3,492 matches
-
desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în trecut a făcut politică P.N.Ț. și a fost avertizat, domiciliat în comuna Obârșia, jud. Olt. Același informator ne semnalează despre discuțiile avute cu MODAN GHEORGHE din comuna Obârșia care, printre altele, i-a spus: „Pentru sistematizare vor să dărâme satul care l-am pomenit de la moși-strămoși, ca să facă deștepții alte sate, alte comune, pentru că nu le ajunge pământul să-l muncească și vor ca omul să nu mai aibă nimic al lui. Nu este bine deloc ce fac, s-
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
este că tatăl-adolescent impunea respect. Era un om serios. Nu făcea bancuri, zece pe minut, așa cum se obișnuiește în mediul nostru cabotin, nu vorbea mai mult decât se cuvine, nu bătea câmpii când dădea indicații regizorale, nu își propunea să dărâme pereții, să mute arlechinii din loc, să doboare plafonul, ca să dovedească că e "modern". Modern era prin felul în care citea un text, prin felul cum îl gândea. Visarion se comporta tot timpul măsurat. Zâmbea din când în când, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
volum intitulat ANA Sens și imagine. Autorul și-a asumat astfel un demers mai mult decât cinematografic. Memento. Pentru fiecare dintre noi, cuvintele autorului scrise la sfârșitul filmului: "În anii regimului comunist au fost distruse sate și tradiții... s-au dărâmat lăcașuri de cult... și au fost arestați, deportați, uciși oameni nevinovați". Acest film, tocmai pentru că este autoreferențial, de la biografie la devenirea artistică, are o extraordinară forță de generalizare, construind pentru spectator un copleșitor univers semantic. Fac aici o paranteză: criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și punerea deja în pagină a poeticii filmice m-au copleșit. Liftul care urcă descoperă zidul. Zidul Casei Scânteii, imaginea simbol a ideologiei, propagandei și cenzurii comuniste. Dar, în același timp, ne putem gândi și la zidurile care se tot dărâmă, cerând jertfă. Iar jertfa există în ambele versiuni. Bărbatul aleargă pe lângă coloanele edificiului comunist, așa cum Meșterul Manole cercetează înfrigurat să înțeleagă de ce cad stâlpii mănăstirii. Din nou liftul, un unghi subiectiv din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
femeia de atunci, Lopahin începe să iubească si livada de vișini. Imaginea pe care ne-o oferă actorul în lectura scenică a lui Visarion nu este cea a durității, a ferocității și a vulgarității, nu sugerează puterea cuceritorului îmbogățit. Lopahin dărâmă perdele, mută oglinzi, trage cortina de fier peste această lume, dar nu e un învingător. Are bani dar nu e în stare să fie fericit, nu se simte împlinit. După ce cumpără livada, nu știe să o păstreze și o distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
precum și ierarhizarea importanței lor se decideau, pe hârtie, în funcție de aportul lor la economia națională (Ronnas, 1982, p. 144). Această sistematizare forțată crease o frică ce era simbolizată în uimirea și panica neputincioasă a oamenilor în fața intențiilor lui Ceaușescu de a dărâma bisericile. în fapt nu era vorba despre dărâmarea bisericilor ci despre desființarea unor localități rurale. înțelegem mai corect astfel marea diferență între proporția de 61,8% a populației rurale în 1966, comparativ cu doar 46,81%, în 19896, amintită mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
economiilor făcute de stat în scopul nebuniei plății datoriilor externe, care însemnau, de fapt, întreruperi aproape zilnice de curent și apă sau lipsa căldurii în sistemele centralizate. Amenințarea cu care trăiai că mâine sau poate la anul îți va fi dărâmată casa, în eventualitatea în care mai aveai una, toate apartamentele fiind de fapt ale statului. Povestea dezrădăcinării în numele "modernizării" din casa în care totul era un simbol (de la prag sau tindă până la vatră sau horn) și a încastrării în blocurile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cînd n-au demolat, au pus alături de palatele Regatului mastodonții din beton, care numai după cîțiva ani arătau ca niște... mastodonți jumuliți. Complexați, s-au înverșunat să facă, neapărat, mai mare, mai spăimos, mai altfel decît distinșii lor antecesori. Au dărîmat hoțește, noaptea, Academia veche, cocoțînd imediat, în loc, un fel de siloz locuibil. Au găsit un arhitect ramolit și, sub schița lui, au atașat unei clădiri de o clasicitate indestructibilă ca Teatrul Național încă un fund. Au intrat în perimetrul unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea să ne frăgezească în legătură, nu cu pictura (chestiune de bun simț), ci cu sculptura: de ce, dom'le, să dărîmăm statuile lui Lenin, Stalin, Groza? așa a fost istoria, nu?, s-o lăsăm așa, învățăm de la ea... Invitatul cu pensula, pe cît de verbios, pe atît de succint în chestiune istorică, lasă pe cei doi moderatori, umeziți de plăcere (dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rostirea lui să înveselească pe om, poate să-l întristeze, poate să-l îmbogățească, dacă rostește cuvântul potrivit la locul potrivit și timpul potrivit. Omul, în viață, se ghidează după logos, sfătuindu-l și învățându-l. Cuvântul poate zidi, poate dărâma, în sens propriu și figurat. Te poate zidi sufletește și te poate dărâma atăt de repede cum te-a zidit. Dumnezeu este Logosul care de la început a făcut toate din nimic. Semnificația substantivului cuvânt are rădăcini bine înfipte, neștiute de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
îmbogățească, dacă rostește cuvântul potrivit la locul potrivit și timpul potrivit. Omul, în viață, se ghidează după logos, sfătuindu-l și învățându-l. Cuvântul poate zidi, poate dărâma, în sens propriu și figurat. Te poate zidi sufletește și te poate dărâma atăt de repede cum te-a zidit. Dumnezeu este Logosul care de la început a făcut toate din nimic. Semnificația substantivului cuvânt are rădăcini bine înfipte, neștiute de om, rămânând un mister, fiindcă niciodată nu știi dacă cuvântul simbolizează ceva pentru
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Mișcarea femeilor, mișcarea ecologistă, mișcarea pentru drepturile omului și ale animalelor, mișcarea homosexualilor, toate au erupt și au Început să atragă atenția publică. Se părea că toată lumea Își cere dreptul de a fi recunoscută. Oamenii ieșeau din ascunzători, deschizând uși, dărâmând garduri și baricade, Împingându-se În fața microfoanelor și camerelor de luat vederi, Într-un avânt colectiv al cărui unic scop aparent părea, uneori, a fi eliminarea barierelor și granițelor de orice fel. Era o nebunie cu totul aparte. În centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Înțeleasă ca o noua eră, ci, mai degrabă, ca o zonă crepusculară a modernității un timp pentru a medita la multiplele probleme ale erei moderne. Gândirea postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități. Postmoderniștii s-au Întrebat cum a ajuns lumea să fie prinsă Într-o incantație funebră. Care au fost motivele care au dus la lansarea bombelor atomice asupra orașelor japoneze
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este o saga eliberatoare. La sfârșitul procesului postmodern al deconstrucției, ne găsim În fața modernității reduse la un morman de moloz intelectual și o lume anarhică În care povestea fiecăruia este la fel de atractivă, valabilă și demnă de recunoaștere. Dacă postmoderniștii au dărâmat zidurile ideologice ale modernității și au eliberat „prizonieri“, În schimb, nu le-au lăsat acestora un loc către care să se Îndrepte. Am devenit nomazi existențiali, rătăcind printr-o lume fără frontiere, plini de dorințe incipiente, Într-o căutare disperată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai mult de cincisprezece ani În urmă. Tânărul tocmai se Întorsese din prima lui vizita În Statele Unite ale Americii și l-am Întrebat ce i-a plăcut cel mai mult. Mi-a spus, „America este atât de Întinsă”. Acum Europa dărâmă pereții despărțitori, frontierele, limitele, nesfârșitele demarcații care au separat oamenii de vecinii lor și de străini pentru mai bine de două milenii. Cineva poate Închiria acum un automobil și poate face un pelerinaj de-a lungul și de-a latul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Între statele membre care rivalizau Între ele. Statele membre, la rândul lor, aveau o multitudine de forțe la nivel subnațional În interiorul teritoriilor lor. Revoluția globală, În domeniul informației și al comunicațiilor, a dizolvat frontierele statelor-națiune, la fel cum tunul a dărâmat zidurile orașelor-state În epoca feudală. și, asemănător acelor vremuri, noi forțe au fost eliberate În peisajul politic, de această dată dincolo de controlul statelor-națiune. Revoluția feedback Prima indicație că mecanismele centralizate de comandă și control erau prea Învechite pentru a suporta
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Casele și vechile chilii ale fostului seminar de la Socola sunt date în folosință comunei Bucium, care le transformă în spații pentru o "Școală de meserii". Din anul 1898, începe amenajarea "Ospiciului de alienați" și cu această ocazie vechile clădiri sunt dărâmate. S-a păstrat până în zilele noastre o singură clădire autentică și reprezentativă pentru fostul seminar, cu un demisol și parter destul de spațioase, dar jalnică în ceea ce privește structura de rezistență, forma estetică exterioară și interioară, precum și o degradare extremă a acoperișului. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a rămas, trecând prin mari greutăți și vicisitudini, doar Sfânta Biserică, uneori ocrotită, alteori ocolită, iar alteori, cum a fost în perioada comunistă timp de 50 de ani, când de multe ori a fost în primejdia maximă de a fi dărâmată. Cu toate acestea, biserica a fost totuși funcțională chiar și pe perioada ateist-comunistă (1945-1989), dar total neglijată ca mod de întreținere. Din relatările unor martori demni de crezare, pe când era director general renumitul profesor și savant Petru Brânzei, autoritățile comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
realului, și piesa își schimbă cheia. Ne interesează mai puțin sau deloc comportările soților Popescu, unul față de altul, ca elemente de psihologie conjugală, și mai mult sau numai starea lor existențială, în speță cea a bărbatului care, după ce i se dărîmă lamentabil precarele certitudini de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
făcut întotdeauna politică... Și peste tot în lume... Nici nu se poate altfel, părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în lume... Nici nu se poate altfel, părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i creștinește să-i voteze tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i creștinește să-i voteze tocmai pe cei care au fost împotriva lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
creație a fost curmat pe neașteptate prin intervenția Armatei Roșii, din ziua de 28 iunie 1940. Cu acea zi fatală s-a întrerupt brusc opera gospodărească a statului român în Basarabia, iar stăpânirea bolșevică de un an de zile a dărâmat și risipit mult, foarte mult din ceea ce românii clădiseră acolo, cu atâtea jerfte materiale și cu atâta râvnă, tragere de inimă și pricepere. În multe resorturi, starea de astăzi din Basarabia este cu mult mai tristă și dezolantă decât chiar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]