6,113 matches
-
continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază pentru a observa imediat orice gol creat în mulțime și a se repezi într-acolo, cu speranța disperată de a ajunge la timp. În ciuda tuturor acestor riscuri, Gosseyn nu fu surprins să constate că totuși avansase. Conform unei ciudate legi psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn ― două săptămâni fără mâncare, trei zile fără apă." Dar tot el admise, în sinea lui, că situația nu este chiar atât de disperată, în ciuda amintirii kilometrilor de tunele cufundate în beznă. Aceasta deoarece, în mod sigur, tubul distorsorului nu fusese reglat la întâmplare pe un tunel oarecare din arborele venusian. Pe undeva, prin apropiere, trebuia să se afle un Ioc bine definit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta începu să se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50, 60, 70 de grade. Gosseyn făcu un salt disperat. Degetele lui patinară pe lemnul lustruit, fără a-i putea opri alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i deranjeze în vreun fel pe vânători. Animalele cele mai periculoase erau izolate cu ajutorul unor ecrane energetice, în timp ce vânătorii se învârteau în jurul lor, alegându-și poziția de tragere. Un animal copitat, de culoare cenușie, înalt, puternic, zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să-și facă efectul, Iason începu să râdă;iar ca să poată face asta mai în voie, se săltă mai sus, pe masă, poate dinadins, pe stomacul mortului aceluia sau al păpușii de ceară, care gemu, deschise ochii și se uită disperat la domnul Sima. 3. Pe când scriu, pentru că s-ar părea că scriu, regret că nu aveți în față hârtiile pe care sunt înghesuite rândurile acestea de cerneală; dacă le-ați avea, dacă ați închide ochii și v-ați trece ușor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cârpele noastre deschise, desfăcute până la soarele care probabil că mai exista și până dincolo de el, departe, atât de departe, încât distanța se pierdea, uita să mai existe, se risipea în noi, în aerul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câtăva vreme se anihila în tăcerea Zenobiei, simțeam din nou cum mă înconjoară acel „altceva“ care, pentru a putea fi suportat, cerea mici pauze de isterie rațională capabile să-l mai îngroape din când în când în propria lui forță disperată; acum, slăbiciunea și îndoielile mele mai stăruiau doar prin virtutea inerției. Și totuși, din orgoliu, vrând parcă să-i demonstrez Zenobiei că aveam dreptate, că vina era a ei și numai a ei, m-am îndreptat spre Dragoș, i-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca să cânte eu recitam singur având o singură admiratoare dar când vedeam fete umblam pe poante recitam Isis nu zicea nimic știa că nu se poate altfel vedeam două-trei fete începeam să umblu cu; pălăria pe cap dar mult mai disperat recitam cât puteam mai tare fetele treceau mai departe cu niște băieți care mă apreciau umblam mult mai disperat una a zis : „nu mai zbiera așa pentru că pari un derbedeu“ o speria umbletul meu și pălăria mea neagră voia să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pălăria mea neagră voia să mă întristeze să mor de rușine cu pălăria mea cu tot aveam un curaj nebun am recitat : „poate chiar sunt și ce dacă sunt ?“ ei i-a plăcut simțeam că începea să mă simpatizeze eram disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
coridor. Acolo nu se afla nimeni, dar ușa odăii dumneavoastră era deschisă, iar dinăuntru se auzeau un fel de gemete, ca de agonie. Am intrat. Întinsă pe un maldăr de ziare zăcea bătrâna dumneavoastră mamă... «Mor !», mi-a comunicat ea, disperată. «Lăsați», i-am spus, «că nu se moare așa, cu una, cu două...». I-am dat medicamentul (a mai avut putere să mi-l arate, îi tremura degetul). I-am adus un pahar cu apă și am rămas lângă ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-l coboare între linii. Acolo, chiar sub ferestrele vagonului în care mă aflam, bărbatul s-a lăsat moale pe vine, și-a tras pantalonii în jos... Avea o privire tristă, pierdută. Femeia stătea în picioare, lângă el, și repeta disperată : „Pardonați !... Pardonați !...“. Ceilalți vădeau atâta înțelegere a omului de către om, încât m-au înduioșat, ca la cinema, când eroul moare, nevinovat, în brațele iubitei. Se făceau că nu-l văd, se uitau peste el, spre alte linii cu vagoane de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea morțiș să ajungă bondarul. și se izbea atât de tare, încât mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam la grămadă cu umerii și cu ceafa, disperat și fericit. Câteodată mă trezeam în afara grămezii, cu balonul în brațe, și alergam ca și cum ăsta ar fi fost unicul scop al vieții mele, ca și cum, dacă aș fi ajuns dincolo de buturi și aș fi culcat balonul acolo, s-ar fi săvârșit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși nu! Paleol va executa pe toți locuitorii palatului: Nirena, Patricia, Crang... Gosseyn se calmă. La ce bun să se gândească la toate astea? Dacă nu se trecea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea să aibă și ce simțea și gândea un individ sub control. În realitate, nu era deloc complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-o măsură limitată. Dacă Gosseyn n-ar fi știut ce urma să se întâmple, acest lucru omenesc aproape lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl privi interogator pe Michael Hardie. Dar Gosseyn fu acela care rupse tăcerea, rostind cu voce înfundată: ― Părerea mea este că ar trebui să mă ascultați o clipă. Se întrerupse; nu pentru că ar fi terminat, ci fiindcă brusc realizase situația disperată în care se afla. Gândi în acel moment: pentru numele Rațiunii, ce se întâmplă aici? E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul său ― de astă dată se pare că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază pentru a observa imediat orice gol creat în mulțime și a se repezi într-acolo, cu speranța disperată de a ajunge la timp. În ciuda tuturor acestor riscuri, Gosseyn nu fu surprins să constate că totuși avansase. Conform unei ciudate legi psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn ― două săptămâni fără mâncare, trei zile fără apă." Dar tot el admise, în sinea lui, că situația nu este chiar atât de disperată, în ciuda amintirii kilometrilor de tunele cufundate în beznă. Aceasta deoarece, în mod sigur, tubul distorsorului nu fusese reglat la întâmplare pe un tunel oarecare din arborele venusian. Pe undeva, prin apropiere, trebuia să se afle un Ioc bine definit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta începu să se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50, 60, 70 de grade. Gosseyn făcu un salt disperat. Degetele lui patinară pe lemnul lustruit, fără a-i putea opri alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]