18,606 matches
-
totodată, este de așteptat să poată fi dislocate, în cursul stării de extracorporalitate, doar corpurile donatorului aflate în plină modificare (evoluție) ca urmare a derulării activității legate de karma acestuia. De nivelul (profunzimea) extracorporalității donatorului, adică până la ce nivel coboară detașarea, depinde ce fel de entitate subtilă (astrală, intelectuală, sufletească) poate profita de acest fapt. Într’un cuvânt, entitatea dezîncarnată înainte de vreme va putea să-și procure − printr’un proces deosebit de complex − un corp fizic disponibilizat, cu sau fără corpuri subtile
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
unde este urmărit, agresat și ucis, moment în care s’a trezit. Ziarele de a doua zi au relatat cazul, identic ca desfășurare, loc, dar și ca înfățișare și îmbrăcăminte a victimei. Adică, victima, sub stressul urmăririi, a suferit o detașare; un medium detașat (subiectul) i-a acaparat corpul fizic liber și, aflat în acesta a suferit (pentru medium aceasta a fost percepută ca vis) agresiunea; după moartea victimei, mediumul s’a recorporalizat (trezindu-se din “vis”), iar partea transcendentă a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
poate face față de omenire ceea ce ar fi dorit atunci când era doar entitate spirituală; evident, ea nu poate ajuta astfel pe aceia pe care dorea, ci pe urmașii... lor. Entității spirituale în discuție nu-i rămâne decât comunicarea mentală, ceea ce presupune detașarea corpului intelectual − urmare a unei profunde activități psihice − al receptorului. </footnote>. Căci, pentru ca o entitate spirituală să poată influența/ajuta omenirea este necesar să se reîncarneze, exemplul cel mai la îndemână fiind Christos pentru creștini, iar pentru hiduși și budiști
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
așa-numitul fixator Battaglia, o soluție care ucide la nivel celular, în maximum 20 de minute. Soluția (detectorul) de chinhidronă aflată în preajmă a suferit o reducere, dependentă de vârsta plantulelor în momentul morții (fig. II.27) [120]. Moartea înseamnă detașarea ansamblului corpurilor subtile de corpul grosier. Pe de altă parte, moartea poate fi constatată, conform prin injectarea unei soluții diluate de fluoresceină, care produce o colorație verzuie pe corneea celor vii, dar nici o colorație la morți. Însă, conform , fluoresceina capătă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
motive să credem că da. Și aceasta în primul rând deoarece există o diferență esențială între relațiile din familie respectiv cele din comunitate. În familie există sentimente, dragostea, ceea ce face ca acel control să fie atenuat. Cel din afară are detașarea necesară pentru a nu trece cu vederea ceea ce noi, ca părinți sau bunici, am fi tentați să facem. În fine, restrângerea ariei libertății se finalizează odată cu împlinirea vârstei de la care fiecare intră sub incidența normelor juridice. Se stabilește astfel un
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
însoțindu-le însă de o retorică menită să le "întemeieze" democratic. S-a instalat o atmosferă mai curând de confuzie, în care coexistau sentimentele îndreptățite de mândrie și bucurie, stări de aroganță, o supraîncredere în performanțele propriului sistem, chiar o detașare a Americii de lumea reală și problemele ei. Zbigniew Brzezinski surprinde cu acuitate acest moment special în evoluția Americii după încheierea Războiului Rece: Nu ne-am decis dacă să fim o forță imperială sau nu. Am vrea să fim o
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
este necesară o vom folosi într-un mod care reflectă valorile noastre și ne consolidează legitimitatea. În astfel de situații, vom căuta un sprijin internațional larg, și vom lucra cu instituții precum NATO și Consiliul de Securitate al ONU."127 Detașarea de unilateralism este făcută alteori în termeni mai pregnant diplomatici, dar nu mai puțini fermi; de pildă, președintele Obama invită la o reîntoarcere la diplomația tradițională a SUA, când ele au "evitat să acționeze singure", situându-se în fruntea unor
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
demografice sunt și vizibile, și importante. "Fotografia demografică" a planetei noastre la sfârșitul secolului va diferi foarte mult de aceeași fotografie făcută astăzi. Iată forța de prefacere a unui factor "clasic" pe care noi l-am privit mult timp cu detașare, seduși de propriile iluzii. În primă și ultimă instanță, populația este factorul decisiv al dezvoltării. Cu mențiunea că, atunci când spunem populație, nu avem în vedere doar numărul, ci mai ales calitatea acesteia și principalele ipostaze care o exprimă: performanța leadership-ului
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
O asemenea „punere În temă” sau recurgere la experiența personală, favorizează o participare activă la analiza și dezbaterea problemelor pe baza orientării date la Început În alocuțiunea susținută de profesor. Trecerea de la expunere la dezbatere Îi permite profesorului o oarecare detașare de materialul prezentat, Îi dă posibilitatea să intre În dialog cu ascultătorii, să stabilească relații de cooperare. Persistă Însă riscul ca atunci când profesorul nu se poate asigura de o participare substanțială din partea interlocutorilor săi, discuțiile să devină superficiale, inconsistente, schimbul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
interior; În acest timp, ceilalți vor fi observatori. Asemenea schimbări vor da ocazia fiecărui participant să se exerseze, prin alternanță, când În postura de observator, când În cea de observat, să se situeze, fie În miezul lucrurilor, fie printr-o detașare, să-și asume responsabilități, dar tot atât de bine să le evite; • după Încheierea acestei faze, exercițiul de fishbowl continuă, toți participanții formând acum un singur cerc de discuții. Prin intervențiile sale, profesorul-moderator va Încerca să aducă noi idei, noi puncte de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ia Înfățișarea unor activități libere, creatoare. În această ipostază, exercițiul se Încadrează Într-o altă concepție learning by doing, aceea văzută de Dewey la timpul său, ca o metodă consacrată rezolvării unor diverse situații-problemă (situații deschise), o metodă activă, de detașare a esențialului și ridicare la o Înțelegere superioară a materialului de studiat. Ca o metodă care este angajată În rezolvarea de situații-problemă, ceea ce reclamă identificarea problemei, căutarea informațiilor disponibile, conceperea unor ipoteze de acțiune, experimentarea și validarea acestora. Ca acțiune
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
stil cognitiv capabil să depășească dificultăți, care presupune flexibilizarea structurilor mentale în cadrul procesului de rezolvare a problemelor; b) cunoașterea euristicii în generarea ideilor originale, cum ar fi abordare nonconformistă; c) un stil de lucru caracterizat de eforturi prelungite, capacitatea de detașare de probleme și un nivel ridicat de dinamism. Pentru înțelegerea conceptului de creativitate, Gruber și colaboratorii săi (1981, 1988; Gruber și Davis, 1988) au avansat un model de dezvoltare a sistemelor evolutive. De-a lungul timpului, scopurile, cunoștințele și afectivitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Michael, 1979; Runco și Mraz, 1992; Runco, Okuda și Thurston, 1987). Un impediment specific testelor de gândire divergentă este posibilul efect al fluenței de contaminare mai ales asupra cotelor de originalitate (Hocevar, 1979c, 1979; Runco și Albert, 1985). În urma detașării efectelor scorurilor de fluență la teste divergente de gândire, Hocevar (1979a, 1979c) a detectat un nivel redus de fidelitate a scorurilor de originalitate și flexibilitate. Studiul său prezintă însă multiple inconveniente din punct de vedere experimental (Runco și Albert, 1985
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
e obstrucționată de o preocupare exagerată față de nevoile ego-ului. Henle (1962) a afirmat că creativitatea este însoțită de „consacrare detașată”, în care pasiunea, dăruirea și interesul profunde pe care le are o persoană față de acea activitate se combină cu o detașare critică. Ea a mers însă și mai departe, propunând condițiile care pot duce la această „consacrare detașată”: Starea de interes profund combinat cu detașarea poate fi atinsă, cu alte cuvinte, dacă ego-ul se pune în slujba acelei sarcini, în loc să o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și interesul profunde pe care le are o persoană față de acea activitate se combină cu o detașare critică. Ea a mers însă și mai departe, propunând condițiile care pot duce la această „consacrare detașată”: Starea de interes profund combinat cu detașarea poate fi atinsă, cu alte cuvinte, dacă ego-ul se pune în slujba acelei sarcini, în loc să o domine. Forțele care asigură îndeplinirea sarcinii derivă, în mare parte, din perceperea necesităților sarcinii înseși, nu din nevoile proprii ale persoanei respective (Henle, 1962
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lupta cu problemele ridicate de acea sarcină și implicarea totală în muncă, fără a se sinchisi de eventualele recompense care îl așteaptă pe creator la obținerea unei soluții creative. La fel ca Henle, Crutchfield a susținut că implicarea ego-ului împiedică detașarea de sarcină și reduce capacitatea persoanei respective de a renunța la ideile convenționale în favoarea unora mai puțin sigure, dar mai creative. El a sugerat existența unui dezacord fundamental între conformism și gândirea creativă, afirmând că persoanele care au tendința de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fie sub cel comunist, după 1947) În Încercarea de a justifica importanța controlării și politizării unor acțiuni sociale, de la căsătorie până la reproducere, considerate, până atunci, În afara domeniului de interes al statului. Am Încercat să analizez mișcarea eugenistă din România cu detașare intelectuală și fără să o condamn. Nu mi-am propus să identific vinovații și victimele Într-un „proces al eugeniei”, chiar dacă personal consider reprobabil controlul crescând exercitat de către stat și unele grupuri din elita socială asupra vieților individuale, definite În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și formulând ulterior diagnoze bazate pe observațiile sale, precum și recomandări cu privire la tratamentele cele mai potrivite pentru „afecțiunea” descoperită. Moldovan oferea astfel audienței sale educate o soluție atractivă pentru frustrările pe care aceștia le experimentau, deoarece Îmbrăca hainele raționalității și ale detașării față de „politicianismul” partizan caracteristic majorității celorlaltor ideologii. Mai mult, lucrările lui Moldovan sunt infuzate de moralitatea clasei de mijloc În ceea ce privește familia și de o doctrină a separării dintre sfera publică și cea privată. Argumentarea de acest tip va caracteriza lucrările
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
324 Partea a doua: Reflecțiuni propuse de autor ............................................................. 337 Referințe bibliografice ................................................................................................ 380 Argument Reflecțiunile consacrate ale umanității, devenite În timp adevărate embleme ale cugetării umane, sînt ferestre deschise spre spiritualitate. Ele angajează sufletul uman pe un drum al spiritualizării, al detașării de o existență materialistă egoistă și primară (senzuală), asigurînd astfel condiției umane acea dimensiune intelectuală și culturală carei dă omului posibilitatea să-și aprecieze valoric existența: Începînd la talpa Însăși a mulțimii omenești Și suind În susul scării pîn’la frunțile
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
individuale, dezvoltarea și complicarea treptată a activității psihice, organizarea progresivă a Eului, Înseamnă, de fapt, dobîndirea de către om a unor capacități psihice, dintre care deosebit de importante sînt cele ale „obiectivării” și ale „reversibilității” intelectuale și afectiv-morale. „Obiectivarea”, ca proces de „detașare a acțiunii și a trăirii ei din „unitatea cu subiectul”, se realizează În momente de maximă conștientizare și de participare subiectivă din partea persoanei deoarece presupune modificarea atitudinii subiective de moment și reorientarea disponibilităților psihice proprii. „Reversibilitatea” exprimă, În plan intelectual
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să ne vindem toate bunurile, să renunțăm la orice legătură materială, inclusiv la soție - integrată și ea printre bunuri... O precizare, totuși: dacă te înțelegi bine cu ea, interesul te poate încuraja să nu vă separați. Dar numai interesul. Această detașare este însoțită de împărțirea averii la săraci. Renunțarea la bunuri se justifică atunci când este radicală. Starea materială te apropie de perfecțiune. Desăvârșești această stare bătându-ți joc de preoți, de cler, de diktatele Bisericii. Faptul de a nu mai poseda
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
știm pe Diogene în stare să tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să râdă, nici să plângă, ci doar să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al lui Sirius: imaginând, deducând, vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de sorginte marxistă, cât și a formelor pe care acestea le-au luat când au fost transpuse în practică, este greu de decelat o perspectivă unitară asupra acestui curent teoretic. Cele două planuri se interpun de foarte multe ori, iar detașarea perspectivei academice de evoluția evenimentelor și proceselor din lumea reală riscă să o transforme în speculație. O legătură prea strânsă dintre aceste două puncte de analiză poate genera însă înțelegeri parțiale, circumstanțiale. Simplul fapt că nu există, cel puțin în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
avea de spus. Cum să explic acest fenomen? E limpede că nu cunosc clasicii străini mai bine decât pe ai noștri: de blamul acesta știu sigur că sunt scutit. Să fie vorba de o chestie de distanță, de o anumită detașare pe care e mai greu s-o ai când e vorba de ai tăi? Nu mă satisface deloc asemenea explicație: critica presupune obligatoriu detașarea și perspectiva. Poate că, în ce-i privește pe ai noștri, nu avem încă acele solide
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]