5,319 matches
-
fie un multiplu al lățimii mașinilor de semănat (3,6 m), la care se adaugă pentru fiecare platformă 0,40 m, ce nu se poate lucra la baza taluzului aval. Pentru condiții medii se dau următoarele valori orientative pentru lățimea fâșiei neterasate (având aceeași valoare în lungul teraselor și cultivându-se cu aceeași cultură): - 20 ... 40 m, pentru panta terenului 15 - 20%; - 20 ... 15 m, pentru panta terenului 20 - 25%; - 15 ... 10 m, pentru panta terenului 25 - 28%. Lungimea teraselor se
amenajari pentru protectia si conservarea solului by BIALI GABRIELA () [Corola-publishinghouse/Science/83088_a_84413]
-
Cum boierul o fost de acord cu această învoială, neștiind însă ce plănuia gospodarul, acesta din urmă s-o dus acasă, o luat o piele mare a unui buhai, adică taur cum ar veni și o tăiat-o într-o fâșie lungă, lungă și îngustă. Ca să-și respecte cuvântul dat, boierul a fost de acord cu măsurarea bucății de pădure cu acea piele. Și a fost o bucată măricică și ea a rămas a țăranului care l-o păcălit pe boier
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
1975; Muthu, Lit. rom., 187-199; Al. Oprea, Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976; ed. București, 1984; Vârgolici, Scriitori, 226-247; Eugen Simion, Pactul autobiografic, FLC, 1984, 36; Eugen Simion, Morala „omului învins”, CC, 1985, 3-4; Gabriel Dimisianu, Fâșii de viață, CC, 1985, 3-4; Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, București, 1986; Băncilă, Portrete, 245-256; Dimisianu, Subiecte, 39-57; Anghelescu, Textul, 184-188; Băileșteanu, Aorist, 99-103; Lovinescu, Unde scurte, I, 430-440, III, 235-246; Heinrich Stiehler, Panait Istrati, Frankfurt pe Main, 1990; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
în necropolele și așezările dacilor liberi din secolele II-III d. Chr. Doar în necropolele de la Văleni s-au descoperit câteva exemplare, din care unul este aproape identic cu cel de la Săbăoani, fiind lucrat din argint. Celelalte au corpul, fie din fâșie de metal, fie din fir metalic cu capetele desfăcute. Mărgele. Constituie cel mai numeros grup de piese din inventarul mormintelor aparținând necropolei I de la Săbăoani. Majoritatea sunt din sticlă, de culori și forme diferite. Câteva sunt realizate din calcedoniu. O
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
te oprești, ar fi nu știu cum, ți-ar fi rușine de el”. Una dintre femei poartă la gât un fel de husă complicată, tricotată manual, ca o podoabă feminină de stil nou. În acea șosetă de lână prin care trece o fâșie de piele, solidă, se află un telefon mobil. Am văzut mai multe femei cu acest accesoriu vestimentar, parcă ar fi fost legate ombilical de acest instrument de comunicare, care face parte integrantă din ființa lor. Singura explicație care-mi vine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scule ultimul răcnet. Cred că peștii aflase cumva cu o zi înainte și din acest motiv Prutul părea pustiu. Nu departe de cei trei fioroși pescari se afla o Dacie 1310, ultimul model, ajunsă lîngă apă, naiba știe cum, dincolo de fîșia de frontieră. Pescarii erau frați și toți profesori de matematică, unul la Universitate, unul la un liceu și unul la o școală generală. Ultimul era omul cu corvoada. Aducea rîma, rachiul, minciogul, scăunelul și cam tot ce era necesar savanților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu grănicerii, era îmbrăcat într-un superb costum, deschis la culoare și cămașa sa avea butoni din aur. În plus, buzunarul de la piept al hainei avea o batistă meșteșugit răsucită. Cravata era de culoarea cerului senin, iar pantofii erau din fîșii subțiri de piele, împletite diabolic de meșteșugit. Era ras și, pe bune, era surprinzător de chipeș. Colac peste pupăză mai vorbea al naibii de elevat și fuma pipă. Pipa lui era din lemn de trandafir pe care era gravată o superbă căprioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de război, atît prin cantitate cît și prin calitate. Cum spuneam, priveam zările din largul Mediteranei și fiecare era cu gîndurile lui, cu trăirile lui, separați unul de altul prin zidul muțeniei. Apa se vedea în culoare verde brăzdată de fîșii înguste și lungi de un negru intens, pînă hăt, departe la insulă. Am uitat să spun că doctorul era dintr-o țară din Asia Mică și se refugiase un timp în România datorită persecuțiilor politice. Acum netezea nisipul cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
teribil, războinic"10. Or, același diptic se regăsește mai cu seamă la Roma, cu aceleași opoziții și aceleași alternanțe: pe de o parte opoziția între Luperci - tineri alergând goi de-a lungul orașului și atingându-le pe trecătoare cu o fâșie din piele de capră, pentru a le fecunda - și flamini, preoții prin excelență; pe de altă parte, structurile și comportamentele diferite ale primilor doi regi ai Romei: Romulus, care întemeiază cele două culte ale lui Jupiter cel temut, și Numa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O anvelopă. Una spartă, cu trei-patru petice. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O anvelopă. Una spartă, cu trei-patru petice. Nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O anvelopă. Una spartă, cu trei-patru petice. Nu mai poate fi reparată. Tai anvelopa, o altă fâșie lungă. Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
calm și încetinire, parcă, a fugii timpului. Grădina de care am amintit era destul de întinsă; de fapt, erau două, una de zarzavat și alta de flori, structurate de prezența în mijloc a puțului american (cu roată), către care ducea o fâșie îngustă de asfalt. Ambianța era populată de simpatice animale domestice, dintre care, în ochii mei cel puțin, se impunea cu autoritate motanul alb-portocaliu numit Moșu. Când a apărut, nu se știe de unde, și un mic pisoi negru ca tăciunele, l-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Rădulescu Mihai decedase în ziua de 31 octombrie 1959. Nu știu dacă era specificată și cauza decesului, dar bănuiesc că da: prin strangulare. Peste câteva zile, datorită relațiilor lui Ticki în cadrul „Mafiei Albe“, sosiră și vești suplimentare: se spânzurase, cu fâșii rupte dintr-un crac de izmană, de rotița regulatoare a caloriferului din celulă. Bineînțeles, nu avusese la dispoziție cele cinci minute necesare ca să moară sufocat, ci, reperat prin vizetă, fusese transportat în stare de comă la spitalul închisorii Văcărești și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noastre - și atunci vorba noastră devine de prisos...“ Pentru înălțimea de un metru a garniturii de calorifer, un sin gur crac va fi prea de-ajuns. De altfel, asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă expirației lungi și ample a unui om care doarme adânc, pentru a nu stârni bănuiala auditivă a paznicului... Apoi împletești fâșiile obținute trei câte trei, așa cum își împletea Nonina părul, pentru a fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă expirației lungi și ample a unui om care doarme adânc, pentru a nu stârni bănuiala auditivă a paznicului... Apoi împletești fâșiile obținute trei câte trei, așa cum își împletea Nonina părul, pentru a fi sigur că nu se vor rupe din cauza greutății, iar împletiturile astfel dobândite le legi una de cealaltă ca să iasă o frânghie de peste un metru. Dacă strângi bine nodurile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
totdeauna spirt la dispoziție, am renunțat și am continuat restul drumului în tăcere. Am ajuns destul de repede. La Jilava i-am găsit pe preot și pe gropari, care deschiseseră groapa: pe fundul acesteia stătea sicriul din scânduri albe de brad... Fâșia rezervată mormintelor celor din detenție se afla în partea de miazăzi a cimitirului și, pornind de pe înălțimea pe care era ridicată biserica, se lăsa apoi în vale spre răsărit. Mormântul lui Mihai era așezat chiar pe muchia dealului, restul sectorului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Și că soțul meu mi-a devenit și mamă, și tată. Răzbunare? Pe cine, domnule Paraschivescu? Pe sistem? Pe Lenin și pe Stalin? Pe Gheorghiu-Dej și pe Ceaușescu? Pe providență, pe destin? Moare ceva în tine, ți se sfâșie o fâșie de suflet. Atât. Atât și nimic mai mult. Viața merge mai departe. Spectacolul trebuie să continue. Aplaudați. R.P. Dacă vă mai arde. Doamnă Ralian, purtăm un dialog care se va sfârși într-o carte. Cu toate acestea, nu-mi pot
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
important; în jurul ei se polarizează toate impulsurile mele de energie. Nu știu de ce sunt atras ca de un magnet de ea. Nu corpul ei mă subjugă, ci atingerea electrizantă a părului. Are părul negru, foarte lung, adesea legat cu o fâșie albă; când și-l desface, seara, îi ajunge până la coapse. Îmi place mireasma lui, care mă-mbată când suntem îmbrățișați, și simt până și-n trupul meu ofilit mângâierea lui obscură și fluidă. Prospețimea lui tactilă îmi dăruiește o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe care am văzut-o la Moethia, colonia locuită de fenicieni dincolo de Trapani, în direcția opusă muntelui Eryx. Insula mea însă, spre deosebire de aceea, e înconjurată de apă dulce și e situată lângă mare. Între mare și lac se întinde o fâșie de uscat de vreo sută de pași. Suflete Simt că e cam mare aglomerație de suflete pe-aici. Plutesc libere pe deasupra și se ceartă-ntre ele, așteptând să ocupe noi corpuri. Cu toate acestea, străinilor ca mine le impun să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere și de frig dădea semne de disperare, mormăind ceva printre dinți, ceva ce nu se putea înțelege. Alin murea de nerăbdare să ajungă dincolo de fâșia interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând totodată de bucurie, atât cât să audă ei:Am reușit, am reușit! Respirăm cu toți și nu-i nici o cioară care să croncăne pe aici vrând să ne
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toți erau tică loși, obișnuiți cu felurite treburi murdare. Cu un stăpân ca Eglord, mai mult ca sigur că nu erau la prima fărădelege. Urcară pe un drumeag Îngust, prin pădurea Întunecoasă. Deasupra se vedea din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi se Întunecă. În sfârșit, razele misterioase ale unei strălucitoare luni pline Începură să arunce umbre și pete difuze peste frunzișul pădurii. În acea clipă, Hugo le porunci oamenilor să se oprească. Descălecară
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa să înfășoare capul rănit cu fâșia de pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp a deshămat caii, i-a legat la iesle punându-le sub boturi un braț de ovăz cosit, apoi veni și el alături de femeile ce se ocupau de taică-su. Odată terminată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de material textil din haine și rochii vechi, uzate, și în gospodăriile țărănești se folosesc la țesut lăicere mai urâte, dar bune de pus pe jos, ca să nu se folosească lăicerele frumoase, țesute din fir de lână vopsită în culori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]