3,549 matches
-
publicitate literară, în proză ori versuri, nu numai din Bârlad,, ci și din Tecuci, Vaslui, Huși, Bacău și din toată România, revista în 8 pagini, care se înhăma la „automobilul cu scrisori”, a ... dispărut! Și avea destui cititori... Care greu deslușeau identitatea celor care făceau oferta cu nume ca acestea: Florel, Scanadel, Arsumconovăț, Kri‐Kri, Zozo, Amargelett, Acid Fenic ș.a. Și‐a găsit găzduire la Tipografia D. Lupașcu - Bârlad. * Duh nou Duh Nou, revista Asociației Învățătorilor din Județul Tutova, apare în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
eternului schimb Cât fumul prelins pe-o aripă.” În cadrul proiectului “ Prin noi pentru ambientul nostru”, “Pădurenii” are realizat în 2007 și supliment pe această temă, în colaborare cu Administrația Fondului pentru Mediu București, cu o ilustrație bogată, costisitoare. N-am deslușit periodicitatea, nici unitatea din Bîrlad care o tipărește. Are formatul 21/30 cm. în 20 de pagini, responsabil cu tehnoredactarea Anca Isabela Iacob. Din colectivul de redacție: Temistocle Diaconu, director, redacție, Cătălina Alexa, Daniel Băcăuanu și Violeta Buciumași redactori. Din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
necesare atâtea haine pentru doar câteva zile. Îl priveam amuzată cum își face bagajul și credeam că e un semn sigur că s-a îndrăgostit și mă bucuram în sinea mea, cu toate că începea, deja, să-mi fie greu să-l deslușesc și mă cam mușcase și îndoiala cu privire la sentimentele pe care le-ar fi avut pentru mine. El venise cu un vraf de haine, eu cu un vraf de speranțe și, greșeală ce avea să mă coste, îmi lăsasem de o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
principalilor. În acest sens, ele sunt considerate universal raționale sau eficiente de către autorii respectivi. Pe de altă parte, alți economiști, precum North (1990), arată că instituțiile sunt rezultatul proiectelor politice ale conducătorilor: costurile tranzacționale, Împreună cu o teorie a statului ar desluși configurația instituțională. Ele nu mai au un caracter contractual, ci mai degrabă politic. În ambele cazuri Însă, odată instituite, instituțiile exercită un control social reglator asupra acțiunii, control ce ar facilita incidența cooperării. Pe de altă parte Însă, sociologii instituționaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
discursul. Prezent în media, cu activitate parlamentară foarte bună, cu câteva proiecte începute pentru Iași, el părea destinat unei cariere politice de lungă durata și încununată de multe succese. Ce anume însă i-a fost fatal e destul de greu de deslușit la prima vedere și îmi place să cred că această cădere spectaculoasă merită a fi dezbătută din multe unghiuri, tocmai pentru că este, dincolo de experiența umană amară, exemplară pentru mediul politic românesc. Și cum despre trecut nu putem niciodată ști adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cărți pare, astăzi mai mult decât oricând, cu neputință de găsit. De aceea, târgurile consacrate cărții sunt un minunat prilej de reflecție și de înviorătoare reîntoarcere la îndeleticirea cea mai de folos și cea mai plăcută pentru oamenii cultivați. Să deslușim deci provocările LIBREX-ului, unul dintre cele mai importante evenimente culturale ieșene de peste an. Pornit în primăvara lui 1993 la ideea lui Cezar Ivănescu și a lui Lucian Vasiliu, pus în practică cu ajutorul logistic și instituțional al Camerei de comerț
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jeremiadele apocaliptice și ipocrite ale politicienilor care "nu sunt lăsați să-și iubească țara", nu au ce căuta aici, fiind, în sensul cel mai propriu, nelalocul lor. Cu totul altceva ar trebui să ne amintim din lecția eminesciană și să deslușim, zi de zi, în coordonatele inconfortabile ale contemporaneității. Iată, în opinia mea, câteva astfel de repere: Patriotismul responsabil. Cu excepția celui imperial (rus, american, francez, englez, chinez), dominator, și a celui evreiesc, difuz religios și universal, toate celelalte forme de naționalism
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale Poetului, de la dispariția căruia se împlinesc, pe 24 aprilie, doi ani, nu sunt fără rost în aceste zile premergătoare Sărbătorilor de Paște. "Don Cezar" a fost un Înaintemergător, a cărui ardere spirituală și har poetic vor rămâne încă de deslușit pentru generațiile viitoare de iubitori de înțelepciune. Plasarea sa ontologică în spiritul originar al poesiei, care era incantație, vibrație mitologică, rădăcină de sens într-o lume magică, îl face astăzi să fie încă greu de înțeles de cei care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cinematografice. Însă chiar dacă participă la constituirea unui cadru preestetic sau mai degrabă a unui câmp de expresivitate literară, emoționalitatea nu e o condiție suficientă pentru a trage concluzii pertinente asupra literarității sau non-literarității unui text. (Înțelegem prin literaritate ceea ce Jakobson deslușea a fi una din funcțiile actului lingvistic al comunicării, mai precis cea poetică: situația În care „enunțul este considerat, În structura sa materială, ca având o valoare intrinsecă, fiind o finalitate”24). Cu toate acestea, textul literar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ar Încălca tocmai condiția obligatorie de existență. Din chiar clipa În care abolesc cronologia, ele Își pierd identitatea. Devin altceva: carnete, caiete, memorii. Însăși strategia proiectivă a jurnalului intim presupune un efort constructiv, cumulativ și evolutiv. Să Încercăm să le deslușim, fiecăruia În parte, semnificațiile de adâncime. Efortul constructiv e oarecum implicat În intenționalitatea autorului de a scrie un jurnal. Însemnarea jurnalieră este, de foarte multe ori, scheletul unei opere care nu se mai naște. Există atâtea jurnale ale proiectelor eșuate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exprimă într-o manieră plastică ideea înșelăciunii aplicate: "a duce cu zăhărelul", "a trage pe sfoară", "a duce de nas", "a duce cu preșul", "a duce în eroare" etc. Limbajului comun îi aparțin și verbe care prin motivare semantică își deslușesc conținutul (a fraieri, a fenta, a prosti etc.) sau prin sintagme sugestive ("minte de îngheață apele", "minte de stinge", "minte de stă ceasul" etc.). Urmărind această impresionantă familie de cuvinte, semantic corelată cu ideea de minciună, constatăm că există tot
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
autogenerarea, cuplarea (complice, ipocrită, cooperantă, respingătoare) sînt tot atîtea situații structural-funcționale profunde (cărora li s-ar putea adăuga de către specialiști și altele) prin care receptarea minciunii ar putea fi definită. Desigur că, pornind de la cunoașterea acestei profunde trame, am putea desluși mai pertinent o serie de aspecte psihosociologice, cum ar fi bunăoară predispoziția unui subiect uman oarecare de a fi mințit. Cadrul acelorași trăsături de personalitate pe care le-am enunțat cînd am încercat să descriem tipurile de mincinoși ar putea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
, revistă apărută la Focșani în octombrie 1925, în editura lui Mihail Steriade, care este de fapt semnatar al tuturor paginilor publicate, dar și machetator, ilustrator etc. Din editorialul Tâlcul „Meduzei” și gânduri se deslușește intenția redactorului de a „publica numai opere pur beletristice, inedite, și nicidecum opere de polemică sau de interes social ori cultural”, fiecare număr fiind consacrat „unui scriitor român necunoscut sau ignorat”. Tot aici este deconspirată și semnificația titlului revistei: „Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
bucurîndu-se oamenii de aceste zile frumoase. Domnia asupra orașului și conducerea asupra templului, o au așa-numiții boreazi, care sînt descendenți din Boreas, și ei succed la domnie după neam.” Mai dau încă un fragment din același text pentru a desluși mai bine despre ce ținuturi ne luminează așa de încîlcit ,,neștiutorul” istoric grec Diodor. În Cartea ll,XLlll, scrie despre sciții cei plimbăreți care și-au întins domnia din sudul munți-lor Caucaz, în nord ,,ajungînd pînă la Ocean(adică Marea Neagră
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și lacul Maiotis(Marea de Azov), au mai ocupat și restul teritoriului pînă la fluviul Tanais.” Textele lui Diodor trebuie judecate, dar nu așa cum ni le-a servit el pline de minciuni, ci coroborate cu alte izvoare istorice pentru a desluși adevărul din mîlul otrăvitor al falsului. El scrie despre ți-nuturile de miazănoapte ale Asiei care își avea în antichitate granița geografică pe Don, iar poporul vecin acestor hiperboreeni erau sciții, ori istoria spune că la est de Don/Tanais
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Matigo Coman, Maico Sor-sieo, Orolo, Matigo Doicamoi, Siobio, Apodomeio, Bosio?, Bazorio, Biedo, Salio. Tăblița 9 are 13 imagini de mato iar sus începe cu basileos Sarmise și basileos Mo-lisiei os(puternic) Sirmioiu, scrierea este foarte veche pe care nu am deslușit-o. Cred că această plăcuță se referă la conducătorii ce au fost înaintea lui Dromichete pentru că în două sute de ani este greu să acceptăm că istoria a înghesuit 29 de conducători. Timpurile nu erau atît de tulburi încît să genereze
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
împroașcă pe cei anchetați cu „josnice invective”, ca femeia-gardian, care cronometra până și timpul cât stăteau la toaletă deținutele, cât și oameni adevărați, ca sergentul de poliție care, înțelegând pe cine păzea, „a început să plângă și printre suspine îi deslușeai disperarea”. Mânată de devotament și dragoste, eroina cărții își caută soțul la Caracal, Pitești, București, Canal, Capul Midia, Poarta Albă, face investigații repetate, chinuitoare. Când, în sfârșit, îl revede, are cumplita revelație a ravagiilor pe care timpul și suferința atroce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori pradă unei beții a conceptelor, este acela de a desluși înțelesurile ținând de „gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În interviuri și în articole, își mărturisește preferința pentru „teatrul creator” și, legat de aceasta, pentru „teatrul sintetic”, blamând „elucubrațiile” avangardei, la fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
să deschidă vanele gîndirii libere, această lume nouă apare în întreaga sa armonie muzicală originară. Aceleași considerații se pot aplica autoficțiunii în general, și operelor lui Cioran și Roussy în special. Lucrările sociologului Jean-Claude Kaufmann, între altele, ne permit să deslușim această trăsătură caracteristică a autoficțiunii: identitatea nu este un dat fix, ci un proces contradictoriu alcătuit din identități multiple. Acolo unde autobiografia caută retrospectiv o identitate unificată, autorul de autoficțiune își inventează eu-ri posibile, practică diviziunea sinelui. E un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plac și al bunului gust” e unul tragic, simbolizat semnificativ în incendiul cârciumei din Femeia de la miezul nopții. În subtextul povestirilor lui A., cuprinzând nu o dată întâmplări extraordinare, dominate de eternul eros și de un fără istov spirit petrecăreț, se deslușește și o anume nostalgie pentru o lume ale cărei tipare îi conveneau de minune, ca om și artist. SCRIERI: Antim Ivireanul și vremea lui, București, 1962; Desculțe, București, 1984; Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi), București, 1987; Femeia de la miezul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
1982), eseurile, însemnările și cronicile jalonează traseul unei istorii a poeziei românești contemporane, criticul fiind implicat cu exemplară probitate în fluxul creației și al meditației despre temeiurile și rosturile ei. Același sens, al asumării unui traiect existențial devotat valorilor, se deslușește din Jurnalul unui poet leneș (2000), document personal și document pentru cunoașterea anilor 1955-1993. Marile emoții, dacă există, se consumă în afara poemului. În spațiul poemului nu pătrund decât emoțiile purificate de o gândire cumpănită, de o frumoasă și loială modestie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
chiar aceea de scriitură; chiar dacă Foucault recunoaște că în mod riguros conceptul de scriitură nu mai face nici o trimitere la cel de autor, nu-i consolidează poziția și nici nu mai reprezintă un semn al intenționalității auctoriale, ci încearcă de deslușească în general "condiția oricărui text", totuși rămâne posibilitatea ca în utilizare curentă, scriitura "să transpună într-un anonimat transcendental caracteristicile empirice ale autorului"295. Întrebarea care cere un răspuns ar fi: "nu transpune noțiunea de scriitură caracteristicile autorului astfel încât, chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
studiilor, fiecare schimbare are modelul ei unic. Componentele acestui model includ direcția pe care o ia schimbarea, amploarea, frecvența, durata, impactul și viteza ei. Schimbarea este deseori ca și cum ne-am uita la o tapiserie complicată dintr-un unghi nepotrivit. Nu deslușim mare lucru din ea. Totuși, a Înțelege componentele unui model al schimbării este ca și cum am Întoarce tapiseria pe cealaltă parte și am vedea logica designului ei. Schimbare structurală vs schimbare ciclică Schimbarea structurală reprezintă o transformare radicală față de starea anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă marile teme rămîn, de regulă, În pragul acestor petreceri cu vorbe indignate, smălțuite uneori cu culori țigănești. VII Grigore Alexandrescu. Cultul „stilului deslușit”. Migăloasa scenografie a grandorii Și Grigore Alexandrescu se plînge de lipsa modelelor și de sărăcia limbajului („nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră n-a produs Încă nici un cap d-operă care să poată sluji de model netăgăduit: acelea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]