KorAP: Find »[drukola/base=divorț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...492 >

12,296 matches

Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830

încetarea capacității de folosință și, deci, a calității de subiect de drept a persoanei, fiind consemnat și el în actul de stare civilă. Actele juridice rezultate ca efect al manifestării de voință liberă și conștientă a omului, precum: căsătoria, adopția, divorțul, aduc modificări esențiale în statutul persoanei, creându-i acestuia drepturi și obligații specifice. Efectele juridice ale filiației, față de mamă și față de tată care, de asemenea, constau sub raportul stării civile a persoanei în drepturi și obligații esențiale pentru copil. Noua

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
cu impact în domeniul actelor de stare civilă, cum este Legea nr.4/1954, actualul Cod al familiei (intrat în vigoare la 1 februarie 1954), care implicit se ocupă și de starea civilă a persoanei, determinată de nașterea, căsătoria sau divorțul ei. În Decretul nr.32/1954 (care a pus în aplicare Codul familiei și Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice și persoanele juridice) sunt cuprinse unele dispoziții și din domeniul cercetat, precum și unele reglementări tranzitorii referitoare la starea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
înscrierea actelor de stare civilă. Este importantă această distincție între cele două înțelesuri ale noțiunii, din rațiuni de ordin practic. Pentru naștere, căsătoria sau moartea persoanei, actele se întocmesc și se înregistrează ulterior la Serviciul de stare civilă competent. În ce privește divorțul, el se pronunță la instanța de judecată, după care hotărârea dată într-o asemenea cauză, definitivă și irevocabilă, se înscrie la Serviciul de stare civilă. Înregistrarea în registrele de stare civilă a faptelor și actelor juridice se realizează pe baza

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
situația reală. b. Mențiuni pe actele de stare civilă existente Între procedeele legale pentru înregistrarea actelor și faptelor juridice ale persoanei, alături de întocmirea celor de naștere, căsătorie și deces există și înregistrarea, prin mențiunea recunoașterii și stabilirii numelui, filiației, adopției, divorțului și schimbării numelui. În actuala reglementare, cadrul legal este alcătuit din prevederile art.44-51 (Cap. III) din Legea nr.119/1996. Pentru dreptul familiei, interesul acestui aspect al problemei complexe a actelor de stare civilă se deduce din prevederile art.

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
statutului legal al copilului, reglementat în Codul familiei, art.62-65. Se au în vedere pentru efectuarea operației de înregistrare următoarele situații: * copil născut din căsătorie; * copilul născut din afara căsătoriei; * copilul născut până la a 300-a zi de la desfacerea căsătoriei prin divorț, dacă mama nu a intrat ulterior într-o altă căsătorie; * copilul abandonat (găsit); * înregistrarea copilului născut pe o navă sau aeronavă; * copilul adoptat 21. Pentru copilul adoptat se va întocmi un act de naștere nou, operație ce intră în competența

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
tot așa el poate înceta prin acordul lor (muttus dissensus). * în materia căsătoriei se interzice soților această libertate, deoarece dispozițiile înscrise în Capitolul IV din Titlul I, C. fam. reglementează expres încetarea căsătoriei prin moartea unuia dintre soți, sau prin divorț, iar dispozițiile din art.19 C.fam. reglementează nulitatea căsătoriei în anumite situații prevăzute de lege în mod limitativ. Sintetizând, actul juridic al căsătoriei diferă de contractul civil în mod esențial deoarece este un act juridic condiție și, odată încheiat

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
religioasă a căsătoriei nu produce nici un efect juridic și, tot astfel, uniunea încheiată numai religios nu are valoare juridică; * Căsătoria se încheie pe viață, fiind menită să dăinuiască între soți pe tot timpul vieții lor. Căsătoria se poate desface prin divorț, conf. art. 37 alin. 2 și art. 38 C. fam.; * Căsătoria se întemeiază pe deplina egalitate în drepturi dintre bărbat și femeie existenta atât sub raportul condițiilor în care se încheie căsătoria, cât și sub aspectul relațiilor dintre soți sau

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
motiv de anulare a căsătoriei, în ipoteza în care, soțul bolnav a ascuns această împrejurare celuilalt soț, care, dacă ar fi cunoscut-o, nu ar fi consimțit la încheierea ei; * boala posterioară căsătoriei poate fi invocată numai ca motiv de divorț. d. Consimțământul la căsătorie Consimțământul viitorilor soți constituie o condiție esențială pentru încheierea căsătoriei conform art.1, alin.2, al C. fam., care prevede că: "familia are la bază căsătoria liber consimțită", iar art.16 dispune, în același sens: "căsătoria se

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
căsători decât persoanele necăsătorite care, fie nu au încheiat niciodată o căsătorie, fie au încheiat o căsătorie, dar aceasta: *a încetat ca urmare a morții celuilalt soț; *a fost desființată prin declararea nulității absolute sau relative; *a fost desfăcută prin divorț. Existența unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soți atrage starea de bigamie. b. Rudenia Art.6, alin.1, C.fam. prevede: Este oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală, până la al patrulea grad

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
una care este subordonata finalității raporturilor personale izvorâte din casatorie. Aceste considerații constituie punctul de pornire în prezentarea efectelor casatoriei, în conformitate cu legislația existenta în materie. Regimul comunității de bunuri în dobândire a soților încetează de regula dupa desfacerea casatoriei prin divorț, oricare dintre soți putând cere instanței judecătorești atât restituirea bunurilor sale proprii, cat și cota parte provenita din bunurile comune. Ca excepție, partajarea bunurilor comune ale soților poate fi ceruta de oricare dintre ei și înainte de cererea de divorț, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
prin divorț, oricare dintre soți putând cere instanței judecătorești atât restituirea bunurilor sale proprii, cat și cota parte provenita din bunurile comune. Ca excepție, partajarea bunurilor comune ale soților poate fi ceruta de oricare dintre ei și înainte de cererea de divorț, cu condiția dovedirii unor motive temeinice care sa justifice aceasta separare de bunuri cum ar fi: vătămarea grava și iremediabila a relațiilor de casatorie; necesitatea achitării de catre soțul petent a unor datorii proprii asumate anterior casatoriei și ajunse la scadenta

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
profesionale; de a apăra la nevoie cinstea și reputația celuilalt; îndatorirea de a se sprijini în caz de boală, infirmitate, depresiune psihică, etc. Nerespectarea acestor îndatoriri este de natură să afecteze grav relațiile dintre ei și poate constitui motiv de divorț. Obligația de sprijin moral este sancționată penal conform dispoziției art.305, C.pen, privind abandonul de familie. * Obligația de fidelitate Obligația de credință sau fidelitate impune soților îndatorirea de a nu avea relații sexuale cu alte persoane, nici permanent și

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
fostul soț al mamei, dacă nașterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie". Încălcarea obligației de fidelitate este de natură să ducă la vătămarea gravă a relațiilor dintre soți și în final, la divorț. Sub aspect penal 37, fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale în afara căsătoriei, care pune în pericol încrederea dintre soți și subminează unitatea familiei, constituie infracțiunea de adulter, potrivit dispozițiilor art.304, alin.1, C.pen. * Obligația de sprijin

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
dintre soți se află (n nevoie, neav(nd putința unui c(știg din muncă, din cauza incapacității de a munci, încât, celălalt soț este obligat să-i dea (ntreținere. Si (n cazul foștilor soți a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorț, soțul divorțat are obligația de (ntreținere față de celălalt fost soț dacă acesta se află (n nevoie datorită unei incapacități de muncă, ivită (nainte de căsătorie ori (n timpul acesteia sau (n termen de un an de la desfacerea ei, iar, (n

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
menținut și după moartea acestuia, poate în caz de recăsătorire, să-l poarte împreună cu noul soț, ca nume comun. Problema se pune în același sens și în caz de recăsătorire a soțului divorțat care a păstrat ca nume propriu, după divorț, numele fostului soț. Legea nu prevede alte posibilități, în ceea ce privește numele soților, în afara dispozițiilor art.27, C.fam., încât nu este posibil ca viitorii soți să aleagă ca nume comun un alt nume decât al lor, ori unul dintre soți să

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
și este adoptat în timpul căsătoriei, rămâne cu numele comun, nedobândind pe cel al adoptatorului. El poate însă dobândi, numele adoptatorului dacă celălalt soț consimte, ceea ce înseamnă că după adopție, soții nu mai au nume comune. În cazul căsătoriei desfăcute prin divorț, soțul adoptat va lua numele adoptatorului, deoarece trebuie să dispară toate urmele rudeniei firești. În cazul copilului rezultat din căsătorie, el va primi numele de familie al unuia sau a altuia dintre ei ori numele lor reunite și va fi

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
adoptatorului. Odată cu încheierea adopției, soțul adoptat poate dobândi și numele adoptatorului ceea ce se traduce prin faptul că, după adopție, soții nu mai au nume comun. În situația în care soțul adoptat rămâne cu numele comun, iar căsătoria se desface prin divorț, acel soț nu va mai lua numele avut înainte de căsătorie, conform prevederilor art.40, C.fam., ci numele adoptatorului. * Îndatoririle conjugale Această obligație există fie că soții au locuință comună, fie că locuiesc separat. Separația în fapt a soților prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
căreia celălalt soț nu este îndreptățit să exercite controlul; aceeași soluție și în legătură cu relațiile sociale ale celuilalt soț. Neînțelegerile dintre soți cu privire la corespondența și relațiile sociale pe care unul dintre ei înțelege să le întrețină, poate constitui însă motiv de divorț, în condițiile art.38 din C.fam. Soții pot alege orice ocupație sau profesie, pe care o vor putea exercita fără ca celălalt soț să se poată opune. * Efectele căsătoriei cu privire la capacitatea de exercițiu Conform art.4 C.fam., femeia se

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
s-a opus la îndeplinirea unui act sau care nu a avut cunoștința despre acel act, putând face dovada respectivă." Actul săvârșit de unul dintre soți nu este opozabil celuilalt când soții sunt separați și s-a introdus acțiunea de divorț. "Fapta unuia dintre soți de a lua din posesia sau detenția legitimă a celuilalt soț, fără consimțământul acestuia, a unuia sau a mai multor bunuri comune, cu scopul, neîndoielnic stabilit, al însușirii lor pe nedrept, constituie infracțiunea de furt" și

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
voinței unuia dintre soți c) conform legii Capitolul III DESFIINȚAREA CĂSĂTORIEI(NULITATEA) Cunoașterea problematici desființării căsătoriei Prevederile art. 37 C.fam. diferențiază între: > încetarea căsătoriei ca urmare a morții sau declarării judecătorești a morții unei persoane dispărute; > desfacerea căsătoriei prin divorț, în condițiile art. 38 C.fam. Aceste norme juridice corelate cu prev. art. 19-24 C.fam. evidențiază și situația desființării căsătoriei, denumită și nulitate. Încălcarea condițiilor de fond, a impedimentelor și condițiilor de formă la căsătorie este sancționată de lege

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
judecătorească. Totuși, unele efecte ale căsătoriei continuă să mai existe și după încetarea ei, deși desfacerea căsătoriei produce efecte numai pentru viitor. Nulitatea căsătoriei intervine ca sancțiune a nerespectării unora dintre cerințele prevăzute de lege, cu privire la încheierea ei. Ca și divorțul, nulitatea căsătoriei pune capăt acesteia, între ele existând deosebiri structurale, de cauze și efecte; nulitatea sancționează cu desființarea căsătoria încheiată prin neobservarea unor cerințe legale de validitate, anterioare sau concomitente celebrării căsătoriei, iar efectele sunt, în principiu, retroactive (ex tunc

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
căsătoriei pune capăt acesteia, între ele existând deosebiri structurale, de cauze și efecte; nulitatea sancționează cu desființarea căsătoria încheiată prin neobservarea unor cerințe legale de validitate, anterioare sau concomitente celebrării căsătoriei, iar efectele sunt, în principiu, retroactive (ex tunc), pe când divorțul sancționează o căsătorie valabil încheiată, pentru cauze posterioare încheierii sale, iar efectele divorțului sunt numai viitoare (ex nunc). În această materie, legea conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun pentru actele juridice, dată fiind importanța căsătoriei și gravitatea deosebită a consecințelor

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
nulitatea sancționează cu desființarea căsătoria încheiată prin neobservarea unor cerințe legale de validitate, anterioare sau concomitente celebrării căsătoriei, iar efectele sunt, în principiu, retroactive (ex tunc), pe când divorțul sancționează o căsătorie valabil încheiată, pentru cauze posterioare încheierii sale, iar efectele divorțului sunt numai viitoare (ex nunc). În această materie, legea conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun pentru actele juridice, dată fiind importanța căsătoriei și gravitatea deosebită a consecințelor pe care le implică desființarea ei. III.2. Nulități exprese și virtuale În

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
încheierea căsătoriei (error comunis facit ius). > Căsătoria fictivă care există în situația în care cauza de nulitate anterioară sau concomitența încheierii căsătoriei nu a dispărut ulterior, prin conviețuirea soților. Fictivitatea căsătoriei este o cauză de nulitate și nu una de divorț. Acțiunea în declararea nulității absolute poate fi introdusă de orice parte interesată și nu se prescrie. f. Nulitatea absolută a căsătoriei pentru încălcarea dispozițiilor din art.131 C.fam., după care "În aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie ofițerul

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
intervenita înainte ca acest soț să fi împlinit vârsta de 18 ani, nu duce la pierderea capacitatii dobândite. c. Efecte cu privire la relațiile patrimoniale dintre soți. În această privință se aplică față de soțul de bună credință, prin asemănare, regulile din materia divorțului, și anume: A). Soțul de bună credință beneficiază de comunitatea de bunuri. În ceea ce privește situația soțului de rea credință s-au manifestat mai multe păreri: Într-o opinie se susține ca de această comunitate beneficiază și soțul de rea credință pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]