4,205 matches
-
fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
refuz să cred că face parte din altă generație. La mulți ani! Care era hiba principală a acestui „Laudatio“? Evident, felul cum îl pusese între paranteze pe omul Antoaneta Ralian. Mă debarasasem de tămâieri, dar în același timp tăiasem o felie din tortul vieții din care gus tasem numai glazura profesiei. Identificasem în Antoaneta Ralian doar un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ca și în apartamentul din Londra, de lângă Royal Albert Hall. Îmi amintesc de un prânz dintr-o zi de Crăciun - iată că mă întorc la Crăciun -, când ne-am ospătat cu o conservă de iahnie de fasole și toast, adică felii de pâine ținute de John din vârful furculiței deasupra flăcărilor din cămin. Și, desigur, cu mult sherry. Cu toate acestea, era o scriitoare formidabilă, care scormonea până-n ultima fibră sufle tească. Alcătuia o pereche extraordinară, de îndrăgostiți bătrâni, cu criticul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă întorc la întrebare. Nici prietenia cu Federman, nici cea cu Bellow nu au avut nici un fel de ciment etnic. Cea cu Federman a avut un ciment european. După ce cunoscusem în America numeroși profesori universitari de literatură, cantonați strict pe felia lor de specialitate (l-am rugat odată pe unul să-mi recomande câteva cărți noi de succes, pe care le-aș putea traduce, și mi-a răspuns: „Eu sunt specialist în literatura secolului al nouăsprezecelea, nu cunosc literatura secolului douăzeci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de tablă gri-albăstruie cu floricele roz și mâner de sârmă groasă. În gentuța asta trambalam la grădiniță ceva de mâncare, gustarea de clefăit la ora 10, căreia toți îi spuneam ujină. Tăblăraia n-ar fi fost grea cu doar două felii de pâine unse cu untură sau marmeladă, ba uneori chiar cu unt și cârnaț. Nici dacă băbuța îmi mai punea un măr nu mi-aș fi rupt mâna. Dar, ca să-mi dau un fel de importanță muierească, o umpleam cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tronc. Căram ujinoiul zi de zi nu pentru că cei doi amorezi s-ar fi obișnuit să mănânce de la mine. Își duceau și ei gustări. Dar, dacă s-ar fi întâmplat să întrebe într-o pauză cine-mi mai dă o felie de pâine sau fetelor n-aveți ceva dulce sau cine-mi pasează un măr, eu voiam să fiu prima pe fază și să le sar în întâmpinare. Ceva-ceva tot am câștigat până-ntr-a patra: ori de câte ori aveau poftă să mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un cofraj cu ouă de la Ciacova. Mă opresc pe Fucsik la familia Fodor, las trapistul, untul și lămâile. Se bucură mult și mă pupă. Teri îmi dă împrumut un borcan pătrățos din sticlă cu capac portocaliu, în care-mi îndeasă felii de lubeniță murată. Borcanul îmi rămâne la inimă atât de tare, încât atunci când, în 1992, Fodorii pleacă de tot în Germania, primul lucru pe care mi-l lasă el e. Dar atunci, în decembrie ’87, primesc o cutie de cacao
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dar mai trăgea de timp în așter nut, sperînd ca soțul ei să-i aducă o ceașcă de cafea la pat, așa cum făcea după fiecare noapte de amor ; doamna Simpson, de la apartamentul 68, se chinuia, cu un cuțit, să scoată feliile de pîine care se blocaseră în toaster (îi zisese de-atîtea ori domnului Simpson - care acum era plecat de mult la serviciu - să vadă ce are toasterul ăla), pe cînd fetița ei de zece luni inspecta, de-a bușilea, spațiul din spatele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și făcut, mi- am plătit pizza exact cu suta de mii de la tânărul din tren, m-am dus pe peronul unde urma să tragă trenul meu spre Oradea, și am început să mă delectez cu pizza mea, sorbind din ochi feliile mari de ciuperci cu care era presărată. Încă de când am cumpărat-o, era tăiată în 4 bucăți și am început să mănânc cu poftă. La un moment dat s-a apropiat de mine un cerșetor, șchiop, cu cârje, la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de tematica în pictura naivă. Omul s-a oprit în fața mea, s-a uitat la mine, la pizza, a dus mâna către mâncarea mea și apoi la gura lui. Mi-am dat seama că e mut. Am luat spontan prima felie care mi-a venit la mână și i-am dat-o. A luat felia, a mâncat-o destul de repede dar fără să îndese în gură așa ca un om care nu a mâncat de trei zile. Când a terminat, s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la mine, la pizza, a dus mâna către mâncarea mea și apoi la gura lui. Mi-am dat seama că e mut. Am luat spontan prima felie care mi-a venit la mână și i-am dat-o. A luat felia, a mâncat-o destul de repede dar fără să îndese în gură așa ca un om care nu a mâncat de trei zile. Când a terminat, s-a șters la gură și a plecat mai departe, fără măcar să se mai uite
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ordonat, lângă câte o fată și începe so privească drăgăstos. Când vocea din off amu țește din nou, câțiva se ridică, împreună cu fetele lângă care stăteau, și încep să joace. Mișcările lor se coordonează per fect. Ați urmă rit o felie din frumoasa și profunda viață a satului românesc. Recunoașteți, fără îndoială, această scenă, pentru că trebuie so fi văzut, întro formă sau alta, de multe ori la televizor (eu am văzuto cel mai recent întrun documentar de la TVR 2). Satul românesc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că, fără ajutorul casei de producție a lui Lucian Pintilie, filmul acesta nu ar fi putut să fie terminat) ; la 12 ani după Revoluție, Puiu încerca (și reușea) o revoluție în filmul autohton, căreia mulți nu i-au văzut rostul. Felia de viață decupată de Puiu (împreună cu coscenaristul său, Răzvan Rădulescu) i-a iritat pe mulți din establishment-ul cenecist (CNC & acoliții), deși, la drept vorbind, filmul acesta nu era în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-le un ștraif pe care scrie Dogma nr. X ?... Cinci întrebări pentru Radu Muntean și Răzvan Rădulescu 1. Unii au criticat filmele voastre (Furia, respectiv Marfa și banii) din cauza „limbajuluiș. Cică ar fi „suburbanș... Ce le răspundeți ? 2. Este această „felie de viațăș (sub)urbană un decupaj voit polemic cu un anumit cinema românesc sau pur și simplu nu v-ați pus problema asta ? 3. Credeți că omul care merge să vă vadă filmele are motive să se simtă „agresatș ? 4
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Poveștii de la scara C, cu un plus de vervă formală (vezi utilizarea deșteaptă a split-screen-ului și o trimitere savuroasă la Close Encounters). în general, accentele sunt puse corect, umorul este prezent în doze rezonabile, iar atmosfera de ansamblu (după modelul ”felie de viață în cartier neorealist cu manele surround” ) cât se poate de OK. Problema este finalul care pică hodoronc-tronc, nejustificat și brutal, ca o soluție de avarie la un scenariu intrat brusc, pe ultima sută de metri, în pană de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
3, 2... Deși mă feresc să fac predicții (în materie de Cannes mai mult decât de Oscaruri !), înclin să sper că mereu versatilul Stephen Frears, președintele juriului (ale cărui filme de nceput mărturiseau aceeași poftă de a mușca din carnea „feliei de viațăș), precum și cele 4 (patru !) actrițe care fac parte din juriu vor fi găsit că măcar una dintre multele calități ale acestui film e demnă de a primi o recompensă. Dacă 4, 3, 2 este - așa cum spunea Mihai Chirilov
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și în teatru , că nimic nu era 100% adevărat, că e nevoie de povești simple cu oameni obișnuiți etc. etc.), dar, cel puțin în film, există deja voci care susțin că, gata, deja ajunge, ne-am ”săturat de minimalism”, de ”felii de viață”, vrem și altceva... Ceea ce s-a obținut (un instrument valoros de captare a realului și de sondare, non-judgemental, cum zic americanii, a realității) este acum prea devreme, zic eu ! pus sub semnul întrebării. De ce crezi că se întâmplă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că ai dat-o cuvântului, în filmele lui Antonioni ? Iarba vopsită din Deșertul roșu ? Cam la fel mă gândesc și la teatru. Nu mă interesează teatrul angajat, care atacă probleme contemporane, nu mă interesează teatrul care-mi pune în față ”felii de viață” decât în măsura în care îmi mai spune ceva, în măsura în care reușește să depășească ceea ce-mi arată și să-mi deschidă o altă lume. Dacă vrei un truism, ca să fie totul clar, reale pentru mine sunt tocmai acele spectacole de teatru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
probleme Italia [sau Anglia !] anilor 60 cu filmele sale din aceeași perioadă, în schimb nu prea poți face asta cu Fellini Italia din filmele lui este a lui Fellini...) Pentru mine, realismul nu exclude deschiderea, nu se închide în mica felie de viață, ci, dimpotrivă, trimite la ceva ce este dincolo de toate acele detalii verificabile în care excela Balzac, rezonând fericit cu un timp care nu mai seamănă cu timpul pe care-l trăim noi astăzi altfel de ce am mai citi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cauzele și explicațiile sale în imaginarul artistului Thomas Ciulei... Altceva mă interesează : de ce crezi că noul val a simțit nevoia să investigheze teritoriul acesta neorealist ; de unde această radicalitate (formal vorbind) și, nu mai puțin, de unde acest gust foarte pronunțat pentru felia de viață crudă, dură, uneori brutală ? Ai putea să găsești o analogie cu ce s-a întâmplat în pictură, eventual mă gândesc (atâta cât mă pricep, adică nu foarte bine...) la sălbaticii din arta rusă a ultimilor 15 ani ? Există
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
minore, ci numai autori minori care, cel mai adesea, sunt cei dintâi interesați să facă ”filme mari” ! Din rațiuni care țin probabil și de economie, N.C. (inițiale care ne dau altfel de vertij ) a ales pentru prima ieșire cinematografică o felie de viață suculentă, ce-i drept, însă nu mai mare decât orășelul de pe malurile Dunării în care se petrece acțiunea. Provincial, subiectul devine repede, în mâinile tânărului regizor, de nerecunoscut ; și nu pentru că autorul nostru ar fi descoperit America (în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
necesar pentru cinematograful român de azi : demonstrează că nu există o unică direcție, cea a așa-zisului mizerabilism reprezentat de Mungiu, Puiu și Muntean, că există o diversitate de stiluri și că te poate interesa și altceva, ca autor, decât felia de viață etc. Toate bune și frumoase (iar îngerul necesar chiar e un film frumos ; prea frumos pentru binele lui, chiar), doar că, odată ce te poziționezi în afara unei tendințe, ba chiar dai cu tifla trendului dominant, e bine să te
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ceea ce se întîmplă mai rar. La cei treizeci de ani ai mei, e timpul să mă gîndesc la căsătorie. Și, dacă e s-o fac, ce altă tovarășă mai bună decît Livia pot găsi?! Ești îngîndurat, iubitule. Mai vrei o felie de pîine cu unt? mă întreabă Livia, întinzînd mîna să-mi atingă obrazul. Nu, mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub masă, caută piciorul meu, să mă calce. Parcă văd că azi întîrzii... Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu două felii de tort și un crin de zahăr. Îmi dă o furculiță și îmi spune: — Acesta este cu mango, fructul pasiunii, cu căpșuni și mousse de mandarină, iar celălalt este cremă caramel cu fistic și trufă mocca. Poftă bună! Uau. Ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]