6,786 matches
-
se-ndreptau spre salonul cel mare al apartamentului. Gosseyn Trei execută "fotografierea" chiar în dreptul ușii, după ce intră. Stând acolo, observă că cinci dintre noii veniți începuseră imediat să exploreze locul și se aflau cam cu spatele la el. Erau acum deschise ușile dormitorului. Ceea ce se întâmplă, apoi, era probabil inevitabil, mai devreme sau mai târziu. Gosseyn tocmai era pe cale să plece din locul acela, când John Prescott îi spuse ceva soției sale, Amelia. Asta-i dădu o idee; și Gosseyn se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fusese cerută, niciodată. - Ah, spuse Gosseyn Trei, amintindu-și. Da. Apoi adăugă: - Mă bucur. Ei îi întoarseră spatele și el făcu la fel. Dar câteva secunde mai târziu, când își aruncă privirea înapoi, văzu că ei dispăruseră într-unul din dormitoare, lăsând-o în cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Regina Mamă Strala să vin și să te iau dacă ai făcut chiar și cea mai mică referință la cuvintele mele. De data aceasta, două idei îi veniră în minte. Prima, o reacție simplă, personală - "Închipuiește-ți, m-a invitat în dormitorul ei, fără să-mi spună care este numele ei mic." - Și acum, în această remarcă ocazională aflase numele ei: - Strala! rosti el numele cu voce tare, adăugând: Îmi place cum sună. Breemeg păru să nu fi auzit comentariile lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
grijă să nu-l lovească cumva pe băiat... Analiza implicațiile gratitudinii tinerei mame fără să-și dea seama exact ce simțea el. Dar îi veni un gând: "Se pare domnule alter-ego, că voi fi primul Gosseyn care va merge în dormitor cu o femeie cu alt scop decât acela de a dormi." Răspunsul fu unul filozofic. Gosseyn doi îi răspunse în maniera tăcută a comunicării prin gândire: "Din întâmplare, doamna inimii mele nu și-a făcut, încă, apariția în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că în momentul acesta aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară pe ușa indicată. Totuși, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
decât să-și vâre picioarele în pantofii de cauciuc. Se gândi că mai bine și-ar face rost de niște haine cât de cât mai potrivite. Și de niște pantofi mai solizi. Curând după asta, ieși din baie și traversă dormitorul. Pe când împingea ușa care dădea din dormitor spre restul casei îl auzi pe Enin spunând: - Da, domnule Lyttle, dar ce este o presupunere? Gosseyn lăsă ușa întredeschisă și rămase locului. Ascultând apoi vocea lui Dan Lyttle care explica definiția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de cauciuc. Se gândi că mai bine și-ar face rost de niște haine cât de cât mai potrivite. Și de niște pantofi mai solizi. Curând după asta, ieși din baie și traversă dormitorul. Pe când împingea ușa care dădea din dormitor spre restul casei îl auzi pe Enin spunând: - Da, domnule Lyttle, dar ce este o presupunere? Gosseyn lăsă ușa întredeschisă și rămase locului. Ascultând apoi vocea lui Dan Lyttle care explica definiția unei presupuneri, conform Semanticii Generale, se simți plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Ceva din vocea băiatului, când rosti aceste ultime cuvinte îl făcu pe Gosseyn să decidă că, după toate aparențele, prima lecție de Semantică Generală a lui Enin mersese atât de departe cât era posibil. În consecință, împinse brusc ușa de la dormitor și păși în salon. După doi pași, împietri. Pentru că observă, chiar în momentul acela. În stânga sa. cu coada ochiului... Șase bărbați stăteau aliniați de-a lungul peretelui din stânga. Patru dintre ei purtau uniforme. Când se răsuci înspre ei, Gosseyn observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
telefon de cabinet. În bucătărie se afla o măsuță fixată în perete, o sobă zidită și un frigider de asemenea zidit, mare. De pe rafturile, zidite, lipseau cam trei sferturi din farfuriile care trebuiau să fi existat cândva acolo. Erau două dormitoare, unul, cu un singur pat mare și unul cu două paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se aflau în ambele camere de dormit așa că, cel puțin aveau loc unde să-și pună hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se aflau în ambele camere de dormit așa că, cel puțin aveau loc unde să-și pună hainele de care își vor face rost. Observă că Enin intrase în dormitorul mai mic. Așa că Gosseyn se-ndreptă spre bucătărie. Când cercetase mai devreme prin sertarele de acolo, descoperise o hârtie și un creion. Se apucă să facă o listă. Era primul său moment de liniște de când sosise. Stând acolo, pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a-și determina senzațiile corpului: ...Erau oare senzații care să indice că ei erau încă în contact cu el?... Cele câteva secunde care fură necesare pentru a-și da seama că este întins pe podeaua acoperită cu un covor din dormitorul Institutului de Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spuse: - Aceasta este o informație interesantă, domnule. Se întrebă a câta zi era, față de ziua în care sosise aici prima dată cu Enin. Dar nu se frământă prea tare să afle. Tăcut, dar repede, merse și-și aruncă privirea în dormitorul pe care-l împărțise cu tânărul împărat. Gol. Dar patul era nefăcut. Puțin mai târziu, văzu că nici în celălalt dormitor nu era nimeni. În mare grabă, traversă coridorul până la ușa din față și o deschise. Adresându-se lui Eldred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu Enin. Dar nu se frământă prea tare să afle. Tăcut, dar repede, merse și-și aruncă privirea în dormitorul pe care-l împărțise cu tânărul împărat. Gol. Dar patul era nefăcut. Puțin mai târziu, văzu că nici în celălalt dormitor nu era nimeni. În mare grabă, traversă coridorul până la ușa din față și o deschise. Adresându-se lui Eldred Crang, care stătea în picioare alături de soția sa - Patricia, fostă Hardie, care stătea pe scaunul aflat cel mai aproape de ușă - Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
imediat! Apoi căzu de acord ca Prescott și Crang să meargă cu ei. În timp ce așteptau sosirea unei mașini pusă la dispoziție de biroul președintelui Blayney, Gosseyn observă că Dan Lyttle îi făcea semn cu capul. Cei doi bărbați merseră în dormitorul cel mare; și Lyttle închise ușa. Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Generală sau nu, își puse brațele în jurul gâtului lui. Sărutul pe care i-l dădu el fu acceptat într-un fel care transmise suficientă acceptare. Când se întoarse înapoi, ea spuse: - Cred că ar fi mai bine să mergem în dormitorul meu, să închidem și să încuiem ușa. Nu cred că trebuie să așteptăm până la ceremonia de căsătorie. Era un triumf la un nivel al realității deasupra altui nivel - deduse Gosseyn în timp ce traversa camera în urma ei, către dormitorul de vis. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să mergem în dormitorul meu, să închidem și să încuiem ușa. Nu cred că trebuie să așteptăm până la ceremonia de căsătorie. Era un triumf la un nivel al realității deasupra altui nivel - deduse Gosseyn în timp ce traversa camera în urma ei, către dormitorul de vis. Își direcționă gândul înspre alter-ego-ul său: "Domnule Gosseyn Doi, îndreaptă-ți atenția în altă parte." Replica, la un anumit nivel al realității, venea de la o distanță de două milioane de ani-lumină. Dar, după realitatea pe care i-o transmitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
portului. Chiar acum, mirosul de cacao mă face să mă gîndesc la rîu, iar cînd mă gîndesc la rîu, simt din nou mirosul de cacao. Uneori îmi imaginez mirosul plutind pe Smaragdstraat, tîrziu, seara, cotind după colț și găsind fereastra dormitorului meu. Ori poate că s-a întîmplat cu adevărat, uneori. Lumina poate călători doar în linie dreaptă, dar mirosul și apa pot coti. După Omval, rîul este în largul lui pentru o vreme. Am depășit ultimele șoproane și vilele izolate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate, poate, da, aproape sigur, un umbrar cu acoperiș de ardezie, pentru plăcerea și amuzamentul surorii lui mai mari. Aceia născuți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în jurul meu pe toate părțile, mă cufundam în somn. Nu existau ore fără somn, nici măcar ultime gînduri. Noaptea era o altă cameră, un spațiu separat, unde nu pătrundea nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întîmple în altă parte. Dormitor, sufragerie. Hol, baia comună. Stradă și rîu. Club, birou. Dar în aceste ultime luni totul începuse să se schimbe. Granițele se încețoșaseră, ecluza deschisă. Stăteam la birou și mă gîndeam la apă. În vreme ce copiam coloane în registru, cifrele se schimbau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iarbă, e ca în tablourile din veranda lui tanti Mărioara Mirculescu, cumpărate de dumneaei de la tarabele de la hramul basilicii franciscane Maria-Radna, așa culori se arată ochilor mei în vremea aceea pe când tocmai ne pregăteam să urcăm în remorcă, mergem la dormitorul cel parfumat cu detete, e seară, se arată noaptea pe la niscaiva focuri din apropierea remizei cu combine șchioape, cu tractoare unsuroase, nostalgic împodobind ele seara târzie în care tocmai ne cheltuim studențește tinerețea cântând cântarea cu omul pădurii pe care nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aceste șocuri prin psihoterapie. I-a trebuit un moment pentru a accepta tabloul. Se găsea într-o vastă sală de baie. Printr-o ușă întredeschisă, în dreapta, zări pragul unui pat enorm într-un alcov, la extremitatea îndepărtată a unui imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care se desfășura în fața ochilor săi. Baia era făcută, efectiv, numai din oglinzi. Pereții tavanul, pardoseala, aparatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în stare să se țină pe picioare și să vadă limpede, Enro trecea printr-una din cele două uși din peretele din stânga, într-o vastă încăpere, luminată de soare. Și trei femei părăseau sala de baie prin ușa întredeschisă a dormitorului. Singură, cea de a patra fată, continua să susțină corpul cuprins de frisoane. Mușchii lui Ashargin urmau să-l ducă departe de privirea ei. Gosseyn făcu "pauza". El fu acela care își dăduse seama că în această privire, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se grăbească. Nu se amuza. Era grijuliu cu corpul său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute de oameni, totuși! - Oamenii trăiesc în dormitoare? întrebă. - Sunt opt dormitoare, replică ofițerul. Șaizeci de oameni, în fiecare. Își frecă mâinile. - Șaizeci, repetă, și vocea îi distila cifra. Vreți să vă duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]