3,990 matches
-
de cîmpie pînă în etajul montan inferior, formînd păduri pure sau în amestec cu alte specii foioase sau de conifere. "F. orientalis" Lipsky (fag de Crimeea) este sporadic prin pădurile din Carpații și Subcarpații Orientali. În medicina populară, scoarța de fag se folosește ca vermifug și ca tonic-amar, precum și ca antidiareic. Genul "Quercus" (stejarul) cuprinde cca. 450 specii, cu o largă răspîndire. Amenții masculi sunt lacși și penduli. Fiecare floare femelă este înconjurată de un involucru care se transformă în cupă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
L.) Gaertn. (arinul negru) are frunze emarginate și lăstarii tineri viscid-lipicioși. Crește în luncile rîurilor din regiunile de cîmpie și deal. A. incana. (arinul alb) are frunze acuminate, se întîlnește în lungul pîraielor din zona colinară și montană (din etajul fagului pînă în cel al molidului). Scoarța de arin se utilizează empiric ca febrifug și tonic iar frunzele se folosesc sub formă de cataplasme, ca galactofug la sfîrșitul lăuziei. Arbori sau arbuști cu flori unisexuate, dispuse monoic. Florile anemofile sunt grupate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
hemostatice, antihemoragice (cresc rezistența capilarelor) și dezinfectante. Scoarța are utilizări în febra intermitentă, iar fructele se recomandă ca antianemice. Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de cca 20-25 m înălțime, comun în pădurile din zona silvostepei pînă în etajul fagului (uneori este specie dominantă, dar rar formează arborete pure). Înflorește concomitent cu înfrunzirea. Pe un ax lung, pendul, se află achene numeroase, care au la bază o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
au rozetă bazală, iar florile sunt bisexuate. S. maximum (L.), crește pe coaste pietroase, stâncării, în rariști de pădure, nisipuri, din silvostepă pînă în etajul molidului. S. acre L. (iarbă de șoaldină), specie perenă, sporadică de la cîmpie pînă în etajul fagului, crește pe stînci, ziduri, nisipuri. Folosită în medicina populară ca emetic, febrifug, antiepileptic și în scorbut (aplicații locale pe gingii). Aici sunt încadrate unele familii de plante cu nutriție mixtă (fotosintetică și în același timp heterotrofă, carnivoră). Descompun corpul unor
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
inserate parietal. Stigmatul are diverse forme, cu adaptări la polenizarea entomofilă. Fructul este o capsulă valvicidă, uniloculară, cu numeroase semințe albuminate (au răspîndire mirmecoră). ; Viola odorata L. (toporași) are flori albastre și este frecventă din zona stepei pînă în etajul fagului, prin păduri și tufișuri. V. tricolor L. (trei-frați-pătați) este o specie anuală, corola avînd petale variat colorate: două petale superioare violete, două mijlocii galben-deschis și petala inferioară galbenă, dar prelungită cu un pinten. Crește prin pajiști, locuri pietroase, de la deal
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
formată de râurile Mosela, Sauer și Our. Nordul țării face parte din Munții Ardeni, e format din dealuri și munți joși, cel mai înalt punct fiind Kneiff, de 560 m. Restul țării este de asemena deluros. Pădurile de stejar și fag reprezintă 55% din teritoriu. Clima este temperată de tranziție între cea oceanică și cea semicontinentală. Altitudinea maximă este de doar 300 m in Gutland/Bon Pays. Localizarea: Europa de Vest, între Franța și Germania Coordonate geografice: Referințe pe hartă: Suprafața: Granițe terestre
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
o temperatură medie anuală de 10 °C, cele mai însorite luni sunt din mai în august. Primăvara, natura se dezlănțuie. Flora Luxemburgului este caracterizată prin așezarea țării la granița dintre zonele climatice Atlantic-Europeană și Central-Europeană. În nord, se întâlnesc mulți fagi și stejari. Stejarii pot crește până la 30-45 m, cu un diametru de 1,2-2,4 m. Ei dau cantități mari de lemn dur. De-a lungul malurilor râurilor, se întâlnesc specii ca arinul negru și salcia. Lemnul de arin este
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
m, mai înalte decât orice alte așezări permanente din România, și au o îndelungă tradiție de expatriere economică, atât în țară cât și peste hotare. Prelucrarea lemnului și mineritul sunt ocupațiile de bază din Țara Moților, iar pădurile de stejar, fag și pin furnizează materialul necesar pentru faimoasele butoaie, mobilierul și alte obiecte artizanale realizate în regiune. Se practică creșterea animalelor, în special a vacilor și oilor. Sunt cultivați în cantități mici cartofii și orzul. Zona este binecunoscută pentru tradițiile sale
Țara Moților () [Corola-website/Science/304588_a_305917]
-
tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic; -arbuști: măceș, păducel, șoc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăț, păiuș etc. -animale nevertebrate: viermi, paianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate:brotăcel, șopârla, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc Pădurile de fag (numite și "făgete") sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți. -soluri: brun-acide, brune de
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăț, păiuș etc. -animale nevertebrate: viermi, paianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate:brotăcel, șopârla, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc Pădurile de fag (numite și "făgete") sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți. -soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -lumină slabă -arbori: fag, mesteacăn
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți. -soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -lumină slabă -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuști: alun, mur, corn; -plante erbacee: feriga, mușchi, licheni, mierea-ursului, păiuș; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocănitoare, gaița, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -lumină slabă -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuști: alun, mur, corn; -plante erbacee: feriga, mușchi, licheni, mierea-ursului, păiuș; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocănitoare, gaița, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veverița, mistreț, pisica sălbatică. Pădurile de molid, (numite și "molidișuri"), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de la limita superioară a fagului până în zona subalpina. Ele sunt instalate la altitudini de
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
mierea-ursului, păiuș; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocănitoare, gaița, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veverița, mistreț, pisica sălbatică. Pădurile de molid, (numite și "molidișuri"), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de la limita superioară a fagului până în zona subalpina. Ele sunt instalate la altitudini de 1200-1800 m. În nordul Carpaților, limită inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m. -soluri: podzolice brune; -temperatura medie anuală de 3-5 °C; -precipitații de 800-1300 mm anual
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m. -soluri: podzolice brune; -temperatura medie anuală de 3-5 °C; -precipitații de 800-1300 mm anual; -lumină foarte slabă, pădurile sunt întunecoase; -vânturi, uneori, puternice. -arbori: molid, zada, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc. -arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte; -plante erbacee: ciuperci, mușchi, licheni (mătreața bradului), feriga; -animale nevertebrate: insecte (omida, viespe ,etc); -animale vertebrate: șopârla de munte, năpârca, pițigoi de brădet, cocos de munte, ciocănitoare, veverița
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
câmpii. Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa predomina păiușul și tufe rezistente la
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa predomina păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvară și vară, iarbă este întrepătrunsa de plante acoperite cu flori. Berberis buxifolia este considerată simbolul Patagoniei. O tufa veșnic
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
corcodane, vinete și grase (denumiri regionale). Trunchiul său are un duramen (miez) foarte dur, rezistent la apă, de culoare roșu-maroniu, învelit de un alburn de culoare deschisă prin care circulă seva. Arderea sa degajă o putere calorică superioară celei a fagului, cărbunele său fiind folosit în fierării. Printre zonele bogate în pruni se numără zona județului Caraș-Severin, mai exact în zona de nord a județului, în satul Duleu, unde există o cultură bogată în pruni veche de zeci de ani. În
Prun () [Corola-website/Science/303930_a_305259]
-
și din Basarabia precum și de pe teritoriul întregii Rusii. Ținem să reamintim că în manuscrisul adus de Toader C. Olaru de la curtea boierului Cazanir din Baia în anul 1935 pe care l-am menționat mai sus se arăta că biserica de la Fagii Groși a fost împroprietărită în anul 1812 de către boierul Slăvescu din comuna Baia cu suprafața de 8 fălci de pământ satul fiind până în anul 1880 pe moșia boierului din Baia. Deci secția bisericii este dată în anul 1812 înainte de marea
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
500 bucăți. Această emisiune a fost intitulată: "P.P. Verșigora - personalități din Transnistria". Verșigora a început să scrie literatură încă din perioada de dinaintea începerii celui de-al doilea război mondial. El a scris nuvela "Chekoltan", câteva povestiri și piesa de teatru "Fagul din Kotovsk", al cărei manuscris s-a pierdut în timpul războiului. Verșigora este autorul mai multor cărți, în special de istorie militară, consacrate luptei eroice a partizanilor: În anul 1960, el a publicat colecția de povestiri scurte “Ivan - eroul”, și în
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată pe teritoriul comunei Vorona (județul Botoșani). Ea se află amplasată în mijlocul unei poieni, înconjurată numai de culmi de dealuri acoperite cu păduri seculare de stejar, fagi, ulmi și frasini, la o distanță de 2-3 km prin pădure de Mănăstirea Vorona. Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
se află la sud vest de Câmpia Brühl. Lacul este de o mărime mijlocie ( ca. 26 ha cu adâncimea maximă de 7,5 m), cu o apă bogată în calcar, înconjurat de o pădure mixtă, alcătuită din plopi, conifere, stejari, fagi, mesteceni, zade, anini etc. în apă fiind răspândite plante acvatice sau cele care preferă regiunile umede ca "Myriophyllum heterophyllum, Sparganium minimum, Utricularia vulgaris, Epipactis helleborine". Fauna lacului este alcătuită din păsări ca "Alcedo atthis, Gallinula chloropus, Podiceps cristatus, Bufo viridis
Lacul Heider Berg () [Corola-website/Science/311785_a_313114]
-
de marmite. Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
se întindea un lanț de dealuri și văi de separare denumite Codri. La sfârșitul secolului al XIX-lea gubernia era un loc foarte pitoresc, bogat în mănăstiri vechi și plin de păduri de foioase, mai ales de stejar, carpen și fag. Dealurile din partea de mijloc constau din calcar, cele mai multe de formare cretacică, iar la sud se întâlneau formațiuni miocenice. De-a lungul malurilor Nistrului, în ținuturile Hotin și Soroca, în canioanele adânci săpate de fluviu, se găseau formațiuni mult mai vechi
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
ornamentale. Tisa este un arbore care poate ajunge până la 6-15 m în înălțime și 1,5-6 m în diametru, arealul acesteia întinzându-se din Eurasia, Marea Britanie până în Caucaz, nordul Iranului, Africa de Nord-Vest. În România, acesta crește prin păduri de fag, pe substrat calcaros. Se aseamănă cu bradul, de care se deosebește prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fața inferioară verzi palide. Ele sunt dispuse pectinat pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică. Înflorește
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
pe o suprafață de 1,5 ha "Rezervația de Tisă", una din cele trei rezervații de acest fel de pe teritoriul României. Rezervația cuprinde exemplare de "", cu vârste de peste 80 de ani care se amestecă cu exemplare de pin, molid, ienupăr, fag și carpen, locuitori ai zonei susținând de asemenea faptul că unul dintre arbori a atins o vârstă de peste 500 de ani.
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]