3,776 matches
-
în lumea umbrelor cel care a întruchipat, poate, ca nimeni altul dintre camarazii de idei și de generație, virtuțile umane în frumusețea, bogăția și diversitatea lor. A lăsat în urmă-i o familie, până atunci frumoasă și fericită (în pofida numeroaselor „cumpene” care i-au marcat - mult prea de timpuriu - destinul), o mulțime de prieteni și admiratori, dintre care nu puțini i-au fost părtași sau martori ai nesfârșitelor încercări cuprinse în propriul traiect biografic, numeroși colegi de breaslă și autentici (ori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înalță sud-estul continentului pe o treaptă superioară a însușirii conceptului de Europa. Am cădea însă într-o gravă eroare dacă am detașa această viziune de relațiile socio-politice, spirituale în general, foarte inegale, secolul XVIII fiind interstițiul tuturor contradicțiilor imaginabile. La cumpăna secolelor XVII și XVIII, sud-estul european nu depășea în secțiune structurală feudalitatea-i particulară, iar în viața spirituală, ceea ce s-a numit preiluminism. Apoi, iluminismul „clasic” în extensiune universală a rămas cantonat multă vreme în cetatea filosofilor, rupt de acțiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
greco-lavantin [...]. Cultivați, cunoscători ai gîndirii apusene, instruiți în mai multe limbi, capabili să negocieze cu reprezentanții puterilor străine, de care soarta Porții era mereu mai mult condiționată, acești oameni domină viața politică a Imperiului pînă la prăbușirea lui definitivă”. La cumpăna veacurilor XVII și XVIII, resursele otomane erau departe de a se fi epuizat, încât pronosticurile indicând iminenta prăbușire a Imperiului s-au dovedit exagerate. Pierderile otomane de teritorii, consfințite prin pacea de la Carlowitz și de cea cu Rusia din 1700
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
juridico-politic. Practica are antecedente anului 1711, dar devine sistem după acel an. Ce-i drept, probe contrare încheierii noastre stau la îndemâna cercetătorului, dar ele pot doar să adauge un spor speculației subsidiare. Lupta între oligarhia boierească și domnitor este veche, cumpăna se apleacă între alternative. Dimitrie Cantemir o soluționează printr-un act („tratatul” de la Luțk), pe care nu are curajul să-l dezvăluie boierilor în toată amplitudinea sa. Constantin Brâncoveanu este domnitorul care se apropie în cea mai mare măsură de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
larg, Nicolae Iorga îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu situându-se printre oamenii politici care au contribuit la scuturarea jugului turcesc. Ministru de externe fiind într-o perioadă când se hotăra soarta României, a fost adeseori pus în fața unor situații de cumpănă, dar a știut să aleagă la momentul potrivit hotărârea potrivită chiar dacă sorții nu i-au fost întotdeauna favorabili. Prin circulara din 2 mai, Mihail Kogălniceanu, făcea cunoscută convenția încheiată cu Rusia. Arăta tot ce s-a făcut pentru a căpăta
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
apoi planul se lărgește, vrea să trateze despre faptele și așezămintele, cultura, datinile românilor de oriunde. În capitolele următoare, Iorga oglindește bogata activitate a ilustrului cărturar român. Mihail Kogălniceanu este prezentat de către autor ca înfățișând România într-un moment de cumpănă. „Într-un moment greu România a trebuit să aleagă, puterile o părăsiseră. Eram în legătură și cu Turcia și cu Rusia, care făceau parte deopotrivă din puterile garante. Dar dacă evenimentele aduseseră un conflict între datoriile noastre față de una și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
1970; Gândirea lui Goethe în texte alese, I-II, îngr. trad., București, 1973; M. Blecher, Aventures dans l’irréalité immédiate, Paris, 1973; Thomas Mann, Scrisori, pref. trad., București, 1974; Arnold Hauser, Zăpadă târzie, pref. trad., București, 1974; Luise Rinser, La cumpăna vieții, pref. trad., București, 1975; Heinrich Böll, Onoarea pierdută a Katharinei Blum, București, 1978; Mircea Eliade, Hochzeit im Himmel, Freiburg, 1989, Die Schlange, Freiburg, 1990. Repere bibliografice: Barbu Dragoman, „Heinrich Mann”, F, 1966, 7; Klaus Heitmann, „Germanistik in Rumänien”, „Frankfurter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este de domeniul jalei, și câteodată de cel al morbidului”. În contextul prozei scrise la cumpăna deceniilor al șaptelea și al optulea, romanul se individualizează prin trei trăsături: ridiculizarea umanismelor (vechi sau noi) în numele unui cinism feroce, care refuză speciei umane orice iluzie compensatorie; suprimarea convenției prozei analitice, bazată pe distincția dintre esență și aparență, dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
cf. Apoc 13) - sunt unite într-o unică reflecție: Da statului, dar..., pentru a arăta că era acceptat numai atunci când legea scrisă o reflecta pe cea naturală. O mulțime de factori au contribuit la schimbarea aspectului socio-politic al Imperiului, la cumpăna dintre secolele II-III, cu repercusiuni asupra raporturilor cu creștinismul. Rémondon ne spune că, ansamblul de echilibre care păstra pax romana stabilă, spre sfârșitul secolului II, a intrat în criză, punând în discuție echilibrul dintre rezistența limesului și presiunea barbarilor; dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apartenența la armata sacră a zeului Mithra, corespunde concepției creștine care compară Biserica unei armate, deși termenul de militia Christi, din scrierile sfântului Paul din Tars, nu subînțelege neapărat și imitarea misterelor mithraice. Acestea vor căpăta o răspândire sporită la cumpăna secolelor II-III. Doctrinele orientale anterioare și contemporane creștinismului au câștigat progresiv, împreună cu religia lui Cristos, o anumită credibilitate și autoritate asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cum perioada de toleranță inaugurată de Gallienus, era încă departe de acea schimbare radicală de situație, care a devenit realitate abia sub domnia lui Constantin. Marinus a fost victima rivalității unui competitor în cariera militară; a avut un moment de cumpănă în fața constrângerii judecătorului, folosind timpul permis pentru a reflecta, spre deosebire de mulți alții soldați creștini care, în situații asemănătoare, au înfruntat martiriul fără nici o reținere. Fiind călăuzit îndeaproape cu răbdare, prin cuvintele episcopului său (asistăm la o supraveghere din partea ierarhiei ecleziastice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dreaptă a imaginii. Pe măsură ce verticala se îngroașă, ea devine din linie, formă verticală, iar dacă forma depășește raportul 2/1, atunci forma începe să se apropie de pătrat și senzația de verticalitate dispare. Forma pătrată este de fapt elementul de cumpănă între dreptunghiul orientat vertical și cel orientat orizontal. Ea ne amintește de celebrul „Pătrat negru pe fond alb“ al lui Kazimir Malevici, autorul suprematismului în pictură. Verticala constituie un element esențial în limbajul artelor vizuale și pentru noi ea este
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
importanța lui, nu-ți mai poți aprecia personalitatea În ansamblu, pentru a vedea eventual și o serie de calități ale acesteia.) Ca să vezi cine are dreptate, ascultă ambele părți. (Acest principiu de drept este menit să ne ajute să ținem cumpăna dreaptă Între subiectivismul celor două păreri.) Cine se scuză se acuză. (Cel care nu se știe „cu musca pe căciulă”, deci care nu are nimic pe conștiință, nu simte nevoia unor scuze. În schimb, „cine fuge de judecată vina și-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasmtc " Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o torci prea mult, se rupe. Într-adevăr, este greu de ținut cumpăna Între o glumă nevinovată, menită a crea doar bună dispoziție, și o ironie acidă, făcută cu intenția vădită de a denigra pe cineva. De aceea, Înțelepciunea populară a formulat În legătură cu cei care nu știu când, cu cine și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului, transpus în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Editura Sitech, 1994. Parpală-Afana, Emilia, Introducere în stilistică, [Pitesti], Editura Paralela 45, [1998]. Rachieru, Adrian Dinu, în Elitism si postmodernism. Postmodernismul românesc si circulația elitelor, [Chisinău], Editura Garuda-Art, 2000. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, București, Editura Cartea Românească, 1974. Papahagi, Marian, Cumpănă și semn, București, Cartea Românească, 1990. Pavel, Laura, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007. Peretz, Hertha, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979. Perian, Gheorghe, Pagini de critică și istorie literară, Târgu-Mureș
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literary Criticism, vol. 8, From Formalism to Poststructuralism, Cambridge University Press, 1995. Poezia sau legile nescrise ale sensibilității (ne)canonizabile Am asistat cu stări de spirit dintre cele mai diverse la tumultoasele prefaceri ale acestei cărți, la momentele grele, de cumpănă, la, finalmente, deconstrucția și la reconstrucția ei. O cunosc pe Alina-Iuliana Popescu din primul ei an de facultate, o ființă înzestrată cu o sensibilitate ieșită din comun, cu un ascuțit simț al observației, gracilă și puternică, în același timp. Citind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
proceda, diferența apare Întotdeauna mai puternică decît asemănarea. Idealul egalitarist al secolului Luminilor rămîne astfel o utopie: un individ este cu atît mai interesant În ochii celorlalți cu cît se diferențiază de ei, fraternitatea nu survine decît În clipe de cumpănă: ea-i unește pe cei aflați În pericol, mobilizîndu-i mai degrabă Împotrivă decît pentru. O idee cît se poate de simplă, care stă probabil la baza nombrilismului membrilor oricăror minorități: fiind obligați să se privească mereu În oglinda Întinsă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trăirile, cunoașterea, iubirea, moartea. Unele versuri aduc pe lângă stări de reverie și spaime, desene macabre, care descind dintr-un Rollinat trecut prin expresioniști: "Morții râd, ascultați-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de lună", exploziile romantice cu implicații folclorice mai persista. Cerul sună, frunza sună/ unde-i dragostea nebună/ când zvârleam cuțite-n lună/ și tot dam morții arvună." Volumul "Clopotul nins" (1971
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
general al poporului: "Pâinea țării trece și prin mâinile mele,/ Prin palmele cu degete fără inele/ ce scrijelează cuvintele sângerând,/ ca părinții, prin veacuri, cu plugu-n pământ." Ceea ce apare la Ion Brad ca motiv permanent este veacul și patria: "La cumpăna veacului, sus,/ La cântecul încă nespus." Urmând o lungă tradiție, cunoscută în opera cronicarilor și a Școlii Ardelene, poetul cântă originea noastră romană, unitatea și continuitatea neamului pe teritoriul de astăzi: "Decebalus per Scorilo", "Tabula traiana", "Terra mater", "Pontica", "La
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare rol acțiunii Logosului. Arie, preotul eretic de la începutul secolului IV, susținea că, în treimea dumnezeiască, numai Dumnezeu-tatăl este Dumnezeu adevărat, că Fiul Logosul nu este egal cu tatăl, este numai asemeni lui, nu homoousios, ci numai homoiousios. Întinși sub cumpănă/ livizi și goi, aidoma unul cu altul/ ascultăm piatră de piatră cum crește nenorocu-n ea." Uneori, autorul imnelor își asumă ipostaza de nou psalmist: "Tu toate le știi. Doamne, Tu știi că te iubesc." "Imnele bucuriei", sunt poeme ce par
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altul gâfâind/ cară un munte spre celălalt/ La noi se opresc din când în când,/ să ardă sicriele copiilor care-au murit pe drum". Întreaga noapte răsună ca o "țară pustie în care toate privighetorile/ au murit". Satul ardelean " În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghie subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele noduroase de lemn." Cu Ioan Alexandru descindem într-un univers propriu mai ales poeziei interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toamna singuri, acasă/ frigem bureți târzii pe-o sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene". Poetul retrăiește amintiri din nopțile de iarnă, apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un moment de repaus. Ca altădată Coșbuc, surprinde vara, într-un peisaj static de arșiță; pământul stă "prăbușit sub soare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după modelul aforismelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]