10,920 matches
-
2851, în timp ce, "consilierii căpitan Blăniță, Gheorghe Colea, Ion I. Roman, Abdul Hamid Osman și maior Niculescu și-au dat demisiile"2852. În același timp, "domnul Gheorghe Șeitan, consilier ales, nici nu a depus jurământul"2853. O situație de o gravitate extremă era cea în care se afla consilierul județean "doctor Stancioff, zis și Racovski"2854 care "este izgonit din țară"2855, hotărâre luată de către autoritățile române ca urmare a activității subversive desfășurată de către acesta pe teritoriul României, activitate îndreptată împotriva statului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
simt furnicături În stomac. Simțeam cum mă lasă picioarele și șira spinării. Așa mi se Întâmpla de fiecare dată când simțeam că se va petrece ceva bun sau rău, când eram pe punctul de a mă lăsa În voia emoțiilor extreme. Cum și mama fusese la fel, mă temeam că și eu voi pierde Într-o zi controlul și voi cădea moartă la pământ din cauza excesului. Așa că Învățasem să-mi Înăbuș emoțiile, să mă oblig să nu-mi pese, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu adevărat În pragul extincției. Oare chiar vor muri? Fiecare Își imagina cum va fi primită știrea morții sale. Wyatt Își amintea că mama lui, care avea cancer la sân, Îl rugase să nu mai meargă În astfel de excursii extreme. —Nu-ți riști numai viața ta, ci și inima mea, Îi spusese ea, iar dacă pățești ceva, va fi de o sută de ori mai rău pentru mine decât cancerul. El râsese de temerile ei. Acum și-o imagina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vânzarea de soia, să zicem. Lucrul pe care îl făceam numai noi până de curând, s-a răspândit și în alte părți. Procentul comisionului este stabilit, însă, nici asta nu mai merge. Noi primim fără tăgadă comision. Există și exemple extreme, adică firme care nu cer sub nici o formă comision. Ce au ei de câștigat? Păi, își atrag clientela prin reclamă: «Compania noastră este cea mai tare. Noi deținem acțiuni la Mitsubishi.» Din asta câștigă ei comision. «Mie-mi ajung banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multe condiții pe care trebuie să le îndeplinești pentru a te mântui, apoi el analizează situația și decide dacă ai ajuns la pragul acesta sau nu. În general, sunt mântuiți cei care se concentreză intens pe antrenament. Existau câteva exerciții extreme pentru a atinge scopul respectiv. În acest timp trebuie să treci prin destul de multe experiențe mistice și ceva pe deasupra, iar la un moment dat totul se clarifică în minte - aceea este mântuirea. Atunci primești un nume sfânt. Îți pot atribui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ar fi judecat logic și ar fi dat înapoi. Au fost presați, panicați, au intrat în spiritul momentului și au făcut ce li s-a spus. Mi se pare imposibil ca cineva să poată face așa ceva având raționament. În cazuri extreme de «guruism» sistemul voințelor individuale este ras. În astfel de situații nu te gândești la faptul că urmează să omori o mulțime de oameni. Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aș fi stat trei ani în sectă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi putut să înfig liniștit vârful umbrelei în pungă, fără să simt nimic, în fața unor oameni care nu știau ce avea să urmeze? Oare aș fi reușit să acționez cu sânge rece? - Stați puțin. Adineaori ați folosit expresia «în cazuri extreme de guruism», asta ar însemna că dumneavoastră erați în afara gurismului, nu? Dacă esența credinței din secta Aum este guruismul, nu vi se pare că apare aici o contradicție a logicii? Cum am spus și mai devreme, după inițierea creștină am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la început. Altfel de ce i-a trebuit să se odihnească în ziua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și văd mai puțin clar. E dureros că sufletul omenesc este așa de lipsit de consistență. Și cu groază văd că se poate ca Irina să fi luat hotărâri exagerate sau atâtea altele intermediare. Se poate, admițând posibilitățile cele mai extreme, să se fi omorât pentru mine sau să se fi măritat pentru un altul. Când am cunoscut-o, eram tânăr de tot, abia intrasem la Facultatea de litere. Aveam toate defectele tinereții. Mă credeam frumos și întîrziam bucuros la oglindă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după atâtea dovezi de dragoste, să nu creadă într-o așa de mare transformare sufletească. Acum, când îmi închipui de tot ce a fost ea în stare, dau invers o interpretare rea tuturor gesturilor ei. Sunt întotdeauna de o nervozitate extremă. Asta mă face ca să nu pot fi niciodată potolit. Fizicește nu-mi găsesc locul. Am ticuri. Îmi mișc mâinile și picioarele până când adorm. Ideea acestei nervozități mi-o accentuează încă. Intelectual, sar tot așa de la un gând la altul. Când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se plângea de nimic. Dar îmi spuneam că Ioana trebuie să cunoască mai bine secretele familiei, și acesta nu putea fi decât un adevăr transmis direct de unde îl aflase. Sau poate că și acum brodase numai ca să explice acea senzualitate extremă. Bineînțeles, Ioana era de bună-cre-dință în tot ce pretindea, căci n-a mințit niciodată și nici nu se pricepe să mintă. E amuzant de văzut această femeie atât de inteligentă ce puerilă e când încearcă vreo minciună. Complică, se supără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar putea înțelege. O femeie a cărei singură virtute este feminitatea nu mă interesează multă vreme. Viky rămâne tot timpul drăguță, Ioana apare pe rând frumoasă și urâtă, parcă fizicul ar fi o reflectare a caracterului ei instabil, evoluând intre extreme. Totul depinde de liniștea mai îndelungată sau de oboseala ce o face străvezie. În momentul supărării devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți, iar mișcările sunt fără grații. Dar uneori apare minunată cu profilul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întâmpină zona obscură - și uneori amenințătoare - a celor situate în afara sensului. Iar în fața celor lipsite de sens noi procedăm de regulă reactiv. Simțim imediat nevoia să respingem definitiv așa ceva. Și atunci, fie operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie reinterpretăm totul, pentru . A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
zona obscură - și uneori amenințătoare - a celor situate în afara sensului. Iar în fața celor lipsite de sens noi procedăm de regulă reactiv. Sim țim imediat nevoia să respingem definitiv așa ceva. Și atunci, fie operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie reinterpretăm totul, pentru „a găsi o clauză de salvgardare prin care contradicția să fie eliminată“. A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele mai arhaice de cultură), ci un comportament cultural, întemeiat pe o viziune religioasă a vieții. Pentru ca lumea vegetală să poată supraviețui, omul trebuie să ucidă și să fie ucis; el trebuie de asemenea să-și asume sexualitatea până la limita extremă, adică orgia. Este ceea ce spune un cântec abisinian: "Cea care încă nu a zămislit, să zămislească; cel care încă nu a ucis, să ucidă!" Este un fel de a arăta că ambele sexe sânt condamnate să-și asume destinul. Înainte de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Singura speranță a elitelor religioase și filozofice era ne-întoarcerea la existență, abolirea karmei sau, altfel spus, eliberarea definitivă (mokÑa), implicând transcendența Cosmosului.16 Și Grecia a cunoscut mitul eternei reîntoarceri, iar filozofii din epoca târzie au împins la limita extremă concepția Timpului circular. Cum spune atât de frumos H. Ch. Puech, "după vestita definiție platoniciană, timpul, care determină și măsoară revoluția sferelor cerești, este imaginea mișcătoare a veșniciei nemișcate, pe care o imită desfășurîndu-se în cerc. Prin urmare, întreaga devenire
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioase ale Naturii. Ne-am oprit asupra unui exemplu din China, din două motive, mai întîi pentru că aici, ca și în Occident, deasacralizarea Naturii este opera unei minorități, aceea a învățaților, și apoi pentru că în China, ca peste tot în Extremul Orient, procesul de desacralizare nu este totuși niciodată dus până la capăt. "Contemplarea estetică" a Naturii mai păstrează, chiar și pentru cărturarii cei mai rafinați, un prestigiu religios. După cum se știe, începînd din secolul al XVII-lea, amenajarea grădinilor în bazine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în miniatură, la început, înainte ca învățații să facă din ele o modă, în secolul al XVII-lea, și să le transforme în "obiecte de artă". Se cuvine să remarcăm că lumea nu este niciodată desacralizată în întregime, deoarece, în Extremul Orient, ceea ce se cheamă "emoție estetică" mai păstrează, chiar și pentru învățați, o dimensiune religioasă. Exemplul grădinilor în miniatură ne arată însă cum anume și prin ce mijloace are loc desacralizarea lumii. Dacă ne imaginăm cum a evoluat o asemenea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atâtea eforturi de a dobândi un modus vivendi cu Republica, vedea cu îngrijorare regimul republican alunecând tot mai vădit spre extrema stângă. Mecanica politică se verifică și de astă dată: orice revoluție tinde firesc spre realizarea ei totală în forme extreme. De aceea, catolicii încep să atace din ce în ce mai deschis comunismul, pretinzîndu-și în același timp - cum am văzut că a făcut Salazar la Congresul Euharistic de la Braga - poziția lor față de reformele sociale. Și catolicii așteptau înlăturarea regimului ca pe o salvare de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la început. Altfel de ce i-a trebuit să se odihnească în ziua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câștigat o victorie împotriva vulgarității. Sublimul vieții - ascensiunea pe piscurile înalte ale existenței - exclude sentimentalitatea, care supune pe om micilor nevoiale celor din jurul lui. O opinie contrară este o ofensă, îndeosebi față de femei, mai subiective prin natura lor. De aceea, extrema politețe, pe care le-o datorăm mai ales lor, ne impune să ne ascundem opiniile față de ele și să abandonăm în sensul lor. Amorul alungă prietenia dintre un bărbat și o femeie, pentru că încrederea și simpatia nu pot ținea piept
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban. Ion BĂLU, Studiu introductiv. - În cartea: G. Ibrăileanu, Studii literare, Editura tineretului, București, 1968, p. 34-35. Adela este nu atât romanul unei tinere femei, cât analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă. Câștigând dragostea unei femei de douăzeci de ani, Emil Codrescu, eroul cărții, e măcinat totuși de incertitudini, suspectând și analizând orice gest al partenerei pentru a descoperi sensuri acolo unde nu sunt. Când i se pare că a sesizat un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
epică a aforismelor din Privind viața" (în G. Ibrăileanu, ediția a III-a, Minerva, 1971, p. 460), un roman "autobiografic în sens moral" (p. 471). C-tin Ciopraga identifică romanul cu "analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă". Mihai Drăgan se menține în cadrul aceleiași situări, punctând însă patetic și inexact: "Adela este o dramă a îndoielii, complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el. Văzând că orice Încercare de a trezi bătrâna adormită nu are sorți de izbândă, unul dintre Îndepărtații ei nepoți, Matvei Karovin, apelă la o soluție extremă pe care și-o Însușise din armată unde ajunse la gradul de sergent: dând capacul la o parte, el Își apropie buzele de urechea dreaptă a bătrânei și trâmbiță În ea. Soluția extremă Își făcu efectul. Trupul bătrânei fu cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]