3,561 matches
-
singur. Semnele desperării se arătau în față, în umblet, în vorbă, în ordinea veștmintelor de pe dînsu (...) Flămînzia mereu. Nu era de mirare că era așa desperat. Mi se rupea inima de milă, unde-l vedeam cum umblă de destrămat și flămînd, în periodul ultim, că mai înainte nu știm pe unde a stat și cum a trăit. Nu ți-a mai rămas ceva?" îmi zicea sărmanul, cu o față palidă, demnă de compătimit... Venea seara, cina și se suia în podul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la 1 dec. 1876. Despre ce este vorba, în această poezie? Arald, regele avarilor, de trei zile stă, în genunchi, lîngă sicriul logodnicei sale, Maria, regina dunăreană. Stînd în genunchi, el își amintește că era "un copilandru", care, cu ochi flămînzi, mistuia pămîntul. Cucerind popor după popor, a ajuns în părțile acestea, unde a fost cucerit de frumusețea Mariei, regina dunăreană. Dar ea (ca și Casandra) a murit repede și acum preoți bătrîni o îngroapă după credința ei creștină. Gonind călare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau a unui tratament dureros; c) frustrări interioare-active, sau conflictul „subiectiv” intrapsihic: cele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Amariței apelează, de altfel, la o simbolistică ușor de recunoscut: Dumnezeu este văzut ca un "porumbel sau ca puiul de cerb, peste munți și peste văi", păcătosul este ca "oaia cu lâna de aur, înfulecată pe nerăsuflate de lupul veșnic flămând", glasul lui Dumnezeu este "clopotul ce răsună peste munți și peste ape" etc. Construit, la fel, previzibil, pe o serie de antinomii comune unei asemenea literaturi spirit/ materie, lumină/ întuneric, slavă/ urgie, protectori/ dușmani etc. volumul reface practic traseul, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și cum ai turnat în bronz/ icoane pentru "Clopotul Țar"/ și clopote în icoanele tale" (text inclus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
45, Pitești, 2007), cartea și, prin extensie, întreaga sa creație poetică ar sugera, dimpotrivă, conștiința lucidă a fragmentării, a ruperii, a selectării acelor experiențe biografico-lirice capitale, de răscruce. În fapt, mai toate volumele autorului, scrise, cum afirmă undeva, la "flacăra flămândă" a sagacității, cuprind texte cărora ideea de experiență-limită, de sfâșiere ontologică (și poetică!) nu le este deloc străină. Situarea perpetuă într-un orizont al îndoielii de lume și de sine, scindarea între principii contrare cum și, deloc întâmplător pentru un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie a lui Valeriu Stancu. Cele mai frecvente reflecții din textele sale poetice reiau cu insistență problematica menirii creatorului și a operei sale într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
VR, 1977, 1; Cezar Ivănescu, Patosul realității, CL, 1977, 4; Val Condurache, Epos și memorie, CL, 1977, 6; Pompiliu Marcea, „Viața ca o pradă”, R, 1977, 6; Al. Piru, Anii de ucenicie ai lui Marin Preda, LCF, 1977, 32; Dinu Flămând, Cum am scris „Delirul” (interviu cu Marin Preda), AFT, 1977, 9; Ciobanu, Însemne, 114-127; Cristea, Alianțe, 393-489; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 277-287; Ștefănescu, Preludiu, 133-149; Ungureanu, Proză, 6-40; Memorialistică și istorie, LCF, 1978, 6 (semenează Mihai Ungheanu, Z. Ornea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Victor Felea, Petre Stoica - 50, TR, 1981, 9; Tomuș, Mișcarea, 115-122; Mircea Scarlat, Registre, notații, inventare, RL, 1982, 6; Dana Dumitru, Neguri de aur și de violet, RL, 1982, 43; Ciobanu, Opera, 170-173; Raicu, Fragmente, 243-246; Simion, Scriitori, III, 187-201; Flămând, Intimitatea, 107-113; Grigurcu, Existența, 118-135; Cistelecan, Poezie, 100-105; Dimisianu, Subiecte, 158-164; Regman, De la imperfect, 229-230; Holban, Literatura, 179-182; Al. Cistelecan, Balul melancoliei, CNT, 1990, 5; Alex. Ștefănescu, Aparent o cronică a vieții domestice, RL, 1990, 13; Cornel Ungureanu, Poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
se arată ridicat deodată în zările unei conștiințe mitologice: „Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii luceau în fel și chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în zările unei conștiințe mitologice: „Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii luceau în fel și chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu ochiul și cu gândul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
București, f.a.; Moara Piticilor, București, f.a.; Omul întors din Rai, București, f.a.; Pentru copiii noștri, București, f.a.; Stan și Bran, București, f.a.; Ștrengăriile lui Gigi, București, f.a.; Zâmbiți, vă rog, București, f.a. Traduceri: Rabindranath Tagore, Lumina ochilor, București, 1921, Pietrele flămânde, București, 1927; John Ruskin, Regele râului de aur, București, 1925; H. Chr. Andersen, Evreica și alte povestiri, București, 1926; Wilhelm Busch, Ca să mai râdem, București, 1926, Plici și Plum, cu desenele autorului, București, 1928; Max Nordau, Închisoare de flori, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
din 15 aprilie 1945, făcea referire la cazarea și hrana țiganilor “au venit 1 Viorel Achim, Constantin Iordachi, Op. cit., p. 205; 2 Dinu C. Giurescu, Op. cit., p. 502; - 60 în luna august 1942 în o săptămână, 15.000 de flămânzi, în o mizerie cu adevărat țigănească. Au fost îndrumați spre sovhozuri la 40-50 de kilometri, cu căruța și pe jos. Țiganii ajunși la sovhozuri au stat pe câmpuri câteva săptămâni, nefiind adăposturi, alimente se dădeau de la sovhozurile din apropiere. Neprimind
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
hrană decât în măsură în care se lucrează”. Vasile Gorsky, fostul prefect al județului Oceacov, în memoriul din 15 aprilie 1945, făcea referire la cazarea și hrana țiganilor “au venit în luna august 1942 în o săptămână, 15.000 de flămânzi, în o mizerie cu adevărat țigănească. Au fost îndrumați spre sovhozuri la 40-50 de kilometri, cu căruța și pe jos. Țiganii ajunși la sovhozuri au stat pe câmpuri câteva săptămâni, nefiind adăposturi, alimente se dădeau de la sovhozurile din apropiere. Neprimind
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
M. N. Rusu (susținător al „Cronicii literare”). După 1971, dar mai ales după 1974, V.s. se transformă tot mai mult într-o oficină politică, preocupată obedient de ideologia partidului și de omagierea conducătorului suprem. Sporadic apar colaboratori de valoare (Dinu Flămând, Magda Cârneci, Lucian Alexiu, Ioan Buduca ș.a.), dar scrierile lor se pierd în zgomotul ditirambilor vremii. În toată această perioadă presiunilor ideologice le mai rezistă doar o pagină firavă de cronici, recenzii, însemnări despre cultură și artă. V. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
110-113; Mincu, Poezie, 177-183; Piru, Poezia, II, 294-302; Ungheanu, Arhipeleag, 241-245; Alexiu, Ideografii, 157-160; Poantă, Radiografii, I, 175-178; Raicu, Practica scrisului, 334-338; Grigurcu, Poeți, 226-231; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 67-72; Raicu, Fragmente, 221-226; Braga, Sensul, 134-139; Flămând, Intimitatea, 114-140; Negrici, Introducere, 98-115; Pop, Jocul, 364-382; Grigurcu, Existența, 43-46; Micu, Limbaje, 167-181; Nicolae Manolescu, Proustianism liric, RL, 1986, 37; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Cistelecan, Poezie, 22-44; Munteanu, Jurnal, IV, 159-163; Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
rațiunii, ceea ce demonstrează că la originea lor nu poate există decât un sentiment de natură instinctuală. Suferința, în general, atrage după sine un sentiment de milă și solidaritate chiar și în lumea animală. Așa, de exemplu, la furnici femelele bolnave, flămânde sau rănite sunt ajutate, alimentate și ocrotite de suratele lor, sau dacă în conflictul dintre doi prihori bătăuși unul își rupe piciorul, el devine automat subiect de preocupare pentru inamic care-l alimentează, îl ajută și-l păzește până la vindecare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt deosebit de evocatoare. Statul lui Platon ar urma să fie condus de un filosof cu puteri absolute. Ideea centrală era că desființând proprietatea și familia vor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Partidului Național Român, care s-a remarcat prin Memorandumul înaintat împăratului Franz Josef în 1892, rămas fără efect politic și soldat cu încarcerarea semnatarilor săi. Marea răscoală țărănească din 1907 - ultima jacquerie europeană -, al cărui epicentru l-a avut în Flămânzi, Botoșani, din care s-a iradiat în tot regatul, a relevat cu elocvență că soluționarea problemei agrare a fost sacrificată în detrimentul urmăririi idealului național. Reforma agrară din 1864, deși a inițiat procesul de reglementare a relațiilor de proprietate funciară, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sorții: "Dacă-ți cântă cucul întâi, în față, sau în dreapta, anul acela îți va merge bine. Dar dacă, în spate, sau în stânga, e a suparare, a boală, sau moarte. Când auzi cucul întâi cântând, să te păzești să nu fi flămând, că ești flămând tot anul, și să ai bani atunci la tine, ca să te cânte cucul, cu bani, tot pentru ca să ai tot anul."283 Omul tradițional deslușește semnele cântării cucului în trăirile zilnice și creează adevărate incantații magice care să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântă cucul întâi, în față, sau în dreapta, anul acela îți va merge bine. Dar dacă, în spate, sau în stânga, e a suparare, a boală, sau moarte. Când auzi cucul întâi cântând, să te păzești să nu fi flămând, că ești flămând tot anul, și să ai bani atunci la tine, ca să te cânte cucul, cu bani, tot pentru ca să ai tot anul."283 Omul tradițional deslușește semnele cântării cucului în trăirile zilnice și creează adevărate incantații magice care să anuleze puterile sorții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la întâlnirea politică din Actul III este antologică. Acesta este punctul de vârf al tensiunii dramatice în care sensurile sunt mereu în descendență. Indicațiile scenice precizează acest crescendo în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
s-a distins ca un poet valoros, care a corespuns orizontului de așteptare din anii ’70, perioadă a consolidării neomodernismului postbelic afirmat în precedentul deceniu prin ecloziunea spectaculoasă a generației șaizeciste. Considerat un exponent, alături de Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
dur pe Ion si nu i ai spus că tu ești înaintea lui la rând? Mircea: Eram foarte supărat căci mai înainte venise cineva si, la fel, a luat fără rând. Dar vroiam si eu să mănânc. Si când sunt flămând, sunt cam nervos. Când mi-a venit în sfârșit rândul si am văzut că Ion vrea să cumpere înaintea mea, m-am cam înfuriat. Mediatorul: Tu, Mircea, nu te simțeai bine, deoarece cineva a mai cumpărat fără rând si vroiai
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
Valentin Coșereanu, Angelo Mitchievici, Mihai Iovănel, Loredana Opăriuc, Chris Tanasescu, Andrei Terian, Mircea Ciubotaru, Constantin Coroiu, Viorella Manolache, Gheorghe Fedorovici, Dan Bogdan Hanu, Paul Aretzu, Constantin Cubleșan, Ion Hadârcă, Horia Gârbea, Mircea Martin, Dan Ciachir, Mircea Muthu, Geo Vasile, Dinu Flămând, Mircea Tomuș, Marius Ghica, Ștefan Borbely, Ion Potolea, Dumitru Vacariu, Horia Ioan Groza, Mircea V. Ciobanu, Ovidiu Pecican, Elisabeta Bogățan, Constantin Abăluță, Grigore Ilisei, Lidia Stăniloaie, Aura Christi, Aura Simitopol, Roxana Patraș, Petru Bejan, Alexandru Racu, Sorin Lavric, Ilie Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]