6,312 matches
-
Coordonatele stilistice ale creației poetice, Partea a treia. Expresivitatea și originalitatea limbajului), o viziune globală a operei Anei Blandiana, pe care o leagă constant de coordonatele biobibliografice, precum și de contextul șaizecist în care aceasta își desfășoară activitatea și își încadrează estetica. O abordare apropiată modelului nostru de cercetare este teza de doctorat: Ana Blandiana. În căutarea unui limbaj poetic original, a Dianei Tâlvâc, susținută la Oradea, în 2010, sub coordonarea prof. univ. dr. Paul Magheru. Oferind un nou model de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spațiul literaturii universale, cât, mai ales, cu pictura lui Corneliu Baba, dar și viziunea de ansamblu a operei acesteia, teza de doctorat urmărindu-și obiectivul pe întreg palierul scriitoricesc al autoarei: poezie, proză, eseistică, publicistică într-o abordare istorică, teoretică, estetică si stilistică. * Considerând poezia neomodernistă un meșteșug al metaforei, pe care autorii acestui tip de texte o exploatează în întreaga sa profunzime, meșteșugind până ajung la forme inedite și surprinzătoare prin utilizarea individuală a limbii, atunci creatorul acestei poezii este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca împletire între modernism și postmodernism, sunt aplicate și aplicabile în poezia Anei Blandiana, după o prealabilă trecere a acestora prin filtrul intimului, al personalului. Poezia acesteia este scrijelită, cu unghia, pe pereții sufletului, poeta definind, în oglindă, o altă estetică a urâtului, văzută dinspre interior, către exterior. Totul este inversat și, de aici, realitatea însăși: freamătul interior se poate răsfrânge către cel exterior, contopindu-se cu acesta, șlefuindu-l sau ascunzându-se de el, dar niciodată acceptându-l. Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. Din ngr. poiitkós, poiitikí, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique"4. Caracterul normativ al acestui concept este studiat și prezentat de domeniul cunoscut sub numele de estetică, unde considerațiilor de ordin teoretic li se alătură cele de ordin istoric, cum ar fi originea aristotelică a acestui termen. După cum se știe, poetica lui Aristotel se axează "pe conceptul de mimesis ("arta imitare a naturii")"5. Aceasta devine prima
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu de ideologie, dar care încearcă din răsputeri să își adune ultimele rămășițe pentru a recompune realitatea caldă, interioară, a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
studii retorice, lingvistice, poetice ori de alta natură. Care e meritul fiecărei autoare în ceea ce pivește lexicul? În ce constă vitalitatea operei lor, culoarea și sunetul, aspectul fonetic în poezia lor, elementul muzical? Sunt ele promotoarele unui nou tip de estetică? Și, dacă sunt, atunci, cum se încadrează ele, în ceea ce Hugo Friedrich numea "conceptul modern" de poezie? Impun ele, împreună, sau, individual, noi tipuri de canoane, care pot fi subsumate, ulterior, marelui canon paradigmatic? Ce univers deconstruiesc și ce alt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 240. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, și care vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu atât mai mult a unuia obligat să supraviețuiască într-o epocă de răni de toate tipurile care pornește pe calea asumării riscului de a-și jertfi viața pentru binele civic. Poezia capătă, în consecință, o valoare etică, alături de cea estetică, poetul nefiind doar un deținător al frumosului artistic, ci și un purtător al stindardului de pace. Spiritul colectiv al poeziei face din creatorul ei un continuu căutător de soluții de salvare pentru omenire. În cele mai multe cazuri, soluția este sacrificiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, 1176 p. 94 Ibidem, p. 397. 95Ibidem, p. 397. 96"Deși face parte dintr-o generație de poeți care a repudiat raționalitatea discursului liric (și aceasta nu numai pentru a satisface exigențele esteticii moderniste, ci și pentru a da o replică sfidătoare pretențiilor formulate de autoritățile culturale ale epocii), Ana Blandiana a reintrodus în poezie reflecția, adevărata reflecție, aceea pe care mari poeți, ca Eminescu sau Blaga, au considerat-o adeseori o diafană
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ideea după care omul este, În cea mai mare parte, creatorul propriului său destin, o regăsim și În Titu Maiorescu, Ceva filosofie În formă populară. Lucrarea este În limba germană, „Einiges Philosophische in gemein-fasslicher Form”, Berlin, 1861, iar la capitolul „Estetica” este introdusă și o parte de etică. Lucrarea nu este tradusă În românește dar primele două capitole au apărut În 1920 În „Convorbiri literare” cu titlul „Ceva filosofie pe Înțelesul tuturor”. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Întâlnindu-se În chip fericit, În acest din urmă caz, cu dimensiunea morală a educației. Aristotel Încă, sublinia influența artei asupra nivelului moral al indivizilor, evidențiind funcția sa social-educativă: „Sunt oameni care nu-i dau altă Însemnătate (decât cea pur estetică - s.n.Ă. Însă nu este oare muzica mai degrabă și un mijloc de a ajunge la virtute? Și, oare, nu poate, precum gimnastica Înrâurește corpurile, să Înrâurească și ea sufletele, desprinzându-le cu o plăcere nobilă?” Educația estetică este cel
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
gimnastica Înrâurește corpurile, să Înrâurească și ea sufletele, desprinzându-le cu o plăcere nobilă?” Educația estetică este cel mai adesea Înțeleasă ca disponibilitate de a forma individul pentru a Înțelege frumusețea În lucruri și obiecte. Foarte puțin ne preocupăm de estetica relațiilor interumane. Pe acest teren se Întâlnesc valorile estetice cu valoarea morală pentru că, pentru educația morală, rolul decisiv Îl are natura relațiilor ce se stabilesc Între indivizi, „frumusețea” acestor raporturi. De altfel, În orice atitudine estetică autentică - ne spune profesorul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului. În: Vitraliu (Bacău), 17, nov. 2009, nr. 3-4, p. 5. SOROHAN, Elvira. Humorul ca artă de a trăi. În: Convorbiri literare, 142, febr. 2009, nr. 2, p. 31-34. Harald Höffding. Humorul ca sentiment vital. Traducere din limba germană de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
specialist autentic, pasionat de domeniul său. Despre Călinescu, de exemplu, nu spunem că era interdisciplinar, cu toate că el avea constant un fundal filosofic și istoric... E.S.: Și în artele plastice, ca și în muzică era acasă. Ca să nu mai vorbim de estetică. E.M.: Dar despre "transdisciplinaritatea" promovată de Basarab Nicolescu aveți o părere? Autor al unei minunate cărți despre Ion Barbu scrisă prin anii '70, fizician de altfel, plecat de multă vreme în Franța, încearcă astăzi să se impună ca un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reprobabil în această constatare persiflată deseori în contemporaneitate -, încât nu doar oamenii, ci și scrisul e "supt vremi". Epoca veche presupune, astfel, un cititor rafinat, capabil să deceleze mecanismul declanșării literarității în texte în general cu altă destinație decât cea estetică, prin urmare e un teritoriu inaccesibil cititorului comun, pentru că presupune coduri culturale pe care acesta, de regulă, nu le stăpânește. Mentalitatea medievală prelungită în spațiile orientale sau periferic orientale care se poate desprinde din scrierile vechi îi prilejuiește autoarei pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iar societății condiția evoluției." aflăm în primul capitol al volumului amintit. Marea literatură se construiește pe negație. Glose în surdină la un concert de închidere Paginile de început ale Salonului literar publicat în 2014 pot fi parcurse ca "principiile de estetică" ale Elvirei Sorohan: aflăm aici un crez cu privire la arta literară și la critica-satelit care o poate pune în valoare sau, dimpotrivă, o poate umbri, un crez însoțit de firești îndoieli care probează fondul spiritual comun al autoarei cu scriitorii comentați
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din cacofonia zgomotelor din univers) prin mijlocirea viorii și a partiturii. Nu țâșnirea inspirației, ci descifrarea atentă stă la originea bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ, în domeniul perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nouă funcții. Inocuitatea vizează funcția igienico-sanitară. Valoarea nutritivă vizează funcțiile nutritivă, plastică (de refacere), energetică și catalitică. Tot aici ar putea fi încadrate și funcția de protecțiesanogeneză, respectiv cea terapeutică. Calitățile senzoriale pozitive se corelează cu funcția psihosenzorială și cea estetică, precum și cu funcția simbolică. 3.3.2.Valoarea nutritivă Nutrienții (lat. nutricium - alimentar) sau trofinele (gr. trophe - mâncare, hrană) sunt substanțele din alimente care asigură o desfășurare normală a proceselor fiziologice din corpul omenesc și participă la procesele metabolice. Pentru
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
primul rînd, ca o activitate de transformare a lumii, finalizată prin satisfacerea aspirațiilor umane"11. Dar, la fel de bine, dincolo de cîmpul specific al activităților de producție, repartiție, schimb și consum, trebuie să-i fie atribuite economiei vastele domenii ale gratuității, afectivității, esteticii, convențiilor morale, filosofice, religioase, într-un cuvînt valorile prin care oamenii își definesc identitatea, propria rațiune de a trăi și, cîteodată, de a muri. Umanul înglobează și debordează, din toate părțile, economicul. Iar umanul, la rîndul său, face parte din
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
faptul că ele sunt "mereu semnificative" pentru el, care a ales să "se îndepărteze de nonsensul, de absurditatea lor". (Idem.) E vorba aici de o altă formă de contaminare etnică a imagina rului limbii franceze prin imaginarul limbii române. În estetică a cuvîntului creator de univers stabil, potrivit logicii aristotelice, a terțului exclus. În vreme ce pentru limba română, actualul și virtualul conotațiilor cuvintelor, înghețate în rostire, au o forță egală și ace eași valoare ontologică, fără să joace separat sau opozitiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai complexă și nuanțată de întrepătrunderi și influ ențe reciproce. În citatul de mai sus, cuplul opozitiv calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce privirea subiectivității, singura capabilă să altereze modul în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal al ambiguității sale este tocmai incongruitatea apropierilor pe care le operează și care acționează cu forța catarctică a decalajului, a acelui altfel, fără de care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care va fi și mai accentuată în cazul postmodernității (văzută ca o "ruptură cu ruptura"). Toate aliniamentele în care s-a dezvoltat (tehno-științific, politic, psihologic, ideologic) au condus la conturarea unei noi retorici a modernității, în care lupta pentru noutate, estetica rupturii, creativitatea și progresul sunt trăsături specifice. Dar, deși "schimbările structurii politice, economice, tehnologice, psihologice sunt factori istorici obiectivi ai modernității, aceste schimbări nu constituie în ele însele modernitatea. Aceasta s-ar defini mai curând drept contestarea acestor modificări structurale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretării sublimului în arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi în ele profitul său, dar ne aflăm în ordinea valorii și a echivalenței, în deprecierea totală a tuturor singularităților"425. Se pare că tema culturii este una
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]