6,583 matches
-
zile, toți cei cu care mă întâlnesc mă întreabă despre botezul japonezilor. Acum aștept, așa cum așteaptă păianjenul să-i cadă prada în plasă, ca vestea să ajungă până la urechile guvernatorului. Apoi, firește, japonezii vor primi un botez glorios în mijlocul locuitorilor curioși și încântați din Mexico. Iar după aceea... nu se poate să nu-și dea seama că eu, cel care i-am adus poporului o asemenea împlinire, sunt omul potrivit să fiu episcop al Japoniei. „Doamne, oare faptele mele sunt demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut, cu dinți încălecați. Auzindu-l, Velasco își opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umedă de piele cu o cârpă. Li se întâmplase și în Nueva España ca lumea să se uite la ei când mergeau prin orașe, dar aici, în Spania, era și mai supărător. Oamenii care se luau după ei le atingeau curioși hainele și săbiile și se apucau să le vorbească. Printre ei, erau și copii care le cereau bani. Era hazliu cum până și oamenii mari se întreceau să adune de pe stradă batistele de hârtie pe care le aruncau japonezii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea Velasco. Fără să cunoască bărbat, mama lui îl născuse într-o iesle, iar apoi devenise nevasta unui dulgher. Însă Iisus era proorocit încă de la naștere ca regele menit să mântuiască lumea și neamurile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură înăuntrul mănăstirii Ara Coeli. Nu se mai arătară din spatele porților închise. Se răspândi zvonul că erau niște trimiși din Ungaria și oamenii se împrăștiaseră care încotro. Timp de o săptămână, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
griji! O să-mi treacă într-o clipă, într-o clipă. Însă, trecu ceva vreme până când își reveni. Soarele răsărise pe de-a întregul și razele sale se răspândeau molcom peste lac. Dogoarea zilei se statornicise. De la depărtare indienii se uitau curioși la cei trei oameni, dar se plictisiră repede și dispărură. — De îndată ce găsim un vas către Luzon, o să apucăm pe drumul de întoarcere spre casă. Dacă ai ceva să le ducem cunoscuților tăi din Japonia... Nu am nimic, zâmbi trist fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copii în brațe se uitau la ei năuciți. Velasco îl încuraja pe Luis Sasada care din când în când se izbea de el clătinându-se pe picioare: — În curând... în curând totul se va sfârși. Domnul ne așteaptă. Șirul de curioși se întindea până unde se terminau casele cu acoperișuri de stuf. — Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din curtea aceea Începeau procesiunile la Înmormântări. Dincolo de spitalul vechi erau pavilioanele noi, din cărămidă, și acolo ne Întâlneam În fiecare după-amiază; eram toți foarte politicoși și curioși În legătură cu problema În cauză, cât stăteam la aparatele care aveau să facă diferența. Doctorul veni lângă aparatul meu și mă Întrebă: — Ce-ți plăcea cel mai mult să faci Înainte să-nceapă războiul? Practicai vreun sport? — Da, fotbal. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fac mare și nu vreau să devin nimic... Toți ceilalți copii privesc nedumeriți către locul de unde au plecat aceste cuvinte. Cel ce le-a rostit își continuă gândul: Eu vreau să rămân mereu copil. De ce, Sorine? vor să știe câțiva curioși. Pentru că, dacă eu nu mai sunt copil și mă fac mare, dacă mi aleg o meserie, înseamnă că părinții mei nu vor mai fi tineri, că vor îmbătrâni. Și eu nu vreau ca ei să se schimbe. Părinții mei trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine o „persoană” foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și unde se adăpostesc pustnicii, cei care vor să îl afle pe Dumnezeu în inima muntelui. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: oamenii dinspre soare răsare molimă -piscuri vânturile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vedem macabrul cu ochii noștri. Unul câte unul, prietenii, cunoștințele și chiar necunoscuții aparținând diferitelor perioade din viața mea Încheiată prematur s-au oprit lângă sicriu să-mi spună: rămas-bun, adieu, zai jian. Mulți, mi-am dat eu seama, erau curioși să vadă cum acoperiseră cei de la pompe funebre rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am fost șocată să văd cât de grotesc mă pregătiseră pentru a-mi face intrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry se uită În portofel. Iată-le, două prezervative. Timp de o clipă o cântări pe cealaltă femeie singură și atrăgătoare din grup, Heidi, sora vitregă și mai tânără a Roxannei. Avea cu siguranță câteva calități ademenitoare: ochi mari și curioși, picioare suple, bucle blonde care cad În valuri. Și sânii aceia mari pentru o cutie toracică așa de mică - imposibil să fie reali. (De fapt, chiar erau.) Harry, expert În structuri animale, se convinsese că el știa mai bine. Împungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și avea tot dreptul să fie marcată o perioadă. Dar păruse foarte calmă când le povestise celorlalți ce se Întâmplase. „Mi-am dat seama că era mort.“ Nu dăduse alte detalii, iar ceilalți nu Îndrăzniseră s-o Întrebe, deși erau curioși. Roxanne a plâns când Heidi i-a povestit ce se Întâmplase. Din cauza diferenței de vârstă, Roxanne o tratase mereu pe Heidi mai mult ca pe o nepoată Îndepărtată. Dar acesta a fost momentul de cotitură care le-a apropiat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de a avea vieți ulterioare mai bune. Proviziile erau duse Înapoi la mănăstire unde novicii, călugării și stareții trăiau, și din ele se pregătea un mic dejun care trebuia să le ajungă toată ziua. Dar băieții sunt băieți și erau curioși să vadă ce le-ar da străinii dacă le cereau. Numai cu o săptămână Înainte, fuseseră niște băieți de nouă ani obișnuiți, care jucau chinlone 1 cu mingile din ratan, care Înotau În râu și aveau grijă de frații lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
armă Înainte de a fi nevoit s-o folosești. Tatăl lui Îl Învățase asta. O amintire amară, pentru că tatăl lui nu avusese arme când ar fi avut nevoie. La fel și tatăl lui Walter... Pată Neagră fusese un copil isteț și curios, iar engleza o prinsese de la turiștii care spuneau și făceau același lucru, În fiecare zi. Aceleași Întrebări și rugăminți, dezamăgiri și plângeri, poze și târguieli, pofte și boli, mulțumesc și la revedere. Vorbeau doar cu ghidul. Nimeni nu se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au văzut pe străini. Toate femeile care lucrau la primul etaj al clădirii dărăpănate de lemn erau bătrâne, iar treaba lor era să toarcă firul de mătase. Negresa și o altă femeie cu păr rozaliu, au spus ele, erau foarte curioase și le-au pus Întrebări ciudate. Le-au Întrebat câte ore muncesc. „Cât timp e lumină afară“, răspunseseră cele care torceau, „din zori până la apus, În fiecare zi“. Și cât sunt plătite? „Două-trei sute de kyat pe zi“ - mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pată Neagră plesnind de mândrie. Toți locuitorii se adunară În tabără - am numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați cu dinții pătați de suc roșu de nucă de palmier ca și cum ar fi suferit de vreo boală care le făcea gingiile să sângereze. Tribul strigă În limba Karen: —Conducătorul a sosit! Ne va salva! Prietenii mei zâmbiră crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca și despre călătorii În locuri exotice. Foloseau și părți din filmulețele făcute de turiștii care plecaseră mai devreme din Birmania și acum invadau aeroportul din Bangkok. În State, angajații rețelei de știri descoperiseră și alte detalii suculente pentru telespectatorul curios. Una dintre persoanele dispărute era moștenitoarea unei mari averi, fiica regelui țevilor de PVC. Astfel apăru o poză cu Wendy Brookhyser făcută cu ani În urmă la un bal pentru debutante. Roxanne era prezentată când i se Înmâna un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știe Încă, cel puțin nu În taxonomie, În care oamenii țin evidența acestor lucruri. Desigur, cei de aici s-ar putea să Îi fi dat un nume. Poate chiar Marele Roșu. Uau, e incredibil... O surprinse pe Heidi privindu-l curioasă. Îi zâmbi. Dar dacă este o specie nouă, Îi pot da numele meu. Își trecu degetul peste suprafața plantei de parcă citea de pe o plăcuță: —Balanophora moffetti. O privi din nou pe Heidi. —Glumesc. Un om de știință va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sfert de oră. Esmé s-a gândit la „lucrul acela“. Dacă avea de gând să o facă din nou, Îl va lăsa. Nu că și-ar fi dat hainele jos să facă celălalt „lucru“. Asta ar fi prea ciudat. Era curioasă, totuși, ce ar fi simțit dacă ar fi atins-o un băiat. Ar fi Înnebunit din cauza a ceva ce nu mai simțise Înainte? Ar fi devenit o altă persoană? Celălalt lucru care Îi plăcea lui Esmé la camera ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a făcut așa ceva, mai mulți au comis aceeași faptă. Nu putea să se lase înfrânt și să fugă. Era decis să meargă până la capăt și s-a urcat în același metrou, al treilea vagon, pentru că îi era frică de școlărița curioasă. În timp ce trenul se apropia de Ochanomizu, a scos pungile cu sarin dintr-o geantă și le-a dat drumul pe podea. Când a scos pungile, ziarele în care erau împachetate au căzut și acestea au rămas descoperite, dar nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și două fiice, dar toți sunt căsătoriți și locuiesc foarte departe de casa lui. Are doi nepoți. Familia e unită, iar casa lui Michael este locul lor de întâlnire. E un bărbat sănătos și activ. Pare a fi o persoană curiosă, căreia îi place foarte mult să intre în contact și să discute cu alți oameni. E fascinat de Japonia. A petrecut patru ani aici, fericit, fără nici o nemulțumire. Singurul lucru din orașul natal care îi lipsește este „conversația“. Locuiește departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul ei era în iatac în spatele mai multor rânduri de perdele de mătase ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau se amuza pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost influențată de casă, de oameni și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]