4,964 matches
-
schematizată sub formă tabelară, așa cum o arată tabelul imediat următor, în care teoria trifazică a lui Hroch (1985) a fost împreunată cu idei izvorâte din concepția lui C.J.H. Hayes (1960), la care am adus completări de rigoare.5 Tabel 3. Devenirea tri-stadială a naționalismului Faza structurală Tipologia naționalismului Evoluția religioasă a naționalismului faza A naționalism cultural profetism național al proorocilor națiunii faza B naționalism politic teologia naționalistă a intelectualilor faza C naționalism popular mitologia naționalistă a maselor Sursa: M. Hroch (1985
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se află, deci, ideea providențialismului, potrivit căreia desfășurarea istoriei nu este altceva decât materializarea progresivă a planului divinității. Cele "două temelii ale ordinii absolute, perfecte, ale ordinii divine", care sunt dreptatea și frăția, sunt principiile care trebuie să ghideze și devenirea istorică, întrucât direcția pe care s-a înscris istoria omenirii conduce gradual, dar inevitabil, către ordinea divină. În aceste condiții, misiunea oricărei națiuni este aceea de a lucra la acest progres continuu care duce la aproximarea pe pământ a legilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
considerați a fi acționat în sensul unificării naționale. a. Unitatea istoriografică. Prima generație de manuale de istorie circulate în sistemul școlar aflat în curs de instituționalizare conțineau istorii etatiste, ale principatelor Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei, în care trecutul și devenirea lor istorică erau decupate în funcție de frontierele de stat. Privite retrospectiv, din unghiul statului național unitar român, aceste narative istorice pot fi catalogate drept provinciale, întrucât fiecare urmează firul istoric al propriei entități statele, utilizând tototadă un cadru geografic de referință
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să îi fi fost confiscat și atribuit definitiv lui Mihai Viteazul (Rezachevici, 2000; Diaconescu, 2004). Excluderea planului de unificare imaginat și aplicat de prințul maghiar al Transilvaniei reflectă axa etnică a memoriei naționale românești. Independența. Două evenimente cardinale perforează firul devenirii naționale a românilor în perioada pe care o avem în vizor: Unirea principatelor danubiene din 1859 și obținerea autonomiei statale prin câștigarea Războiului de Independență în 1878. După cum am văzut în secțiunea precedentă, Unirea principatelor române a inițiat un amplu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale, unirea din 1859 este acum intepretată drept o unire personală, vremelnică și nesigură, definitivată prin monarhia lui Carol. Pe măsură ce personalitatea lui Carol acaparează scena istoriei românești, redefinită în ancadramentul politic al regalității, figura lui Cuza este relegată în culisele devenirii statului-națiune. Odată cu restructurarea memoriei și identității naționale în termeni monarhici, în care ideea de regalitate dobândește un statut director, procesul de construire a identității românești capătă un caracter deliberativ. Ajutați și de concursul de împrejurări, agenții politici se angajează în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
școlarizarea este obligatorie până la 5 ani (copiii de la 5 la 7 ani trebuind să frecventeze "grădinile de copii"), Legea învățământului din 1924 stabilește ca școala să preia copilul de cum părăsește leagănul. Până la mormânt, sinele individului va mai fi șlefuit înspre devenirea "omului național" în instituția obligatorie a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de copiii români
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V. Muscă (1996), încercând să situeze sistemul lui Blaga în categoriile binare în care se împart "filosofia existenței" și "filosofia devenirii", formula în care se organizează atât de sistematic gândirea blagiană este perfect încadrabilă în blocul filosofiei existenței. Blaga identifică în matricea stilistică autohtonă un "apriorism românesc", un "românism" pe care îl înțelege sub forma unei constelații de determinante spirituale (p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la Paris care "înseamnă sfârșitul influenței rusești" (David, 1937, p. 143), și nu a anului 1859, anul Unirii Moldovei și Țării Românești, ca debut al perioadei contemporane. În termeni împumutați din psihologia personalității, marcarea momentului 1856 ca jalon crucial în devenirea statului-națiune român reflectă un locus al controlului extern. Ideea sugerată este că Unirea din 1859 s-a făcut esențialmente pe cale diplomatică, prin voința puterilor europene și nu prin acțiuni proprii, așa cum ar presupune un locus al controlului intern. Structura trecutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
continuă să fie reliefată în majoritatea periodizărilor istoriei românilor ca un interval definitoriu, chiar dacă simbolizează o perioadă negativă în evoluția spre autonomie a poporului român. Respectarea cu strictețe a criteriului etniei elitei politice ar prescrie eludarea importanței epocii fanariote în devenirea poporului român, ceea ce nu se întâmplă în discursul istoriografic gravat în manualele școlare de istorie națională. O altă caracteristică a discursului difuzat de literatura didactică interbelică rezidă în eforturile de europenizare a istoriei românilor. Aproape toate manualele publicate în anii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Imperiu Daco- Romanii au găsit forța misterioasă care-i făcu în stare să biruie cruntele lovituri ale sorții, ce aveau să primească în acest loc al primejdiei" (Constantinescu, 1928, p. 42). Creștinismul, aspirat incipient în ființa națională în curs de devenire, este forța misterioasă a românismului, resortul spiritual care i-a asigurat acesteia permanența istorică. În timp, forța misterioasă a creștinismului preia un contur ortodox. Specificarea creștinismului în formula ortodoxă se produce odată cu identificarea acesteia cu românitatea, mai ales pe fondul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ministerul Educației Naționale în 1999 prevedea obligativitatea de a trata tema " Unitate și diversitate în România Mare" (titlu care dă capitolele tuturor manualelor alternative de clasa a XII-a). Principiul totalizator al unității, în spiritul căruia a fost organizată întreaga devenire istorică românească până acum, este concurat de principiul fragmentarizant al diversității promovat de autoritățile statale. În ciuda constrângerilor impuse de programa școlară, discursul conservator emis de vechea gărză istoriografică și-a acomodat superficial mesajul tradițional în structura analitică obligatorie. Marea Unire
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă, ilustrative în acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
excepționalismului românesc" se destramă odată cu estomparea acestei filosofii mesianice a destinului național în istorie. Abandonarea mesianismului național implică deopotrivă renunțarea la filosofia teleologică a istoriei. Săgeata timpului înscrisă în istoria românilor își pierde direcția liniară prestabilită, pe măsură ce întreaga meta-povestire a devenirii istorice românești este restructurată de pe criterii cronologice pe baza tematice. Odată cu renunțarea la periodizarea convențional-cronologică a istoriei românilor, organizarea narativă a memoriei naționale, anterior fundamentată pe principiul teleologic, este devertebrată (Rusu, 2013b). Manualele publicate după 1998 fie nu mai conțin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
român în ședința comună a camerelor reunite ale Parlamentului în data de 18 decembrie 2006. Prin promulgarea prezidențială a condamnării regimului comunist, statul român democratic postcomunist a dorit să marcheze simbolic ruperea de trecutul comunist ca punct de cotitură în devenirea democratică a societății românești. Raportul final redactat de echipa coordonată de V. Tismăneanu cuprinde o analiză ce se întinde pe lungimea a 666 de pagini în versiunea originală din 2006, 879 în varianta tipărită în 2007. Prefațată de o "Introducere
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului Procesul comunismului, sfârșit prin condamnarea fostului regim ca ilegitim și criminal, trebuia să marcheze ruperea societății românești democratice de trecutul comunist totalitar. Devenirea democratică necesita, în concepția Raportului, eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic)". Confruntând fățiș trecutul comunist, printr-o introspecție critică necruțătoare, Raportul își propunea să taie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceleiași "matrici a memoriei", aceste dimensiuni diferite sunt subiectele acelorași procese transformatorii și prefaceri dinamice ca și dimensiunea textuală pe care am urmărit-o cu scrupulozitate metodică. Totuși, o abordare cu adevărat "comprehensivă" a memoriei colective în durata lungă a devenirii și transformării ei istorice trebuie să ia în considerare și celelalte expresii ale memoriei colective. Sub aspect metodologic, imputabilă este absența exhaustivității. Acoperind un interval de timp atât de întins, deschis de publicarea primului manual specializat de istorie în 1839
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Galilei), cultiva acum tot mai mult în dezavantajul descrierii și al speculației la masa de lucru experimentul de laborator și explicația, se înclină spre descifrarea întrețesăturii complicate de elemente și a legăturilor cauzale ascunse ale fenomenelor, spre deslușirea actelor de devenire. În tratatele despre artă ale lui Aristotel, Cicero, Quintilian, Vitruviu, Leonardo, Alberti, Dürer, Scaliger, Boileau, comentează Tudor Vianu, "cunoașterea structurilor de opere include și pe aceea a regulilor ce le domină. Mai tarziu, interesul s-a deplasat de la acest punct
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
altceva decât a o "scoate" din sine însuși că ființă creată în care se manifestă forță de creație universală. În calitatea lui de creat ce se face părtaș la această forță de creație, poetul participa la întreaga Creație. În cursul devenirii ei, operă constituie, astfel, un punct de coincidență, de anulare a diferențelor și a opozițiilor, a discontinuităților și fragmentarilor, pe deasupra cărora se reintegrează, pentru un scurt interval, în spiritul artistului, unitatea lumii. Percepută că o stare de plenitudine interioară, ca
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
liber. Iar elementul ordonator al jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage din sine, din obscuritatea impenetrabila a transfondului sau suprasensibil, într-un proces de unicitate indescifrabila în spontaneitatea devenirii lui; regulă care, în indeterminarea ei caracteristică, regentează schematismul liber al imaginației. Felipe Martínez încearcă o prezentare a acestui proces: Există figură, deci există construcție (schemă), dar nu se poate separă regulă acelei construcții, cu alte cuvinte, procedeul constructiv rămâne
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
fără să-i aparțină niciodată, asemeni unui spectru care traversează pereții"137. Finalitatea artistică este raportată doar la produsul în curs de execuție și nu la destinul lui extern. Valoarea operei se bazează din perspectiva artistului pe existența ei în devenire, si nu pe efectele ei. Ceea ce răspunde necesității creatoare nu este, prin urmare, scopul obiectiv ca efect al acțiunii, ci acțiunea în sine. Nu opera de artă în independența ei finală, ci actul de creație. În urma căruia majoritatea autorilor percep
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
și, în al doilea rând, aplică regulă de reflecție asupra acelei intuiții la un alt obiect complet diferit, care apare astfel ca fiind simbolizat de cel dintâi"178. A lămuri această dublă activitate a facultății de judecată înseamnă a descifra devenirea procesului figurativ, a răspunde la vechea întrebare despre condiția de posibilitate a metaforei. Luăm drept bază de interpretare următorul fragment: Deci: când se subordonează unui concept o reprezentare a imaginației care aparține acelui concept, dar care prin sine însăși provoacă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nu numai că ar fi accesibil abstracțiilor noastre științifice în totalitatea lui, ci și că s-ar putea consumă în întregime în ele. Dar, de îndată ce ne apropiem de tărâmul artei, descoperim infinitatea înfățișărilor lucrurilor în variația lor necontenita, nesfârșita lor devenire și inutilitatea oricărei încercări de a le cuprinde într-o formulă unică 206. Înțelegem că experiența cunoașterii nu termină (sau nu termină întotdeauna) într-un enunț logic definitiv. Poezia nu este discurs cognitiv propriu-zis, dar are puterea de a deschide
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ci încercăm să îl "prindem" în existența lui pură209. De fapt e tot ce ne rămâne de făcut în fața acestui tip de unitate pe care, dat fiind modul particular de activitate a imaginației, intelectul nu o poate cuprinde. Căci, pe parcursul devenirii operei, aceasta facultate se manifestă că productivă, în regim de exercițiu liber, observă, între alți autori, Kroner și Mörchen: "... die Einbildungskraft des Genies ist daher keine reproduktive (Kunst keine Nachahmung), aber sie ist auch nicht die theoretisch-produktive, (...) sondern sie ist
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
y Edad Media latină [Literatura europeană și Evul Mediu latin], ÎI, México, Fondo de Cultură Económica, 1981. Dilthey, Wilhelm, De Leibniz a Goethe [De la Leibniz la Goethe], México, Fondo de Cultură Económica, 1945. Dorfles, Gillo, El devenir de las artes [Devenirea artelor], México, Breviarios Fondo de Cultură Económica, 1963. Eliot, Ț. S., Sobre la poesía y los poetaș [Despre poezie și poeți], Buenos Aires, Ed. Sur, 1959. Enciclopedia Salvat de los grandes temas de la música [Enciclopedia Salvat a marilor teme ale muzicii
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pentru că n-ați făcut decât să vă gâdilați cu floricele de stil". Ars poetica. 90 Pierre Reverdy, Escritos pară una poética [Scrieri pentru o poetica], Caracas, Monte Ávila Ed., 1977, p. 64. 91 Gillo Dorfles, El devenir de las artes [Devenirea artelor], México, Breviarios Fondo de Cultură Económica, 1963, p. 234. 92 "Ce știți voi despre poezie / când stați să-i ciocăniți nenumăratele vorbe, /să i le potriviți pe masura taliei voastre mărunte..." M. R. Paraschivescu, Declarația patetica. 93 P. Reverdy
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]