KorAP: Find »[drukola/base=dulap & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...236 >

5,880 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

căci o decizie alungă câinii suferinței, simții totuși o smulgere, o sfâșiere greu de suportat dinlăuntrul ființei mele, cum povestesc cei operați, că o durere surdă îi face să urle când organul bolnav este tăiat. Intrai în bucătărie și deschisei dulapul în care Ana pusese deoparte câteva sticle pentru mine. Nu vroiam sa văd totul altfel, cum spusese șeful clanului că o să se întîmple după acest vin. ci, dimpotrivă, să amplific ceea ce trăisem, ca să văd apoi mai clar ceea ce o să vie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și o să-ți dovedesc că da, dar n-o să fie așa de simplu de înțeles..." "În schimb o să fie destul de simplu să fii trimis iar de unde-ai venit, zise Matilda cu humor. Unde-ai dus caietele?" La bunicul, într-un dulap din pivniță." XI Mă dusei totuși chiar a doua zi dimineața la Brațele de muncă, deși chipul posomorât al Matildei nu-mi prevestea nimic bun. Mă așteptam să găsesc acolo, în preajma clădirii, o mulțime de oameni, cum văzusem în filmele

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și își văzuse de lucrul ei și când la un moment dat își căută cu picioarele pantofii sub birou găsi numai unul bun, celălalt fusese ros chiar acolo lângă ea de un șobolan. Alta avea un borcan cu dulceață în dulap, i se făcuse poftă și vrusese să ia o linguriță, deschisese ușa mică a dulapului și vârâse mâna. În clipa aceea fusese mușcată de unul care îi sări și în piept; leșină și în câteva minute i se roși și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
picioarele pantofii sub birou găsi numai unul bun, celălalt fusese ros chiar acolo lângă ea de un șobolan. Alta avea un borcan cu dulceață în dulap, i se făcuse poftă și vrusese să ia o linguriță, deschisese ușa mică a dulapului și vârâse mâna. În clipa aceea fusese mușcată de unul care îi sări și în piept; leșină și în câteva minute i se roși și i se umflă brațul până sus. "Aici nu merge cu vermorelul, zise Bacaloglu specialist. Aici

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
întru totul. "E adevărat, îi strigai Matildei, dar mulți uită că românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă!" Ea se uită la mine cu dispreț: "Ai băut ceva?" zise. "Nu, dar e o idee, tresării eu. Ai ceva în dulap?" "Am! Dar se vede după ochii tăi că ai mai băut și înainte." Nu mai mult decât tine!" zisei. "Te înșeli! Eu n-am băut nimic. Dar tu ai băut cu omorâtorii de șobolani, altfel n-ai fi putut să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chel ca și acela, mustăcios și înconjurat de calapoade și de rafturi de încălțăminte dată la reparat. "Sus! o îndemnai. Hai să ne îmbrăcăm!" Se ridică și legănîndu-se ca o rățușcă mi se lăsă în brațe. Avea și ea pijama! Dulapul ei, cu rochițele, șosetele, încălțămintea, toate minuscule, așezate în ordine pe rafturi. Mă lăsai în genunchi s-a ajut, să se îmbrace, îi scosei așa-zișii pantaloni ai pijamalei, din care ea își trase picioarele, sprijinindu-se cu o mână

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mai așteptând tu de la viață?!" îi spunea ea încercînd să se răzbune prea târziu că îl servise atâta amar de vreme, că nu știa nici acum să-și ia un pahar singur, iar el îi răspundea cu veșnica istorie cu dulapurile de care era casa plină, cerute de ea înadins ca nimeni să nu se poată descurca în ele (un pahar e într-un dulap, dar în care dracu dintre ele!?). Vechi ranchiune uscate de sevă, că nu i-a făcut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nici acum să-și ia un pahar singur, iar el îi răspundea cu veșnica istorie cu dulapurile de care era casa plină, cerute de ea înadins ca nimeni să nu se poată descurca în ele (un pahar e într-un dulap, dar în care dracu dintre ele!?). Vechi ranchiune uscate de sevă, că nu i-a făcut și el niciodată în viață un cadou. "Păi dacă ți-l făceai singură?! răspundea bunicul în prada unei mari veselii, bucuros că își amintea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să nu cadă în cursă, dar bunicul o mirosi: "Ba ai spus, degeaba îți iei vorba îndărăt, la bani te-ai gândit, că ași fi făcut eu prea multă "iconomie" (o ironiză el), nu te-am lăsat să-ți umpli dulapurile cu bulendre, ca taică-tu pe maică-ta. Asta e ceva nou, până acum ai zis că rău au făcut..." Foarte blând era bunicul, dar ironia lui era foarte eficace: bunica se enervă: "Poți să zici orice! N-am spus

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și incrustații, dar frumoasă, din lemn galben, ce-o fi fost, stejar bine lustruit, miez de trandafir... Dădurăm într-un antreu cu dalii roșietice și intrarăm apoi într-o încăpere fără ferestre și fără ziduri, ai fi zis un uriaș dulap din același lemn de lămâi sau de trandafir, și ne oprirăm lângă altă ușă, adică femeia se opri, și în semiântuneric dibui cu mâna într-un loc știut de ea. Auzii pocnetul unor comutatoare de două, de trei, de patru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o lumină și începurăm să urcăm treptele unei scări interioare, care ne duse într-un coridor larg, cu aceleași dalii roșietice ca la intrare. Intrarăm într-un fel de budoar, dacă budoar era, sau garderobă, era plină până sus de dulapuri și de oglinzi, cu scaune albe de toaletă, iar pereții, pe unde erau liberi, erau tapisați în gri, ca și tavanul. De aici ea deschise o ușă și dădurăm într-un dormitor somptuos, cu un singur geam, dar și mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
frumoase, de!), feroneria de la ferestre, galeriile din lemn de nuc, ha, ha, ba chiar și uși întregi, au fost scoase din țâțâni și au fost declarate inexistente, cică "n-au fost de la început". Pe dosul celor de la șifoniere sau ale dulapurilor în perete își înscriseseră fetele programul de la cursuri, cu creion chimic, pe furnirul alb de paltin. Luni: de la opt la zece, economie politică și marxism, marți, de la cinci la opt, teoria literaturii, miercuri, teoria chibritului... Știu asta de la bătrânul, care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
când scriu toate acestea; cel fatal... PARTEA A ZECEA I Închisei cu o mișcare furioasă șifonierul căscat, din care Suzy "sburase ca o lașă" (cum s-ar fi exprimat despre noi Caragiale, luîndu-ne peste picior), și îi trăsei cu însumi dulapului o lovitură zdravănă, fiindcă așa era, Suzy părăsise vertiginos cuibul nostru ca și când ar fi simțit apropierea hultanului. N-ași fi putut zice însă că fugise speriată, dimpotrivă, ultima ei expresie, vorbindu-i Silviei la ureche, arătase mai degrabă siguranță de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
același loc. Aruncatul însă era același. Se desbrăcă și se vîrî sub pled, lăsând geamantanul în mijlocul casei. Spusele ei, că s-a obișnuit să-și ducă singură poverile, erau o pură idee: îl deschisei și îi vârâi eu conținutul în dulap. Mă urmărea cu privirea imobilă, cu pledul tras până sub bărbie. "Ei, zisei, ce mai este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Nu... Nuuuuuu! Tehnii se străduiră să lege brațele și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
tendoane și ligamente; toate erau la locul lor și funcționau normal. Nimic monstruos nu-i sfâșiase pieptul pentru a ieși, nu avusese loc nici o naștere obscenă. Ochii se deplasau sacadat pentru a parcurge camera. Nimic nu se pitise după vreun dulap pentru a o pândi, așteptând ca ea să nu mai fie atentă. Nu vedea decât mașinile silențioase care vegheau asupra funcțiilor ei vitale și patul ci confortabil. Era leoarcă, în ciuda răcorii agreabile care domnea în cameră. Mai ținea pumnul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
îngust. Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar putea cineva să spună unde ne aflăm? întrebă Corman. Burke examină o hartă. ― În secția medicală. Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pentru a devia țeava armei grele a cărei rafală atinse tavanul. Sub o ploaie de stropi de metal topit. Vasquez se întoarse înjurând. Fără să-i pese, Hicks înainta în linia de tragere și îndreptă lampa sub un șir de dulapuri metalice, Rămase așa parcă timp de-o veșnicie, apoi îi făcu semn lui Ripley să vină la el. Picioarele femeii refuzau să-i dea ascultare și tălpile parcă erau lipite de podea într-un sloi de gheață. Hicks repetă gestul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dea ascultare și tălpile parcă erau lipite de podea într-un sloi de gheață. Hicks repetă gestul, mult mai presant, iar ea izbuti să se miște. Bărbatul se înclină pentru a face ca raza de lumină să pătrundă sub un dulap de stocaj. Ripley se ghemui lângă el. Și văzu o mică siluetă speriată, paralizată de lumină, ca un fluture prins în ac. Fetița cu ochii bulbucați dădu înapoi pentru a scăpa. Ținea într-o mână o pungă de plastic cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat. N-ai de ce să te mai temi. Ea se întindea sub dulap. Fetița se retrăgea tremurând. Privirea ei era ca a unui iepure paralizat de lumina farurilor unui automobil. Degetele lui Ripley erau pe punctul de a o atinge și femeia desfăcu mâna pentru a o mângâia ușor pe hainele zdrențuite. Copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
a unui iepure paralizat de lumina farurilor unui automobil. Degetele lui Ripley erau pe punctul de a o atinge și femeia desfăcu mâna pentru a o mângâia ușor pe hainele zdrențuite. Copilul o zbughi în dreapta, alergând în patru labe pe sub dulapuri, cu o agilitate incredibilă. Ripley se aruncă înainte și se târî pe coată și genunchi pentru a nu o pierde din vedere. Hicks se deplasă lateral căutând frenetic. Găsi o trecere îngusta între două dulapuri de stocaj și întinse mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
alergând în patru labe pe sub dulapuri, cu o agilitate incredibilă. Ripley se aruncă înainte și se târî pe coată și genunchi pentru a nu o pierde din vedere. Hicks se deplasă lateral căutând frenetic. Găsi o trecere îngusta între două dulapuri de stocaj și întinse mâna. Degetele se strânseră pe o gleznă micuță. Imediat îi dădu drumul. ― Ah! drace! Atenție, mușcă! Ripley încercă să prindă celălalt picior, dar îl scăpă. După o secundă, fetița era la o conductă de aerisire al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dracu' în pace! Celălalt se strâmbă. ― Ar fi mai bine să ne arăți. Nu știu care ar putea fi efectele secundare. Substanța asta poate fi toxică. ― A, da? Și dacă-i așa, te pomenești că te duci să cauți un antidot în dulapul cu doctorii, așa-i? Dietrich e meditehnica. (Își înghiți saliva și furia-i trecu.) Era Dietrich. Gângâniile dracu'! Hicks era plecat deasupra lui Gorman și-i lua pulsul bărbatului neclintit. Ripley se apropie. ― Cum e? ― Ritm cardiac încetinit, dar regulat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de o siguranță relativă. Blocul operator se găsea la extremitatea secțiunii medicale. Marea parte a echipamentului era încastrat în pereți; restul atârna din tavan, la capătul unor brațe extensibile. O sferă mare care conținea proiectoare și instrumente chirurgicale, domina ansamblul. Dulapurile și celelalte materiale erau îngrămădite într-un colț pentru a face loc mai multor paturi metalice. Acolo vor veni să doarmă și să se refugieze, dacă creaturile izbuteau să pătrundă prin defensiva exterioară. Era reduta lor. Donjonul. Blocul operator avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
bună. Santinelele A și B au rămas fără muniții, dar trebuie să-i fi rărit destul. ― Cu atât mai bine, fiindcă eu mă tem că am a vă da niște vești proaste. Hudson se strâmbă și se rezemă de un dulap. ― Ei, asta-i ceva nou. ― Ce vești proaste? întrebă Hicks. ― Va fi mai ușor să vă explic acolo. Vin acum. ― Nu plecăm de aici, făcu Hicks până să întrerupă legătura. E îmbucurător. ― Hei, nici o chestie, făcu comtehul. Că mai rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]