14,485 matches
-
du-te și-l caută pe doctorul Baró, care stă aici, la doi pași, pe Riera Alta la numărul 12. — Auziți, n-ar fi mai bine să chemați un preot? Că mie În ăsta mi se pare că a intrat dracul, propuse doña Encarna. — Nu. Îi trebuie un medic, fiindcă se omoară. Hai, Daniel, dă fuga. Și dumneavoastră dați-mi cheia aceea, vă rog. Doctorul Baró era un burlac insomniac ce-și petrecea nopțile citindu-l pe Zola și privind stereograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă de te trimit la dracu-n praznic. Nu o dată o surprinsesem pe Bea zîmbind În sinea ei dinaintea prostiilor proferate de logodnicul sublocotenent. Atunci ea Își ridica ochii și mă observa, impenetrabilă. Eu Îi zîmbeam cu acea cordialitate slăbită a dușmanilor aflați Într-un armistițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cel puțin să fi avut delicatețea de a anunța populația prin radio și prin televiziune, că pentru astfel de informări încă mai sunt bune. Toată lumea știe că o ușă care se închide trântită de vânt face un zgomot de toți dracii, spuse secretarul, iar aici nu s-a auzit nimic. Membrul comisiei ezită, mă duc, nu mă duc, dar președintele insistă, Duceți-vă, vă rog, și aveți grijă, să nu vă udați. Ușa era deschisă, fixată în icul său. Membrul comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alb fără să-i fi îndemnat nimeni, doar de nebuni, deocamdată guvernul încă nu a ieșit din buimăceala sa și încearcă să-și regăsească suflul, totuși prima victorie o au deja, ne-au întors spatele și ne-au trimis la dracu’, căci, în opinia lor, este ceea ce merităm, și trebuie să avem în vedere și presiunile internaționale, pariez că la ora aceasta guvernele și partidele din toată lumea nu se gândesc la altceva, ei nu sunt proști, își dau seama foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tatăl și mama sa, afirmând că, într-o scrisoare trimisă de la Paris, Charles Strickland o descrisese drept „o femeie admirabilă”, întrucât Dr. Weitbrecht-Rotholz a putut să tipărească scrisoarea în facsimil și pasajul incriminat spune de fapt așa: „S-o ia dracul pe nevastă-mea. E o femeie admirabilă. Aș da oricât s-o știu în iad“. În zilele ei de glorie nu așa trata biserica dovezile neconvenabile. Dr. Weitbrecht-Rotholz a fost un admirator entuziast al lui Charles Strickland și nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și dispreșuitor: Păi, dacă recunoașteți asta, nu pare să mai fie mare lucru de spus. — Nici eu nu cred să fie. Simțeam că nu-mi îndeplinesc misiunea cu cine știe ce abilitate. Ba chiar mă simțeam ca înțepat cu urzici. — Dă-o dracului, doar nu poți să lași așa o femeie, fără un ban în buzunar! — De ce nu? Păi din ce-o să trăiască? — Am întreținut-o eu șaptesprezece ani, de ce să nu se întrețină și singură de data asta? — Nu poate. — Să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fel de veselie nerușinată care mă silea să-mi mușc buzele ca să nu izbucnesc în râs. Mi-am amintit că purtarea lui este abominabilă. Am încercat să mă montez ca să ajung într-o stare de indignare morală. Dar dă-o dracului, domnule, mai trebuie să te gândești și la copiii dumitale! Doar nu ți-au făcut nici un rău. Și nici n-au cerut ei să fie aduși pe lume. Dacă-i lași așa în voia sorții, atunci o să ajungă să cerșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și am pus refuzul lui pe seama lipsei de bani. Dar spune-i că-mi place. Spune-i că e pe gratis. Doar din dragoste. Când i-am tradus asta, Strickland a dat enervat din umeri: — Spune-i să se ducă dracului. Maniera în care a dat răspunsul făcea absolut evident conținutul acestuia, și fata a dat capul pe spate într-un gest brusc. Poate chiar a roșit pe sub fard. S-a ridicat în picioare și. a spus: — Monsieur n’est pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu-și mai lua ochii blânzi și stupizi dintr-ai mei. Am văzut că erau plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier. — Bine, dar dă-o dracului, doar e atelierul tău! Treaba lui cum se descurcă. Mi-a aruncat o privire jalnică. Îi tremurau buzele. — Ce s-a întâmplat, de fapt? l-am întrebat cam aspru. A dat din colț în colț și s-a făcut roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în colț și s-a făcut roșu ca sfecla. A început să privească trist un tablou de pe perete. — N-a mai vrut să mă lase să pictez. Mi-a zis să plec. — De ce nu i-ai spus să se ducă dracului? M-a dat afară. N-am prea putut să mă lupt cu el, mi-a aruncat pălăria după mine și a încuiat ușa pe dinăuntru. Eram furios pe Strickland, dar supărat și pe mine, pentru că Dirk Stroeve făcea o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mâini și se legănă înainte și înapoi gemând. — Dar era conștientă? — Da. Ah, Doamne, dacă ai ști cum suferea! Eu nu mai pot îndura. Pur și simplu nu mai suport! Și glasul i se prefăcu într-un țipăt. — Dă-o dracului, nu văd de ce ar trebui să suporți, i-am strigat scos din fire. N-are decât să suporte ea. — Cum poți să fii atât de crud? — Ei, și ce-ați făcut? — Au trimis după doctor și m-au chemat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă și mai violent (pentru că aveam oarecum senzația că mobilul comportării mele nu era prea onorabil). Nici nu vreau să te mai cunosc. — Te temi să nu te corup? Tonul pe care l-a folosit m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve? Nu mi-a răspuns vreme atât de îndelungată încât mă pregăteam să repet întrebarea. De unde să știu? îmi zise el în cele din urmă. Nu putea să mă sufere, și asta m-a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zis el, arătându-mi un loc din care probabil își închipuia că pot avea o perspectivă mai bună asupra lucrărilor pe care voia să mi le arate. Presupun că nu vrei să vorbesc? i-am zis. — Nu, lua-te-ar dracu’! Vreau să-ți ții gura. A pus un tablou pe șevalet și m-a lăsat să-l privesc un minut sau două. Apoi l-a dat jos și l-a înlocuit cu altul. Cred că mi-a arătat vreo treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îi zise el. — Du-te naibii! îi răspunse Strickland. Am recunoscut vocabularul limitat al prietenului meu și m-am pregătit să-l privesc pe căpitanul Nichols drept un martor demn de încredere. — Evadat? îl întrebă căpitanul Nichols. — Să te ia dracu’, îi răspunse Strickland. — Vino cu mine. Îți fac rost de puțină mâncare. După un moment de șovăială, Strickland se sculă în picioare și se duseră împreună la Bouchée de Pain, unde li se dă celor flămânzi o bucățică de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ori poate că e vorba de sticlarul cel mai mare din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totuși înțeleși. Când ești făcut din aceeași stofă cu altul, nu e nevoie de discursuri lungi pentru a te înțelege cu el. Josăphine primea salvele cum putea, apoi spuse versiunea ei, privindu-mă uneori, iar ochii ei parcă spuneau: „De ce dracu’ te-am ascultat, de ce suntem aici, și când mă vor lăsa-n pace nemernicii ăștia!?“. Eu nu puteam s-o ajut în nici un fel. Asistam la efortul lor de a-i distruge încrederea, și în vreme ce Josăphine recunoștea cu inocență că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plânge. Celălalt stă drept și surâde. E deja în altă parte. El și-a făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă, o debara pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o lovitură: era ca și cum ar fi încercat să orneze o grămăjoară de bălegar cu un fir de iasomie. — Tăceți! i-am spus. Se holbă la mine, se înroși și țipă furios: — Cum? Îndrăzniți să-mi dați ordine? Mie? — Duceți-vă dracului, îi răspunsei. Mierck era să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi a scuturat îndelung chibritul, chiar și după ce acesta se stinsese. Pe stradă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
egală cu proasta de Mimi-Canar?, asta era o fetiță alintată, fără nici un pic de voință, că nici n-a făcut mare lucru în viață, a terminat Dreptul la o facultate cu plată și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să însemne?, nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi place să spun adevărul, asta-i o prostie. Păi simțeam că eu sunt șefa, iar ele - niște biete statui sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de admitere și, pentru că n-a intrat din prima, am pregătit-o în anul următor, meditațiile avuseseră loc la mine acasă, Vichi era geloasă uneori, prea mult timp petreci cu fata asta, e un copil, mă, Vichi, un copil pe dracu’!!! Nu știu ce vedea Vichi primejdios în ea. Simțea, poate, că îmi rămăsese pe suflet și că trebuia să i-o trag. I-am împrumutat niște bani întâi, am văzut-o pe holuri supărată, era îmbrăcată ca vai de capul ei, provincială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
seama. Păi, dacă ar fi al meu băiat!!!, nu, nu e el, nu recită el așa de bine!, cine o fi, nene?, că recită așa de frumos!!! Auzi ce voce, nene Marinică? Și femeia o dădu pe celebrul personaj: cine, dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă?, se întoarce repede cu burta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre!, ce faceți mereu, în vacanță, pe-aici?, deși îl sunase doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a dracului muiere, toată ziua e cu telefonul după el!, el îi spusese că se duce acolo pentru niște casete pe care le lăsase în sertar, găsise ușor totul, știa că are niște casete video în birou, și, plictisit de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]