloca trecerea. Santinela israeliană postată în cazemata lui, la doar zece pași, se uita uluit la intrusul cu turban și refuza să deblocheze mecanismul, apăsând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bunuri importate de ambasade sau de către diplomați, pentru consumul sau uzul personal. Direcția trebuia să fie condusă de un director și un director adjunct. La încadrarea mea în această activitate, protocolul nu avea director. Acesta era așteptat, conform bârfei de pe culoarele ministerului, să se întoarcă de la o misiune permanentă. Deci, directorul adjunct juca rol de director, iar pentru funcția de adjunct erau antrenați, la nevoie, cei trei prim-secretari din cadrul direcției, dar fără să fie retribuiți pentru responsabilitățile suplimentare, asumate de câte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dar parcă voiam să constat dacă se schimbase ceva după aplicarea principiilor lui Gorbaciov: "perestroica" și "glaznosti". Am pornit să ajungem din urmă, grupul, lăsându-l pe Sașa să își verifice cardul, deschizător de uși. Primele două uși de pe linia culoarului s-au deschis și am dat într-un hol, unde se aflau două uși, rusul încercă ușa din stânga fără niciun rezultat, apoi pe ușa din dreapta ni se deschise un alt culoar cu alte uși. După aproape zece minute, am prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cardul, deschizător de uși. Primele două uși de pe linia culoarului s-au deschis și am dat într-un hol, unde se aflau două uși, rusul încercă ușa din stânga fără niciun rezultat, apoi pe ușa din dreapta ni se deschise un alt culoar cu alte uși. După aproape zece minute, am prins grupul într-un hol, după ce mai întâlnisem vreo alte patru uși neascultătoare. Gazda noastră tocmai răspundea la unele întrebări, în limba rusă, după care ne invită la restaurantul cu autoservire al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
deci dacă cineva este tentat să mă toarne, s-o facă, e liber! Hai, mai bine să-i cântăm sărbătoritului "Mulți ani, trăiască", schimbă vorba un coleg mai inspirat. Mi-a mai venit în minte și o convorbire, pe un culoar, cu un înalt demnitar sovietic, academician de renume, care fusese într-o vizită în S.U.A., prima în viața lui, care mi-a zis: "Sunt un om în vârstă, am văzut și auzit multe, dar în America am avut cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
țigară ca s-o aprind În bucătăria de vară. Mă Înapoiam cu jăratecul pe vătrai și țigara În cealaltă mână, fără să o pun În gură. Poate mă vor Înțelege și ierta studentele pe care adesea le admonestez părintește pe culoarele facultății și chiar colegii mai tineri, care Îmi umplu biroul de fum, deși știu că sunt nefumător. În vacanța de vară 1938, m-am Înhămat la muncile agricole, lucrând În rând cu părinții, unchiul Milian și tișa (mătușa) Anuța. Eram
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
e să ai puterea să ți-l particularizezi printr-un ceva distinct. Știi bine, cei care merg la grămadă se calcă pe bombeuri confundându-se apoi între ei, la sfârșitul balului își pot amesteca până și umbrele. Când alergi pe culoarul tău nu există riscul să te sufoci, n-are cine să-ți consume porția de oxigen pe care o primești de la Dumnezeu, iar dacă e să te sufoci, cel puțin te sufoci pe mâna ta. Cât e ratare (și cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au făcut literatura să fie și să mă apropie de ele. Eu chiar nu m-am jucat de-a scrisul, de-a hazardul. Mi-am dedicat viața scrisului. Am făcut sacrificii mult prea mari ca să-mi permit să ratez acest culoar în care m-am înscris, nu să gâfâi după glorie, nu să fiu în topuri de o zi sau de un an, nu să fiu pe lista lui cutare sau lui cutare, ci să pot spune că mă aflu acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și des amintit în ultimii ani în presa românească ar trebui să îmi datoreze și mie acest lucru, ca și atâtor personalități ale locului! "Marca" se prea poate chema, cu și fără falsă modestie, Echim Vancea. Monumentul meu care dă "culoare orașului" sunt cele câteva cărți publicate după '89, după sclipirea de speranță din decembrie(le) acelui an. Dragă Adriane, mă bucur că mai am puterea de a te /vă primi încă în acest spațiu. Te rog să înserezi tu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu-L supărăm pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și cugetând, iată, ne anunță să prezentăm pașaportul, ne verifică, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce În ușa avionului. În ușă, la intrarea În avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de plăcuțe de faianță. Pe acele plăcuțe e scris, literele de tipar sunt turnate parcă În faianță. Rugăciunea Tatăl Nostru În românește este scrisă așadar În biserică, pe acele plăcuțe, și are ca fundal tricolorul nostru. Biserica are și un culoar lung, pe laturile căruia este scrisă rugăciunea În alte limbi. Dar n-a Încăput să fie scrisă această rugăciune pe culoar și este scrisă și În interiorul bisericii, după cum v-am spus. Piciorușul Domnului Nu departe de această biserică (Pater Nosteră
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
românește este scrisă așadar În biserică, pe acele plăcuțe, și are ca fundal tricolorul nostru. Biserica are și un culoar lung, pe laturile căruia este scrisă rugăciunea În alte limbi. Dar n-a Încăput să fie scrisă această rugăciune pe culoar și este scrisă și În interiorul bisericii, după cum v-am spus. Piciorușul Domnului Nu departe de această biserică (Pater Nosteră este o capelă. Acolo este o piatră care are un semn În ea, o talpă, o urmă de picior omenesc. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
oficial" cetățenii americani nu mai au voie să călătorească în Insula. Cuba mai primește anual 2,5 milioane de turiști străini, din UE, țările arabe, sud-americane și Japonia. Bat Havana pe urmele istoriilor și istorioarelor adevărate sau inventate, așteptând pe culoarele de la Nacional să se întâlnească poate cu Frank Sinatra, Ava Gardner, sau cu Tarzan al nostru, la Riviera cu Al Capone, la Tropicana cu Lucky Luciano. După victoria Revoluției, până la destrămarea URSS, Cuba a primit și mii de "turiști sovietici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și după opt zile, am Început să le sar. După ce-am stat fără injecții douăzeci și patru de ore, am hotărît că e timpul să plec. Soția mea s-a dus să discute cu doctorul Fredericks și l-a prins pe culoarul de lîngă biroul lui. El a spus că ar trebui să mai stau patru sau cinci zile. - El nu știe Încă, a spus doctorul, dar de acum Încolo injecțiile se Întrerup. - Stă deja fără injecții de douăș’patru de ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fiu bine dispus și să uit de toate necazurile și supărările pe care le aveam în suflet. M-am trezit cu picioarele înțepenite datorită poziției incomode și transpirat din cauza căldurii din compartiment. După ce mi-am potolit setea, am ieșit pe culoar, unde era puțin mai răcoare datorită geamurilor ce erau deschise. Trenul străbătea un sat. Pe geam casele alergau una după alta ca într-o horă, în acordul trăncănitului de tren. Nu știam pe unde mă aflam, sau ce gară avea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
m-am trezit în compartiment, pe locul meu. Trebuia să-mi fac ceva de lucru ca să nu adorm. Era periculos, m-aș fi trezit la Timișoara, trebuia să cobor la Caransebeș. Ca să-mi fugă somnul am stat mai mult pe culoar. Am admirat peisajul doar atât cât se putea distinge de la lumina lunii sau de la lumina stâlpilor de telegraf, așezați unul lângă altul ca niște bețișoare dintr-un caiet liniat din clasa întâi. Mi-a plăcut foarte mult traseul de la Drobeta-Turnu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu întârziere, o nedreptate de care se face vinovată istoria atât de frământată a anilor noștri. CONSTANTIN STRAT Nu poate lipsi din acest serial profesorul Constantin Strat (1905-1982), a cărui umbră pare încă prezentă la Spitalul "Sf. Spiridon" și pe culoarele Facultății de Medicină, unde a fost decan între 1953 și 1966. Într-un articol despre Constantin Strat (în decembrie 2004), succesorul său la catedră, prof. dr. Carol Stanciu, încheia astfel prezentarea maestrului său: "Uneori, în liniștea târzie a nopților de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dintre contem porani, cu harul inimitabil de povestitor. Când Arghezi, într-un târziu, s-a ridicat să plece, mulțimea a izbucnit în aplauze asurzitoare, apoi a năvălit toată în stradă, deversând trotuarul până la mijlocul Pieței Palatului, lăsând doar un strâmt culoar de trecere până la automobilul din fața intrării. S-a aplaudat iarăși furtunos, îndelung, s-au auzit urale, ceva cu totul neobișnuit în acel timp al severelor supravegheri. Cred că a fost prima (și ultima) ovaționare în stradă, în comunism, a unei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fundamentale ale statului român și la promovarea intereselor sale în relațiile externe. Autorul studiului se oprește, urmând firul polemicilor lui Mihai Eminescu, asupra modului în care este comentat actul de anexare, în 1775, a Bucovinei de către Austria, motivând necesitatea unui culoar strategic între Ardeal și Galiția (altă provincie dobândită de Imperiul Austriac în urma dezmembrării Poloniei), dar în subtext și intenția de a controla Moldova pe care, de asemenea, o vedea încorporată odată cu adâncirea crizei în care se afunda Poarta Otomană. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poiana asta. Mă gândeam ce interesant e că, dacă primitivii se strângeau în jurul focului, noi căutăm tot o sursă de căldură unde să ne adunăm la palavre. Care sursă în acest caz e caloriferul. Ulița satului își găsește echivalentul în culoarul pe care ieși precum Moromete să vezi care mai trece pe drum și cu ce treabă, care venetic s-a mai internat - și să-i faci o primire cum se cade. Ar fi și o groază de ritualuri de inițiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]