49,733 matches
-
e mai ușor decît a-l combate, toți știm asta, atîta doar că răul contemporan nu mai vine de la nemți, iar înverșunarea cu care li se cultivă peste generații un sentiment de culpă care a aparținut bunicilor e proporțională cu dorința ca spiritul valkiric să nu mai dea iarăși tonul hegemoniei în Europa. Efectele însă sunt sub așteptări, propoganda arătîndu-se lamentabilă în neputința de a inhiba imboldul ancestral. Așa se face că vîna teutonică se impune din nou, Germania fiind astăzi
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
făptură intermediară între om și plantă sau - poate - între om și Dumnezeu.” „...alții spiritualizează carnea, cerându- i să le dea ceea ce ea nu poate să dea.” Spiritualitatea aceasta improbabilă este atinsă, totuși, de marii senzuali. „Singurele și imensele mele două dorințe, să fiu celebru și să fiu iubit.” Și una, și alta? Nu-i cam mult? În 1820, breasla scriitorilor decisese: poate să se ocupe de orice „în afară de literatură”. Pare de râs, dar nu e. Tineri, destui viitori mari scriitori nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
și că așa ceva nu voi putea să fac. Dar tata nu mi-a fost supraeu. Dimpotrivă, m-a iubit. Strașnic l-am răsplătit! Iar faptul fundamental, bun și rău, al vieții mele a fost, cred, unul intrauterin, și anume efectul dorinței mamei mele ca eu să fiu fată. Pe jumătate i-a și reușit, producând ceva ce nu e nici așa, nici așa. Altfel zis, nicicum. E oarecum liniștitor să știi că nu poți să-ți strici viața decât făcând ceva
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
-i adune mătăsuri pentru rochia de mireasă, definește nevoia de împlinire, simplă, totală, a unor destine. Fără pretenții, așa cum nici stilul nu este unul de Bildungsroman. Însă închegând, printre pasaje de romantism minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și tot ei
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
totală, a unor destine. Fără pretenții, așa cum nici stilul nu este unul de Bildungsroman. Însă închegând, printre pasaje de romantism minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii de altădată vor avea, și
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
risipite în teatrul românesc. Efort mult, energii imense implicate într-un mecanism căruia îi lipsesc sufletul, vulnerabilitatea, emoția, tandrețea. Așa sînt prea multe dintre spectacolele ultimilor ani. Prea puțină căutare într-un text sau altul, prea multă și prea mare dorința de demonstrație, de succesul care precedă timpii firești ai oricărei creații. Actorul, artistul rămîn în spatele ambițiilor unui regizor, sînt captivi ai propriilor limite și șabloane de care mai nimeni nu pare interesat să le dilueze, să le alunge, fie doar
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
document pe care trebuie să îl duc la Paris după care începem repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuși", a afirmat Laurian Stănchescu la omagierea a 138 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, scrie realitatea.net. Laurian Stănchescu a precizat că dorința lui Constantin Brâncuși era să fie depus lângă mama sa, la Hobița. "Dorința lui Constantin Brâncuși pe patul de moarte era să fie depus la Hobița, lângă mama lui, dar eu personal consider că lui Brâncuși ar trebui să i
Repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuși se va face în câteva luni () [Corola-journal/Journalistic/44801_a_46126]
-
osemintelor lui Constantin Brâncuși", a afirmat Laurian Stănchescu la omagierea a 138 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, scrie realitatea.net. Laurian Stănchescu a precizat că dorința lui Constantin Brâncuși era să fie depus lângă mama sa, la Hobița. "Dorința lui Constantin Brâncuși pe patul de moarte era să fie depus la Hobița, lângă mama lui, dar eu personal consider că lui Brâncuși ar trebui să i se facă un monument mare funerar lângă Coloana Infinitului. Cred că acela ar
Repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuși se va face în câteva luni () [Corola-journal/Journalistic/44801_a_46126]
-
lui, dar eu personal consider că lui Brâncuși ar trebui să i se facă un monument mare funerar lângă Coloana Infinitului. Cred că acela ar fi arcul universal unde s-ar putea odihni Brâncuși foarte bine. O să ținem cont de dorința lui Brâncuși dar până la urmă autoritățile române, împreună cu noi, cei care ne ocupăm de Brâncuși, cred că cel mai potrivit ar trebui lângă Coloana Infinitului", a spus scriitorul.
Repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuși se va face în câteva luni () [Corola-journal/Journalistic/44801_a_46126]
-
documente pe care nici nu le-a citit. Acum, Petrache ajunse în București nu ca un oarecare tânăr, ci în calitate oficială, pentru a înmâna mai multe acte importante unui șef de cabinet. Insistase mult să o facă personal, din dorința de a mai deschide o ușă, de a avea șansa să mai cunoască și alte persoane importante, așa cum, de altfel, îl sfătuise și fratele său Gheorghe. Dar planul îi fu dat peste cap de o manifestație ,,ad-hoc”, cum se comenta
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe care nu-l poți anula și care te sperie când nu ești pregătit să-l înțelegi și nici nu ai un sertar special în care să-l arhivezi. Să vedeți despre ce e vorba. Tipa asta, Roxana, avea o dorință de speriat, trăgea de mine la fiecare jumătate de oră. Și mă gândesc pe la miezul nopții că-mi vine să mă piș. Și îi spun imediat, dragă, trebuie să folosesc baia. Pe drumul scurt spre toaletă apare gândul acesta, necunoscut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Am fugit acasă. Nevastă-mea a făcut o criză și mi-a vorbit urât: cuiva îi cumpărasem un pardesiu, apoi auzisem un trecător spunând la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A doua zi mi-am astupat urechile. Căști cu muzică și palmele deasupra, să nu ajun gă la mine nimic. N-a mers. Ghiceam în pri virile trecă to ri lor ce-și dorește fiecare. Am ajuns cu mare întârziere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spital și do na sem un costum. Mi se părea că scă pasem ieftin. Furnicăturile din corp mi-au dat brânci și în a treia zi. Nu îmi găseam liniștea până când nu dădeam ceva. Am ajuns să intuiesc fără greș dorințele tuturor și ardeam să le îndeplinesc imediat. După o săptămână nervii nevesti-mii s-au aprins. Plec la mama. Eu am golit casa și am ajuns să dorm pe parchet. Copiii, care reușiseră să își păstreze doar hainele și lucrurile de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
promis să facă ceva să mă salveze. Îmi vor induce o comă până vor găsi antidotul. Sunt într-o rezervă complet izolată. Comandă specială. Izolată fonic, vizual, magnetic, tele patic, de oricine. Și de orice mi-ar putea părea o dorință de îndeplinit. Asta a fost posibil cu o strategie mondială prin care oamenii au învățat să se mulțumească cu ce primiseră deja de la mine. (După câțiva ani nu mai era nimeni care să nu fi primit ce dorea. Toți aveau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ale vestului atât de adulat și În special ale americanilor. Au dreptate? Au! Și ce face Vestul și America pentru ei?! Numai lucruri bune, nu-i așa? Pe cei care sunt realizați și au plecat spre "țara visurilor" (unde toate dorințele se Împlinesc?!) Îi transformă În slugi robotizate, care nu mai știu de ei de atâta muncă și griji și pe care Îi remunerează ca pe ultimele slugi, pentru simplul fapt că "nu sunt americani" și deci nu sunt egali cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
asupra voastră. Acum să trecem la altă categorie: cadrele didactice În special și În general. La ora actuală există două sau chiar trei categorii de cadre didactice: dascăli care au rămas dascăli adevărați, Îndrăgostiți de meseria lor și Însuflețiți de dorința de a da cât mai mult din ceea ce știu, acumulând mereu noi cunoștințe pentru a umple spiritele și mințile Învățăceilor cu cât mai multe cunoștințe. Dar trebuie să recunosc că aceștia sunt din ce În ce mai puțini, mai rari; a doua categorie este
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
susținute de profesor pe această temă: autor, operă și curent literar. Răspunsul m-a Îngrozit, cu toate că mă așteptam la el: nici o oră, pentru că dl profesor fusese mai mult plecat În străinătate. Singurul lucru bun În toată această mizerie a fost dorința tinerei de a Învăța cât mai mult și mai bine și tenacitatea ei. Și am reușit! Dar nu-și pune nimeni Întrebarea ce fel de dascăli vor fi cei pe care-i trimitem astfel pregătiți În fața tinerilor și copiilor?!? Și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și a Respectului Reciproc. Cu atât mai mult ar trebuie să atârne În balanță respectul pentru cei care au deja experiența vieții și de la care putem Învăța mereu, și Învățăm chiar mult, dar acest lucru nu este conștientizat. Și În dorința de impunere de-a sila a propriilor idei, tinerii uită că, de fapt, cu ajutorul celor pe care vor să-i Înlăture cât mai repede din calea lor au ajuns până aici și că Încă mai au nevoie de ajutorul lor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fotoliile asigurărilor sociale (ca și pe toate celelalte) au avut grijă numai de buzunarele lor și o foarte mare grijă de imaginea lor. Cred că unii dintre ei sunt narcisiști și folosesc mai mult decât trebuie oglinda numai din supradimensionata dorință de a nu-și pierde imaginea. Pentru cine și de ce, nu s-au Întrebat și nici nu-și fac probleme În acest sens. Se cred nemuritori. Asta este nenorocirea lor, chiar dacă li s-au rupt buzunarele de cât au adunat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fie el cât de crunt, omul vrea să-l cunoască ca să se poată pregăti de apărare (sau, de ce nu, de luptă). Ei, și pe această sete de adevăr Își construiește onor presa și televiziunea programele. Și pe Încă ceva: pe dorința firească de cunoaștere a lumii, cu tot ce are ea bun, sau mai puțin bun, În ea. Orice om de presă sau de televiziune cunoaște aceste aspecte. Acum depinde numai de el să le folosească cât mai bine pentru a
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu lupți numai pentru tine: lupți pentru toți oamenii pentru care ai muncit așa frumos În tandem și mai ține minte că mai lupți pentru speranța de bine și adevăr a noastră, a tuturor oropsiților. Și să mai știi că dorințele noastre de bine te susțin și te ajută să te ridici din nou. Ridică-te, Omule, și mergi mai departe și Înlătură piedicile toate, pentru că poți, ești puternic și reușești. Spiritele Înalte sunt cu tine! Și cele care vor să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ni s-a arătat În cei treisprezece ani de tranziție că președintele nu este cel visat de noi pentru simplul motiv că nu mai are putere de decizie absolută. Degeaba s-a repezit poporul mai Întâi cu dragoste, apoi cu dorința de a schimba ceva, totuși, În mai bine. Politicile ascunse pentru țara noastră erau clare și trebuiau aplicate. Așa a fost dus de nas (sau cu preșul) simplul cetățean. Trebuie să recunosc aici că românul nostru a fost atât de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă, nici mâncare dinainte de-a urca pe locomotivă. Tot drumul cât fugise până-n oraș, ceea ce-l chinuise cel mai înverșunat fusese setea. Chelnerul, citindu-i în adâncul ochilor dorința, se opri în fața lui și așteptă, privindu-l c-un fel de înțelegere secretă și chiar de simpatie. Bitte, bitte! Danke schön! Poftește, poftește, tacă toriți! Nein! clătină el din cap, arătând spre gură. Jawohl! Jawohl! Roti capul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aici? Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-o privire rea și iscoditoare. Treaba mea, ce te privește? dădu din umeri nepăsător, sfidând ghinionul, și-n clipa aceea ar fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede de-acolo. Măi, băiețică, ia vină tu-ncoace, se trezi înghiontit din spate. Se-ntoarse jignit, subjugat de sila și furia aceea viforoasă care fierbeau în el încă de pe locomotivă, tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toată numai o apă, parcă se îneca, apoi tot mai lung și mai liniștit, ca prin somn, se uită la umbra care se clătina locului. Parcă vedea ceva la care se gândise neîncetat, de mult, și ce vedea era chiar dorința sau gândul ei împlinit. De aici nu mai poți scăpa, scria Alexandru, numai dacă ai boală grea, căreia n-au ei ce să-i facă, sau o boală molipsitoare. Sau, de exemplu, mama sau tata cuiva, dacă este pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]