6,346 matches
-
Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind acum mai clare ca niciodată. Așa arăta orașul cu două mii de ani în urmă, când Templul evreilor încă era în picioare. Era cu siguranță derutant; elementul cel mai vizibil al Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă nu fusese construit; avea să apară douăsprezece secole mai târziu. Dar cât de teribil trebuie să fi fost pentru oamenii care trăiseră chiar pe acest pământ acum două milenii. Trebuie să fi fost înspăimântător să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe patul hotelului, lăsându-se să alunece câteva minute într-un somn epuizat. Visă că rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cei doi ochi triști și plini de râvnă se îndreptau spre el prin mulțime, ca două torpile ce trebuiau să atingă o țintă mare și lânoasă. Polițistul se năpusti asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu o voce în care tremura speranța că acesta nu avea nici o legitimație oficială. — Cum? Ignatius privi în jos spre insigna de pe șapca albastră. Cine ești dumneata? — Arată-mi permisu’ de conducere. — Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
norul de fum. — Păi cum? Alt nor luă drumul tavanului. Cum d-ai ajuns aci, bre omule? — Nu știu. — Nu știi? Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes. — Ș-ai șterpelit un portofel, ai? — Nu. L-am ocărât p-un caraliu. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Un cogeamite om ca tine. Ia te uită la biata maică-ta! Doamna Reilly își lăsase plângând capul pe bar, fără să lase din mână paharul cu bere. — E ridicol, mamă. Încetează! — Dacă știam că ești așa de crud, dom’le, nu-ți ascultam țicnelile alea despre drumu’ cu autobuzu’ Greyhound. — Ridică-te, mamă. — Chiar arăți ca un țicnit mare de fapt, continuă Darlene. Ar fi trebuit să-m’ dau sama. Uite numa’ cum plânge săraca maică-ta. Darlene îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și ne-am dus singure la popicărie. Azi dimineaț-am fost la piață să cumpăr scoicile alea și-a venit un bătrân la mine și mi-a zis: „Nu ne-am văzut la popicărie alaltăieri seara?“ Așa că i-am zis: „Da, dom’le, merg des acolo.“ Și el a zis: „Eram și eu acolo cu fii-mea și bărbată-su și te-am văzut cu o doamnă cu-n fel de păr roșu.“ Am zis: „Vorbești de doamna cu păru’ văpsit? Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de mine cu cerneală invizibilă pe cerul infinit... acesta e adevărul. Mai bun decît orice birocrație pămîntească... mai valabil și mai durabil decît orice hotărîre judecătorească... mai telepatic și mai eficient decît orice telefon mobil... Ce-i cu telefoanele astea, dom’le? m-am întrebat și eu la un moment dat. Să fie doar o modă sau o nouă configurație a omului “de mîine”? Mister total! Un lucru e cert: mai devreme sau mai tîrziu o să mă gîndesc serios la acest
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Antic și Acceptat (el Însă nu apare oficial decât În 1801). Tipică ritualului scoțian va fi multiplicarea Înaltelor grade până la treizeci și trei. 1760 Saint-Germain Într-o ambiguă misiune diplomatică În Olanda. Trebuie să fugă, e arestat la Londra și apoi eliberat. Dom Pernety fondează Iluminații din Avignon. Martines de Pasqually fondează Chevaliers Maçons Élus de l’Univers. 1762 Saint-Germain În Rusia. 1763 Casanova Îl Întâlnește pe Saint-Germain În Belgia: el Își ia numele Surmont și transformă o monedă În aur. Willermoz fondează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la maçonnerie devoilée, ou le vrai Rose-Croix: acolo se spune că loja Rozacruceenilor se află pe muntele Heredon, la șaizeci de mile de Edinburgh. Pasqually Îl Întâlnește pe Louis Claude de Saint-Martin, care va deveni cunoscut ca Le Philosophe Inconnu. Dom Pernety devine bibliotecar al regelui Prusiei. 1771 Ducele de Chartres, cunoscut apoi ca Philippe Égalité, devine mare maestru de Grand Orient, apoi Grand Orient de France, și Încearcă să unifice toate lojile. Rezistență din partea lojilor de rit scoțian. 1772 Pasqually
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la ea Guillotin și Cabanis, Voltaire și Franklin. Weishaupt fondează Iluminații din Bavaria. După unii, e inițiat de un negustor danez, Kölmer, Întors din Egipt, care ar fi misteriosul Altotas, maestrul lui Cagliostro. 1778 Saint-Germain se Întâlnește la Berlin cu Dom Pernety. Willermoz fondează Ordre des Chevaliers Bienfaisants de la Cité Sainte. Stricta Observanță Templieră cade de acord cu Grand Orient ca să fie acceptat Ritul Scoțian Rectificat. 1782 Mare congres al tuturor lojilor inițiatice la Wilhelmsbad. 1783 Marchizul Thomé fondează Ritul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor s-a născut... Atunci Materia a dobândit un grad de stabilitate atât de mare, Încât nici Focul n-ar putea s-o distrugă... Când artistul vede albeața perfectă. Filosofii spun că trebuie să sfâșie cărțile, pentru că ele devin inutile. (Dom J. Pernety, Dictionnaire mytho-hermétique, Paris, Bauche, 1758, „Blancheur“) Am Îngăimat o scuză, În grabă. Cred că am spus „prietena mea trebuie să nască mâine“, Salon mi-a făcut o mulțime de urări, având aerul că n-a Înțeles cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cel puțin În momentul când scria despre ea. Ratase Încă o ocazie pentru a ști dacă ar fi putut spune „nu“. Poate că de aceea murise spânzurat de Pendul. În fine, se fixaseră funeraliile pentru duminică de dimineață. În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu, era vorba de cinstirea eroilor. Și mai erau clerul, fanfara primăriei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe măsură ce zonele lor de expertiză cresc, se specializează și se divid precum fagurii de albină. Tot așa și cu sînii, murmură el. — Ce-i cu sînii? Wakefield nu poate explica precis. SÎnii devin din ce În ce mai mari, sălile de conferință acoperite cu domuri se umflă În centrele diferitelor orașe, există o analogie, deși cam subțire. În fond, trebuie să existe un final al acestei umflări. Dacă sînii devin prea mari, proprietara lor cade În nas. Dacă apar prea multe săli de conferință, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mea este că directorul nostru e interesat de subiect, s-ar putea ca noi să proiectăm soft-ul. Proiectăm soft pentru toate cele. I-am reproiectat deja pe aproape toți cei care lucrează aici. Wakefield se-nfioară. A crește sîni și domuri e o chestie. A reproiecta o persoană este cu totul altceva. Se Întreabă ce-o avea Maggie pe dinăuntru. După două pahare de toddy fierbinte, Wakefield se simte În stare să rostească un discurs pe cinste În fața participanților la convenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei. Fotbal, aer, telefon... astea. Și, după ce am demonstrat că nu suntem oameni dușmănoși, că nu vrem să facem probleme cu ei, s-au convins și ei și și-au dat seama. Și, pe ormă, a venit unu’ dintre ei: „Dom’le, ce facem, că vreau și eu să ieșim împreună la fotbal“. „Ei bine, domn’e, zic, sunt de acord.“ Zic: „Hai să mergem la șefu’ să vorbim, pentru că eu sunt de acord să ieșim, dar nu știu dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să nu lași altul fără mâncare și să-i dai la altul mai mult decât trebuie. În cameră, întotdeauna mă feresc să fac porții când împărțim ceva. Un măr, o aia... De ce? Fiindcă întotdeauna știu că oamenii gândesc așa, majoritatea: Dom’le, ăsta a luat bucata mai mare, că el a tăiat-o!». Și consider că există și tentația asta, să mai iei, eu știu, o bucată de carne... adică, deja suntem în situația în care, de exemplu... pentru cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
găsit. Brezeanu seamănă cu un unchi de-al meu. Cu douăzeci de ani în urmă și el mi-a pus eterna problemă de matematică, ce e mai greu, kilogramul de puf sau kilogramul de fier. Cum ar trebui să încep? Dom’le, de mic copil am rămas orfan de mamă, de la vârsta de un an de zile. Am rămas cu patru frați, iar tata s-a recăsătorit, la trei, patru, cinci luni. A ținut trei femei până când să găsească tovarășa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era să rămână repetent, am insistat pe lângă director și l-a primit. N-am chinuit-o, am întrebat-o de ce a făcut asta și a zis că a vrut să se răzbune, adică să facă ambiție cu mine. Nu e, dom’le, și-a găsit și ea amantul ăla și a plecat în lume să vadă cum e. Mi-era rușine față de lume, dar nu era începutul și sfârșitul de la mine și am călcat totul sub picioare, am zis că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au zis, nu mai e nevoie că reiese din declarații că am iubit-o. Dar procurorul că, dacă vroiam să mă sinucid, aveam destul timp. După aia, i-a făcut expertiză, procurorul, că tu știai că moarta era gravidă. Nu, dom’ procuror, de unde să știu. La expertiză s-a dovedit că a fost lovită din spate cu cuțitul. Să zicem, cum zic ei. Amantul declară că m-a văzut că eram călare pe soție și o tăiam. Cine minte? Expertiza? Amantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
farmec asupra mea, pentru că am vârstă înaintată, 45 de ani, mai am 17 ani, ce viață oi avea eu după aia... nu copil, nu casă, nu nevastă, ce viață, dacă oi mai trăi atâția ani. Numai Dumnezeu m-a ajutat. Dom’le, eu cred că Dumnezeu o fi zis că nu sunt așa de vinovat, cum zice și Biblia, că ne-am unit legitim în biserică și a ajuns să ne despartă un amărât, acel amant, mai mic decât ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am spus normal: „Patru“. Lor le era frică cu pedeapsă mică. Lasă, mă, spun ca mine: „Patru“. M-a pus să văd literili alea cu ochiu-nchis. Mă-ntreabă: „Ce-i?“ - „E trei“, că mă-nvățase băieții. „Bravo, ești bun sănătos, dom’le.“ A doua zi, iar m-am dus. Și pe spital, pe Jilava, n-avea voie să te scoale din pat de la ora 10 noaptea. Și mâncasem niște dulceață, că venisem de pe procuratură cu două borcane de dulceață, aici mâncasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te scoale din pat de la ora 10 noaptea. Și mâncasem niște dulceață, că venisem de pe procuratură cu două borcane de dulceață, aici mâncasem griș d-ăla și mă durea stomacul. La 11 noaptea, șeful ăla de cameră... el e șmecher. „Dom’le, nu te scoli din pat!“ Zic: „Bă, du-te, bă, de-aicea!“. „Ba nu! Of, futu-ți morții mă-tii!“ Și-a-nceput să mă-njure. Și m-a luat c-o șipcă din aia, groasă. Și dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
A fost la un concurs de remi și a luat premiul al III-lea. A renunțat la doi că erau piese mici și nu le apuca în degete. Are doi șoareci fără acvariu - îi ține jos în baie: „Ce faceți, dom’ comandant, îmi găsiți și mie acvariu sau dau la pisică?“. Are un roman pe care am dat trei milioane de lei. Czampar s-a ales de la mine cu ceva de încălțat, un 40, 3 Coca-Cola, 40 țigări Plugarul și 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oameni care au discernământ. Moral, spiritual. De la unii înveți sfaturi bune: să nu mai greșești, să nu mai faci ce-ai făcut, să nu mai ajungi pe-aicea. Unii te-nvață de bine, alții te-nvață de rău. Alții spun: „Dom’le, dacă ai pedeapsa care-o ai, nu mai ai nimic de pierdut, c-ai pe viață. Dacă te supără sau te deranjează cineva, rupe-i botu’, că și-așa n-are condiții ce să-ți mai facă - un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zboară pe sus. „Mari realizări ale lui Hrib!“ - Hrib Când l-am auzit vorbind prima oară m-a apucat un entuziasm tâmp, neîngrădit: „Cu dumneavoastră pot vorbi altfel, pot vorbi mai multe, mă puteți înțelege mai bine“. Și evreul, simplu: „Dom’le, eu am omorât și am înșelat toată viața asta“. Speram ca tot ce nu înțelesesem despre viețași să înțeleg acum, de la un singur om. Mi-a povestit crima, mi-a povestit cum a tras în tatăl său. Am amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]