4,758 matches
-
locuințe, viețuind în mizerie pe străzile tot mai murdare și întunecate a ceea ce fusese odată Micul Paris. Mii de locuințe, blocuri, case, dar și clădiri importante fuseseră dărâmate și zăceau în ruine, după zecile de atacuri aeriene ale americanilor și englezilor. Chiar dacă trecuse un an de la tragedie, semnele erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci. Marea Gară de Nord fusese aproape ștearsă de pe hartă, în urmă rămânând un cimitir de resturi de șine, bucăți de vagoane, metale, cioburi, betoane, oase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simplu, să „cântăm” la orice comandă și să ne aruncăm trupurile tinere În prima linie a unui front, a unor războaie iscate de alții, de vechile imperii arogante, dar și de cele noi, apărute În „modernitate”, cum au fost cel englez și cel german. Or, ha, ha, ca să glumim puțin și amar, cum am Învățat să o facem, În acest sens „războiul Încă nu s-a sfârșit!”. Acel război secular pe care Îl ducem pentru adevărata neatârnare și În care „comandanții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
soluția adaptării! De a Încerca să supraviețuim; și Însăși această „supraviețuire” a avut, În timpul acestei jumătăți de secol, mai multe „fețe”. La Început, imediat după ’45, au fost uimirea, stupefacția, amestecate cu falsele speranțe, pe care vechii noștri aliați, Francezii, Englezii și Americanii, cu o ușurătate În care orgoliul victoriei se amesteca cu cinismul „elegant”, ni le aruncau pe unde prin posturile lor de radio, tot mai ascultate. Apoi, după arestarea lui Maniu și expulzarea regelui, a Început un coșmar În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui autor, dar... și al unei națiuni, al propriei firi, ca și al propriei opere. (Tot În Drumul la zid mă aventurez și În clasificarea culturilor europene și a unor națiuni În funcție de „temperamentul” pe care li-l confeream; astfel, pe Englezi și chiar și pe Francezi - cu literatura lor cu tot! - Îi catalogam la „flegmatici”, iar pe Nemți și pe Spanioli, la colerici. Deducțiile mele, evident, nu se sprijineau pe cifre statistice de tip psihologic sau sociologic, ci pe expresia literară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pretindem Însă și alte repere comune, lucrurile se complică. Când ajung românii să-și spună cu toții români, să se considere un corp comun, distinct de celelalte entități etnice? Nu este ușor de spus. Și scoțienii vorbesc englezește, fără a fi englezi. Ei sunt britanici, dar aici ajungem la conceptul de națiune, concept politic modern, care Înglobează și depășește semnificațiile strict etnice (suveranitatea poporului potrivit principiilor democratice, ideea statului națiune, „sacralizarea“ națiunii care subordonează toate celelalte valori și structuri...). Este ușor de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât orice. Un erou excepțional venit de departe părea mai valorizant decât o fundație Înălțată pe solul autohton. Fundațiile se raportau astfel la creații exterioare, prestigioase, mai apropiate de perfecțiunea Începuturilor. La originile Romei se afla troianul Enea. Francezii și englezii au apelat și ei În Evul Mediu la doi troieni, Francus și Brutus, considerați strămoși Îndepărtați ai celor două monarhii. Pentru Europa medievală și modernă, Roma a reprezentat principalul reper mitologic. Ideea imperială și ideea creștină — cele două mari componente
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Conexiunile contemporane sunt mai importante decât originile. Strămoșii ajung să conteze mai puțin prin ei Înșiși, cât prin modul cum ne folosim noi de ei pentru a ne marca identitatea. Cu siguranță că românii de astăzi seamănă mai bine cu englezii (deși sunt foarte diferiți de ei) decât cu dacii și cu romanii. Cu aceștia din urmă nu mai seamănă deloc: sunt popoare care au trăit acum două mii de ani, având o cu totul altă mentalitate și un alt mod de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tuturor celor șapte sau opt clase de liceu). Românii cultivați citeau de preferință literatură franceză și chiar autori nefrancezi În traduceri franceze. Nu puțini au ajuns să vadă lumea cu ochii francezului (să-i judece, de pildă, foarte „franțuzește“ pe englezi sau pe germani!). Dar cât de departe era Franța! Mai departe În orice caz decât Germania. Franța a mizat În România pe prestigiul ei cultural și pe atracția irezistibilă (aproape inexplicabilă, ca orice mare pasiune) pe care românii au simțit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Peregrinul transilvan, impresii de călătorie din mai multe țări europene, incluzând și trei „corespondențe“ din Londra, datate septembrie 1840 și noiembrie 1843. Admirator În primul rând al Franței (deși le reproșează francezilor frivolitatea — stereotip des Întâlnit!), Îi apreciază și pe englezi, pentru gradul lor de civilizație („Fără Îndoială, Marea Britanie e statul cel mai civilizat În lume“), pentru seriozitate și perseverență (calități opuse francezilor). Franța și Anglia combină, fiecare În felul ei, trăsături ale grecilor și romanilor din Antichitate; „În alianță una
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a fost ministru plenipotențiar la Londra Ion Ghica (1816-1897), unul dintre cei mai interesanți oameni politici și intelectuali români ai vremii, În plus un „anglofil“, specie foarte rară Într-o epocă bântuită de „francofili“ și, eventual, de „germanofili“. Sunt și englezi care călătoresc În România; câțiva ajung chiar să se stabilească aici. Printre ei, un anume Effingham Grant, care În vremea revoluției de la 1848 lucra la consulatul britanic din București; astăzi este complet uitat, dar Îi păstrează numele, fără ca cineva să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lucru În străinătate. Au ajuns să fie primele două comunități românești din Europa Occidentală, depășind-o pe cea din Germania („culegătorii de căpșuni“ din Spania au intrat deja În folclorul românesc, la fel ca „mâncătorii de lebede“ de la Viena). Cu englezii, românii se pot Înțelege mai bine astăzi, grație... englezei. Cu observația că aceasta s-a impus nu prin Anglia, ci prin America. Relațiile sunt mai strânse ca Înainte, fiindcă lumea e mai mică și rețeaua contactelor mult mai densă, pretutindeni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-l mai putea ascunde. I-a spus-o pe șleau generalului Averescu când acesta, silit de Împrejurări, se pregătea să negocieze pacea separată cu germanii: „Nu te mai chinui, generale, să-mi Înțelegi atitudinea. Explicația e simplă: sunt englezoaică, și englezii nu obișnuiesc să piardă.“ Cu o asemenea neclintită credință, nu putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă. Marele suveran
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
n-a reușit să-l concureze pe Eminescu În această poziție unică. Pentru români, „poet național“ nu poate fi decât unul singur, și acesta a fost, este și va trebui să rămână Eminescu. Iată un lucru ieșit din comun: nici englezii, nici francezii, nici germanii, marile literaturi cel puțin, nu au „poeți naționali“, cu alte cuvinte un anume poet care să fie așezat mult deasupra celorlalți, și nu numai ca poet, ci ca exponent fără rival al spiritului național. Eminescu nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și zona lacurilor. Parcul Herăstrău (În jurul lacului cu acest nume) și-a căpătat Înfățișarea actuală În anii ’30, În vremea lui Carol II. Chiar dacă s-a luat câte ceva din structura parcurilor franceze, tipul bucureștean de parc e mai aproape de cel englez. Linia dreaptă, pe care francezii o iubesc atât, e mai puțin În firea românului, care preferă să lase natura În voia ei. Pecetea arhitecturală franceză Începe să fie contracarată de pe la 1900 de ofensiva unui stil „național“, inaugurat de Ion Mincu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ai făcut-o lată de tot astă-noapte. - Chef de zile mari. Am făcut și eu o pauză, dându-mi seama de ceva. Și nu crede tot ce-ți spune Jay. - Niciodată, zise ea, generoasă. Apropo, ai primit cecul gras al englezilor pentru drepturile de autor de la American Psycho? L-am transferat în contul tău din New York. - Da, am primit raportul de la bancă. Excelent. Îi făceam jocul. - Cum e Jayne? Copiii? Făcu o pauză, apoi foarte direct: Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru prima dată, o armă chimică pe câmpul de luptă: gazul yprit, căruia localitatea i-a împrumutat numele. Episodul s-a produs în Primul Război Mondial, pe linia de rezistență dintre armata germană și trupele Antantei, formate din soldați francezi, englezi, irlandezi și belgieni. Orașul e mic dar frumos, cu o înfățișare caracteristică: case lipite unele de altele, frontoane zimțate, vopsite în general în mov și maro. O stilistică urbană tipică zonei, mai sobră decât arhitectura predominantă în centrul și sudul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să încasezi o labă peste figură. Ajunge să-i rogi doar să nu fumeze în preajma ta sau „să dea sonorul mai încet”. Numeroase echipaje de poliție, supraveghind intrările și ieșirile din piață, postate strategic acolo, pentru a preveni, probabil, contactul englezilor cu alte grupuri de suporteri pe care i-am întâlnit în oraș, în special danezi și norvegieni. Atitudinea localnicilor - civili și polițiști - este totuși marcată de o anume ambiguitate, întrucât „barbarii” din Albion consumă mult, cheltuiesc sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căldură și alcool ale camarazilor lor. Bănuiesc că aceeași regulă funcționează, pe durata meciului, și în tribune. Merg prin piață să contemplu cât mai multe „exemplare” din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mă gândesc ce vor face grupurile acestea de hooligans după meciul Angliei cu Germania din această seară. Dacă pierd favoriții lor, își vor ridica toată Belgia în cap. De fapt, același deznodământ este posibil și în cazul unei victorii a englezilor. Dacă e să iasă cu scandal, se va întâmpla indiferent de rezultatul meciului... VITALIE CIOBANU: Personajul principal al mitologiei locale este Manneken-Pis: copilul care face pipi. Gloria sa a depășit de mult fruntariile țării. Potrivit legendei, niște burghezi bogați și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
preocupe. Dar și unii occidentali s-au arătat reticenți sau și-au retractat ulterior adeziunea. Nu a fost de acord să semneze, de pildă, spaniolul Alberto Porlan (altfel, foarte sensibil la drama fostelor colonii sovietice, în speță față de români) și englezul Glen Patterson. Spania și Marea Britanie își au propriile probleme cu separatismul basc și, respectiv, nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie, în general, mult mai circumspecți când vine vorba de manifestele pro-independență ale minorităților. Unde mai pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale colegilor mei, debutanți la rândul lor, dar, deși cam de anii mei, deja notați ca „tineri maeștri” ai scenei literare. Visam, evident, la roman, mă hrăneam de mai bine de un deceniu cu textele maeștrilor ruși, francezi, nemți și englezi, și, dacă granițele ar fi fost cât de cât deschise, aș fi încercat să emigrez - limba germană îmi fusese limba copilăriei și rude de-ale noastre ce se aflau în R.F. Germania mă ispiteau la aceasta. Pe vremea aceea, în afară de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu adevărat națională, de „maturizare civică și politică” a românilor, de pierdere a acelei naive credințe într-un „drăguț de împărat”! Revoluțiile încep, de altfel, cu „uciderea stăpânului absolut”. Englezii au făcut-o în secolul al XVI-lea, francezii la începutul secolului al XVIII-lea, noi și nemții am scăpat de tiranul nostru doar târziu, în ultima jumătate de secol. Nu am alăturat întâmplător nația noastră de cea germană; și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
autorul, printre altele, al acelei Hamburgische Dramaturgie, i-a sfătuit, cu nici un secol înainte, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe tinerii vremii, să întoarcă spatele puternicei, ispititoarei influențe franceze, rococo-ului, și să-și ridice ochii spre „nordici”, spre englezi, cu care, spunea Lessing, „geniul” german se potrivește mai bine. Și astfel, școala tinerilor de geniu, numită și Sturm und Drang, și corifeii ei, printre care Goethe, Schiller - și am putea foarte bine să-i adăugăm acestui curent pe tinerii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întrezărită pe plafonul unei biserici se înverșunează unele împotriva altora marile națiuni ale lumii?" întreba el în ajunul războiului Crimeii, primul din era modernă, cu fotografi și cu vapoare cu aburi, și care a început efectiv aici la Betleem. Francezi, englezi și otomani de o parte, ruși de cealaltă parte. Ei bine, vedeți dumneavoastră, marele om a făcut două erori factuale (rectificativul este revanșa celor mici). Primo, steaua, dumneavoastră știți acum, nu se află pe plafon ci la nivelul solului. Frații
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
flevit de pe Muntele Măslinilor, este un cadou al anilor 1950, al fenomenului baby-boom. Autenticul în vrac a dispărut sub falsul renovat, colorat și postsincronizat. Cum ar fi acest bizar Garden Tomb, alături de schitul Sfântul Ștefan, o Golgotă protestantă inventată de englezi în 1883, loc spre care converg autocarele cu nigerieni, ugandezi și kenyeni, cu toții africani anglofoni. Un arhitect ca Viollet- le-Duc ar fi respectat geniul locului, și atunci poate ar fi rămas ceva din acuarelele melancolice ale lui David Roberts
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]