10,193 matches
-
șapte coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), pref. edit., Iași, 2000; I. L. Caragiale, Teatru și proză, pref. edit., Iași, 2000 (în colaborare cu Valeriu P. Stancu); Irina Andone, „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, pref. edit., postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Liviu Leonte, Dramaturgia ca literatură, CRC, 1983, 43; Andrei Corbea, Teatrul ca literatură, VST
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
cenzurate” sunt cuprinse interviuri, studii, eseuri ce nu au apărut la vremea lor, precum și fapte de pe traseul unor cărți prin vămile cenzurii, în fine, „eseistica acestui calvar”: ședințe și referate, strategia dialogului cu forurile tutelare, profesionalismul, dar și abilitatea compromisului, dureroase tăieturi. Dar principala preocupare a F. postdecembriste îl constituie un amplu program de promovare a valorilor literaturii române contemporane, concretizat în colocvii, anchete și concursuri. Astfel, pe parcursul mai multor numere (1,3-5/1990) sunt prezentate opiniile criticilor Victor Felea, Liviu
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
1991), personajele duc banalul vieții lor spre un orizont imprevizibil, depășind limita întâmplărilor de zi cu zi. Ele aspiră spre ceva ce nu le este cunoscut, spre o împlinire proprie, nebănuită, chiar dacă în calea lor se ivesc neașteptate și uneori dureroase piedici. F. știe să îmbine observația realului cu incursiunile dincolo de concret, captând cititorul și șocându-l prin ineditul parabolei epice și mai ales al deznodământului. SCRIERI: Floare de leandru, București, 1967; Vedere la amiază, București, 1975; Cum am crescut un
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
de operă, sub pseudonimul artistic Nilda. În 1874, la Iași, îl reîntâlnește pe Mihai Eminescu, pe care îl cunoscuse cu doi ani înainte la Viena și de care se va atașa printr-o afecțiune ce îi va marca în chip dureros existența. În urma morții lui Ștefan Micle (1879), rămâne cu o situație materială nesigură. Se stabilește în 1887 la București și încearcă să îl sprijine moralicește pe Eminescu. Deprimată după dispariția acestuia, s-a retras la mănăstirea Văratec. Aici a alcătuit
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
real își corespund, configurând axa în jurul căreia se organizează întreaga rețea de motive și teme. Repulsia în fața unei lumi dominate de „tâmpita burghezime”, conștiința adversităților de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică a eului, prin înălțarea în zonele ideale ale artei, prin integrarea într-o natură vitalistă, frenetică, prin evaziunea în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
aceea a unui creștin din secolul al patrulea, în schimb, ultimele sale opere și concepțiile sale teologice și filosofice cele mai semnificative se adresează deja secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi făceau pe oameni să resimtă în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai ordinii vechi la a cărei destrămare asistau de-acum cu toții, au fost sesizate întâi de Augustin și au constituit caracteristicile epocilor succesive până la Grigorie cel Mare. Obișnuita împărțire de tip
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-o carte de profeții, și din Eneida). Quodvultdeus este un martor prețios al evenimentelor din istoria locală, cartagineză; el își amintește atât evenimentele dinaintea invaziei vandalilor, cât și pe acelea, atât de dureroase, din perioada următoare. Ca scriitor, Quodvultdeus dovedește o anumită practică în utilizarea limbii literare; deși scrie în plin secol al cincilea, într-o epocă în care tradiția lingvistică și culturală se degrada tot mai tare, morfologia lui este corectă încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ispitele diavolului, pericolele mortale reprezentate de fiarele sălbatice. Așa cum am spus deja și cum credeau creștinii în mod obișnuit după Constantin cel Mare, călugărul este noul martir. Martiriul său este însă nesângeros; ar fi putut fi deosebit de aspru și de dureros ca în cazul lui Antoniu și al părinților din deșert; rămâne și la scriitorii din Lérin totuși un „martiriu”, adică atestarea unui creștinism profund, lipsită însă de severitatea pe care o întâlnim la acei „soldați ai lui Cristos” pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care se abăteau asupra Italiei în acele vremuri îngrozitoare în care trăia Cassiodor și pe care el le-a resimțit mai ales ca o răspândire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpânirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa în îndeplinirea datoriei sale, până la moarte, survenită la 12 martie 604, cu o râvnă comparabilă cu aceea a lui Basilius sau Ioan Hrisostomul. Viața lui a fost un drum anevoios și dureros, drumul unui mistic constrâns să facă față problemelor secolului, în timp ce era asaltat de chinuri morale și de suferințe fizice. Deseori bolnav, el vorbește despre bolile lui cu simplitate în numeroase scrisori și chiar în public, în timp ce ține predici în fața poporului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de vocația sa contemplativă ne ajută evident să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor chiar de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalism cultural și reprimare a ereticilor și a iudeilor, optimism naționalist și dureroasă pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune, proprie unui om frământat și nefericit, pe care o putem surprinde în mod clar în două din epistolele sale adresate discipolului Braulion. Pe plan literar, calitățile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din perspectiva unei politici religioase menite să-i recupereze cu orice preț pe monofiziți, a căror separare de imperiu era pentru Justinian mult mai gravă decât aceea a nestorienilor. În această direcție evoluează complexa și, din multe puncte de vedere, dureroasa problemă a celor Trei Capitole. La sfârșitul lui 543 sau la începutul lui 544, Justinian a promulgat un edict - din care, din nefericire, n-au rămas decât câteva fragmente - ce conținea preceptele adevăratei credințe și care arunca anatema împotriva persoanei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de poezii îi este inclus în volumul 13 poeți - 13 poezii de dragoste, îngrijit de Ovid Caledoniu. În 1937 îi apare prima carte, Viața de toate zilele a poetului, deschisă cu o Scrisoare adresată tatei, cuprinzând versuri marcate de sentimentul dureros al despărțirii de familie și de locurile copilăriei (Jurnalul poetului de șapte ani din acest ciclu anticipează vizibil Moartea căprioarei de Nicolae Labiș). Preocupările poetice rodnice din anii următori (publică versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, colaborează la „Discobolul” și îi
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
despre anii petrecuți în România, reflecții pe teme sociale și politice, portrete, însemnări despre realitățile exilului. Mitul pagubei și Cartea plecării evocă exilul de acasă, cănd „mâncarea n-avea gust, lumina era fără bucurie, somnul nediferit, singurătatea fără nădejde”, întâlnirile dureroase cu o istorie nemiloasa, apoi ruptură dramatică de România. Preocuparea, din România, pentru folclor nu va fi uitată când se stabilește la Providence, o carte că Vămile grave (1999) conținând, spre exemplu, interesante relatări despre sărbătoarea Crăciunului în lume și
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
același timp, susține, în contradicție directă cu cele anterioare, întreaga mitologie a economiei de piață postcomuniste, inclusiv tezele superiorității economico-manageriale a sectorului privat în raport cu cel public, a necesității transferului de resurse publice către sectorul privat prin privatizare și prin intermediul reformelor „dureroase” (orice reformă „dureroasă” are ca rezultat final o realocare a resurselor dinspre salariați spre patronat) etc. În condiții, existenței unei comunități academice neutre în raport cu o ideologie, și dispusă să susțină abordarea științifică a realității, o ideologie care nu se adaptează
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în contradicție directă cu cele anterioare, întreaga mitologie a economiei de piață postcomuniste, inclusiv tezele superiorității economico-manageriale a sectorului privat în raport cu cel public, a necesității transferului de resurse publice către sectorul privat prin privatizare și prin intermediul reformelor „dureroase” (orice reformă „dureroasă” are ca rezultat final o realocare a resurselor dinspre salariați spre patronat) etc. În condiții, existenței unei comunități academice neutre în raport cu o ideologie, și dispusă să susțină abordarea științifică a realității, o ideologie care nu se adaptează la rezultatele științei
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
arbitru la fel de orb ca modelul justiției antice și la fel de imparțial ca o loterie. În același timp, însă, el trebuie impus cu forța, adică prin presiunile exercitate de stat asupra societății, chiar împotriva intereselor majorității populației - de aici provine ideologia „reformelor dureroase” și „nepopulare” -, inclusiv prin marginalizarea politică a unor categorii de populație (comuniștii și neocomuniștii, „nostalgicii” și „inadaptații”). În buna tradiție a modelului leninist, intelectualitatea din România nu există să considere că o mică elită „reformistă” și cu calități antreprenoriale este
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
serie de cercetători români, precum Stelian Tănase, care au efectuat studii importante cu privire la elitele politice mai ales din prima perioadă a comunismului românesc. Pentru ca populația să accepte aceste rezultate negative pentru ea ale reformelor postcomuniste a trebuit dezvoltată ideologia „reformelor dureroase” și a reformismului guvernărilor îndreptate împotriva populației. Literatura despre „mentalități” este extrem de vastă, stimulată mai ales de facilitatea tehnică pe care o oferă sondajul de opinie. „Mentalitățile” pot să apară denumite ca atare (cf. Betea, 2005) sau în forma „culturii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar una a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă o dată, / Suferă țară nevinovată // Pleacă streinul, vine streinul, / Altul e gâdele, unul e chinul // Foametea seceră, molima bântuie / Nimeni
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
fundalul sumbru al războiului. La distanță de câteva decenii, Cântece și distihuri relevă același pastelist, acum într-o expresie epurată, decantată, amintind poezia concisă a Extremului Orient, precum și un rapsod (una dintre piese se intitulează Eu, rapsodul Teofil) al confruntării dureroase cu sfârșitul, îndulcită de credință, de dragostea pentru cei apropiați, pentru limbă și meleagul străbun. Circumscris unor trăiri identice este și volumul La poarta lui Ștefan Vodă, un fel de epopee constituită din nouăzeci și două de piese, toate în
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului critic: „Violetă desfacere și dureroasă de păuni în gâtlejul ocheanului ascuns în gesturile dezolate în pâlnia de cenușă picură minutul amar de frunze, când pădurea se suflecă în anotimp ca un flux spre naufragiul verii, ca o bestie înaintea fricii”. R. a prefațat mai multe
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra lirică bucovineană și pentru poezia românească în genere.” SCRIERI: Semne-n scuturi, pref. Mircea Streinul, București, 1937. Repere bibliografice: Ghedeon Coca, Tânăra mișcare literară din Bucovina, „Grai moldovenesc”, 1932, 7-8; Traian Chelariu, În memoria lui Ion Roșca, GBV
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion Vartic („O deschidere ingrozitoare de cataracte/ Cari se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]