139,825 matches
-
existenței de zi cu zi și contrapunctul ei luminos (muzica, visarea, stările psihedelice), este tematizată cu insistență în această narațiune poetică, misterioasă și fascinantă tocmai prin simplitate. În centrul ei se află diminețile domnului de Sainte Colombe, compozitor pentru viola da gamba, dimineți care trec lăsînd în urmă un om singur, nemaipomenit de singur, închis ermetic în carapacea sa, dincolo de care nu pot pătrunde decît sunetele violei și spectrul doamnei de Sainte Colombe. Nu numai că muzica reprezintă tema principală a
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
chiar o formă reală de protecție magică. În cadrul unei ședințe de spiritism, de pildă, ea îl întreabă pe N. Grigorescu dacă lucrările fiului său vor sta vreodată într-un muzeu, iar maestrul o asigură, de dincolo de hotarele acestei lumi, că da! În acest context, privirile pictorului surprind un chip în plină lumină, cu ochii profunzi și cu o expresie în care severitatea și blîndețea se contopesc. Cele cîteva accente de umbră, distribuite circular în jurul feței, scot și mai puternic în evidență
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
ani, numărul studenților a crescut vertiginos, astfel încât te-ai fi așteptat ca la zece ani după deschiderea largă a ușii facultăților economia românească să beneficieze de puternicul șuvoi de aer proaspăt. Lucrurile stau cu totul altfel. Pe șleau spus, catastrofal. Da, învățământul superior a fost și a rămas o afacere, însă nu pentru studenți și nu pentru profesori. S.r.l.-uri conduse, adesea, de analfabeți venali, care-au călcat pentru prima oară într-o universitate direct în biroul de rector
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
care vorbea N. Manolescu în editorialul R.l. nr. 37 a.c. Deși, în limba română, există o vorbă și mai și, fiind populară, nu imitativă, decât țuțeri, care, singuri, m-ar dușmăni, luând partea "jupânului", habar neavând că suntem frați, vitregi, da' frați!... Să vă povestesc scena. Magnific, cu forța și umorul lui colosal, vorba aceea avea s-o arunce, prin șaizeci-șaptezeci, Fănuș Neagu, aflându-ne amândoi în redacția Gazetei literare. Pe ușa albă, frumos lucrată, a redacției din Ana Ipătescu, tocmai
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
facă de râsu' lumii... Un terchea berchea, un mațe-fripte!, să vie, să ne dea nouă lecții!... Dacă e un mare artist, vreun scriitor însemnat, acesta, având o conștiință estetică înaltă, în caz de nereușită, trecătoare, el tace, meditează, reexaminează construcția... Da, dar țuțerii nu te lasă. Țuțerii curățind de muște hipopotamul. Scandalul, ei îl fac, cu patima primitivă și cu limba ordinară a șușanelelor de fotbal în plin avânt. Sunt sigur că, fără aceștia, care, în viața lor, nu numai că
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Ion Iliescu, a provocat în lumea intelectualilor un cutremur de multe grade și care avea să mute, electoral, pe mulți de la locurile lor firești, adevărate și să facă un prozelitism păgubitor, negat de formă, însă speculat la maximum. Nu zic, da'spui. Firește, că, în asemenea cazuri, - să iau un exemplu - tot e mai bine să-l faci director ori academician pe Fănuș, decât pe... scuze. Și E. Simion care tuna și fulgera prin '90 împotriva politicii. Și uite, periindu-l
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
în situația de a fi cunoscut, fără să am succes. Alături de Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet, sunteți creatorul "noului roman" francez. Transformarea conceptului de roman (propusă de dumneavoastră) a evoluat spre un nou gen de poezie? În ceea ce mă privește, da. Un da valabil pentru multe. Și pentru o poezie narativă, profund diferită de poezia lirică de azi, dar în relație cu operele majore ale trecutului. Ce semnifica pentru dumneavoastră - în anii 50 - a fi prins în mrejele "noului roman"? Cum
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
de a fi cunoscut, fără să am succes. Alături de Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet, sunteți creatorul "noului roman" francez. Transformarea conceptului de roman (propusă de dumneavoastră) a evoluat spre un nou gen de poezie? În ceea ce mă privește, da. Un da valabil pentru multe. Și pentru o poezie narativă, profund diferită de poezia lirică de azi, dar în relație cu operele majore ale trecutului. Ce semnifica pentru dumneavoastră - în anii 50 - a fi prins în mrejele "noului roman"? Cum s-a
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
sub noi. Suntem în căutarea unei cunoștințe, a unei intimități care s-a rupt. Nu ne mulțumim, firește, să facem cale întoarsă spre starea de odinioară. Trebuie să inventăm un mijloc, o găselniță, pentru ca raționamentul să nu sufere aceeași deteriorare. Da, romanul este legat de memorie (Proust), de Istorie (Balzac), de uitare (toate poveștile cu fantome), de o luptă cu lumea lăuntrului (o întreagă literatură psihologică), de tentativa de a seduce tot ce este nemuritor în viață (mai toată poezia profundă
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
dumneavoastră vrea să ridice omul din durere, din rău, din păcatul zilnic, din criza existenței? Propune acest tip de literatură un "katharsis", un parcurs filozofic, "întâmplări pozitive ale sufletului"? Tare aș dori ca literatura mea să elibereze cititorul din durere. Da, cam asta aș propune în ultimă instanță... Răul - de care vorbiți - poate avea o mie de forme: foamete, mizerie, ignoranță, confuzie etc. Și nu se obține eliberarea printr-o simplă înălțare a baghetei magice. Literatura mea, ca orice altă literatură
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să găsească sentimente, gesturi, posibilități departe de reperele și balizele gândirii și ale limbii comune. Da, ne găsim adesea în fața sentimentului că nimerim în ținuturi necunoscute, că începem lucruri care nu au fost niciodată spuse, la care nu ne-am gândit vreodată. Asta declanșează invenția, care ne obligă să transformăm gândirea și limba. Demersul noului romancier
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
artiști, scriitori. Lupta contra mizeriei este una din temele tradiționale ale romanului. E suficient să ne gândim la Les Misérables, la cărțile lui Zola, la mulți alți romancieri. Societatea de consum exercită o cenzură vigilentă, ia măsuri împotriva acestor reprezentări. Da, există profitori de pe urma războiului. Pe același ton, aș putea spune că există mizerie doar pentru că există profitori de pe urma mizeriei, profitori care știu să se apere cu o prefăcătorie perfectă. În acești ultimi ani, relațiile dintre autor și editor s-au
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
modelul poeziei frumos așezate într-o plachetă, modelul poetului rupt de realitate, cu capul în nori. Desigur, mulți vor ironiza această perspectivă simplistă și superficială asupra profundei noastre poezii. Se știe că poezia nu se vinde (chiar deloc, în comparație cu proza). Da, poezia în plachete, cu un portret mare al poetului nemuritor și rece pe a patra copertă, nu are cum să se vîndă. Poetul zilelor noastre nu trebuie doar să știe să scrie, trebuie să știe să se vîndă pe sine
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai suportă "placheta": "Fără să-i invidiezi, privești fascinată oamenii echilibrați; / te miri la nesfîrșit cum de mai pot surîde (deși surîs să fie?), / cum de mai pot da sfaturi, rețete de rezistență, / cît de civilizat îmbină ei ziua cu noaptea, / halucinant de civilizat. / Nu, nu-i invidiezi, / doar că nu prea mai sînt reali" etc. Critica trebuie să-și iasă oarecum din matcă pentru a digera aceste versuri
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
sta - stare: "sta aspettando" = "(acum, tocmai) așteaptă". Tipul de construcție pare să fie vechi, pentru că la cronicari găsim exemple precum "(Milescul) au ședzut și au scris niște cărți viclene" (Neculce). Cu a da construcția e și mai specifică. Evident, a da este unul dintre verbele cele mai prezente în expresii și locuțiuni, care ajunge să însemne lucruri foarte diferite în funcție de context. Sensul aspectual este cel din expresia a-i da înainte (cu...) "a continua". în dicționarul academic (Dicționarul limbii române, Tomul
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
Neculce). Cu a da construcția e și mai specifică. Evident, a da este unul dintre verbele cele mai prezente în expresii și locuțiuni, care ajunge să însemne lucruri foarte diferite în funcție de context. Sensul aspectual este cel din expresia a-i da înainte (cu...) "a continua". în dicționarul academic (Dicționarul limbii române, Tomul I, partea III, fasc. 1, D-De, 1949) sunt înregistrate mai multe exemple, în primul rînd din texte populare, în care verbul a da se construiește coordonat cu alt
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
cel din expresia a-i da înainte (cu...) "a continua". în dicționarul academic (Dicționarul limbii române, Tomul I, partea III, fasc. 1, D-De, 1949) sunt înregistrate mai multe exemple, în primul rînd din texte populare, în care verbul a da se construiește coordonat cu alt verb ("dă-i și varsă") sau e pur și simplu repetat ("și dă-i și dă-i"). De fapt, dicționarul cuprinde și exemple în care verbul apare la alte moduri și timpuri, sau chiar fără
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
reținut atenția nu atît discuțiile "serioase", cu întrebări care azi au mai puțină relevanță (entuziasmul de după alegerile din 1996 apare astăzi într-o lumină destul de penibilă), cît micile mărturisiri despre omul Nemoianu. într-un interviu luat de Osana Nicolae, aflăm: Da, poate că o să vă surprindă, printre emisiunile mele favorite se numără cele științifico-fantastice. Star Trek - The next Generation am constatat cu plăcere că se transmite și aici. Mă uit cu multă regularitate la acest serial, îmi dau seama că nu
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
a antiidealizării: "În noaptea asta Pan cerșea în cer/ O linguriță neagră de piper/ Și apostolicele frunți cedară/ Prînz gratuit nebunului o vară" (Noaptea cărăușilor). Sau: Și ce plictis era pe mare/ Dormea zeița de-a-mpicioare/ Prin pîlnia de lut, ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
șocul. Așa arătam în ochii semenului meu din Cluj, care pare convins că mă scruta până în adâncul neplăcutei mele ființe: nu-i plăcea factura mea interioară, unde distingea "ceva frivol și vulgar": "Un mascul încrezut." ...Allez, cel ce a putut da o atât de dezolantă răsfrângere în simțirea unui contemporan nu are altceva de făcut decât să-și examineze, calm, "portretul". Cum aș putea discuta verosimilitatea celor scrise în singurătate de un altul, decedat? Și la ce rost? Detașându-mă de
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Purtau uniforma cu petlițe albastre a Securității. în picioare aveau cizme. Erau înarmați. Am auzit vocea unuia care-i citea bunicului, aflat încă pe hol, datele personale ale mamei din buletinul de identitate. Și l-am auzit pe bunicul îngăimînd: " Da, e aici". Năvala s-a produs o dată cu lectura buletinului. Stăteam în pat, în capul oaselor, și tremuram de emoție. Mama, nedumerită, pe urmă, speriată, a încercat să-i întrebe ce vor. în loc de răspuns, i s-a cerut pe un ton
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
enunța acest adevăr, adresîndu-se sărăntocilor care sînt adesea făuritorii istoriei, încă nu existau ascensoare. Iar domnișoara Miallaret îi scria chiar lui Michelet, apostolul libertății. Grație ei, Michelet a descoperit România și a unit destinul acesteia cu destinul eliberator al Franței. Da, Michelet, iar mai tîrziu Edgar Quinet, care s-a însurat cu o româncă. În ceea ce mă privește, mi-ar plăcea ca amintirea domnișoarei Miallaret să fie mai prețuită la noi. E adevărat că n-a pus niciodată piciorul pe pămîntul
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
vedea obligată să-i părăsească. Avea să se întoarcă la Paris "pentru a se căsători", zicea . Urma să se mărite cu un oarecare Jules Michelet, un nume necunoscut pentru cei îndurerați de plecarea ei. Dar e un om sărac... - Sărac, da, dar are geniu! exclamă logodnica lui. Nu l-am văzut niciodată, adăuga ea, și-mi va fi greu să cîștig pentru amîndoi, căci cursul pe care-l ține la Collège de France e mereu suspendat. Chiar și studenților lui le
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi cîteva după-amieze, continuă el, luîndu-mi cheia cu o vioiciune care făcu să-i strălucească ochii de culoarea florilor de tei. Cheile! șopti el. Tăcu, apoi mă întrebă: Sprächen Sie Deutsch?2) - Da, am răspuns eu, și chiar foarte bine. Ca dovadă, citesc Zarathustra în original. Căci Zarathustra era atunci fixația mea! Portarul cu ochi spălăciți îmi răspunse: - O carte proastă! Nici măcar demonică. - De ce ar trebui să fie demonică? Nu-mi rspunse. Se
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
el. Bănuiesc că ați remarcat... - Dar îl înțelegea pe Niezsche și vorbea despre el ca nimeni altul. - Păi cred și eu! Era chiar Niezsche. Am simțit că mi se taie răsuflarea și că-mi pierd mințile: - Nu se poate! - Ba da, Niezsche cel genial și sublim, dar nebun, Niezsche care avea nevoie să umble cu chei, cheile pe care le caută orice mare spirit. Auzi idee! Chei! Cică asta ține de angoasele lui filosofice. Eu unul, adăugă portarul buimăcit, nu înțeleg
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]