5,226 matches
-
stricase. Va mai fi oare ceva normal vreodată? În timp ce trecea pe lângă Hogan’s, un grup de băieți a reperat-o și a început să fluiere și să strige complimente. La început i-a ignorat, apoi s-a trezit că își flutură părul și că aruncă un zâmbet peste umăr, ceea ce a primit maximă apreciere din partea băieților. Dintr-odată, se simți mai bine. Hei, viața merge înainte. Între timp, după ce le-a lăsat pe Ashling și pe Clodagh în holul clădirii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așezăm în bănci. Aceleași pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele care flutură ușor, a rămas joaca de-a vacanța. Pe tablă scrie: „Bun venit! Mult noroc în noul an”. Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu beculețe de Crăciun, puse cu șase săptămâni înainte de sărbătoare. Interiorul era plăcut, cu lemnăria închisă la culoare. Chiar lângă holul de la intrare era un bar lung din lemn de stejar, iar în spatele lui un tip lustruia pahare. Lee îi flutură insigna pe la nas și întrebă: — Bruno Albanese? Tipul îi făcu semn spre partea din spate a restaurantului, apoi își plecă privirea. Partea din spate era îngustă, cu separeuri din imitație de piele și lumini discrete. Clefăieli lacome ne conduseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am întrebat-o unde are loc autopsia. Își făcu cruce, apoi mă conduse pe un coridor și-mi făcu semn spre o ușă dublă, pe care scria PATOLOGIE. M-am îndreptat spre polițistul care păzea ușa și i-am fluturat invitația. Tipul luă poziția de drepți și îmi deschise ușa. Am intrat într-o cămăruță răcoroasă, în care totul era de un alb și antiseptic, iar în mijloc se afla o masă lungă de metal. Pe masă erau două obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îți înșeli soția? — Sunt francez. Am trecut la rolul meu de băiat rău: — Eu sunt neamț, așa că mi se rupe-n paișpe. Ce-are de-a face cu faptul c-o înșeli pe nevastă-ta? Dulange scoase limba și o flutură ca o reptilă. — O fac în stil franțuzesc. Lu’ nevastă-mea nu-i place așa. Russ mă înghionti. — Domnule caporal, de ce ai mers în permisie în Los Angeles? Ce anume căutai? — Pizdă. O sticlă de Johnnie Walker Red Label. Distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote în mână și le-am pus întrebări în cea mai bună englezo-spaniolă de care am fost în stare. Biștarii și-au făcut efectul imediat. Am primit clătinări de cap, vrăjeli bilingve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În cap. Mimă câteva mișcări de Înjunghiere, iar Logan Încercă să nu se clintească de la locul său. — Sunteți... sergentul consultă un registru de pe birou, răsfoind paginile Înainte și Înapoi până găsi ceea ce căuta. Comisatul McRae? Logan făcu semn că da, fluturându-și legitimația pentru a dovedi acest lucru. — Mda, spuse funcționarul, fără ca vreun mușchi al feței să i se miște. Foarte frumos. Trebuie să vă prezentați la inspectorul Insch. Va face o scurtă prezentare... Își privi ceasul. Acum cinci minute. Zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cadavrelor și, când Își ridică privirea pentru a vedea cine intrase În morga ei curată, Logan putu să vadă cum face ochii mari. Se opri și Încercă un zâmbet. — Bună. Ea Își ridică o mână și aproape că și-o flutură. — Bună... Își coborî din nou ochii spre micul trup dezbrăcat Întins pe masa de disecție. David Reid, În vârstă de numai trei ani. — Încă nu am Început. Vrei să asiști? Logan Încuviință din cap și Își drese vocea. — Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lovind parbrizul mașinii cu degetul. El. Crezi că se scoală de dimineață și se gândește: „Știu, o să mă Îmbrac astfel Încât toată lumea să Îmi vadă curul la cea mai mică adiere“? Ca prin minune, chiar atunci o rafală de vânt Îi flutură kiltul, făcând să se vadă un petec de bumbac alb. Watson ridică o sprânceană. — Mda, mă rog, spuse ea În timp ce depășea un Volvo albastru. Măcar are chiloți curați. Mama lui nu trebuie să Își facă griji dacă dă vreun autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze. Ceea ce era o minciună. Un zâmbet vag apăru pe fața domnului Anderson. — A... Da. Bine. Logan făcu o pauză. — Dacă Îmi permiteți, aveți o rană foarte urâtă pe obraz. Anderson Își flutură mâna către fața umflată, verde-purpurie. — M-am lovit... M-am lovit de o ușă. Dar nu Îl putu privi În ochi pe Logan În timp ce spunea acest lucru. Îl urmară pe Anderson În sus pe scări, mulțumindu-i pentru ajutor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lăsând-o pe agentă să se interpună Între el și posibilitatea violenței fizice. Vă supărați dacă dăm și noi o raită prin ea? Nu aveți voie să faceți asta! — O, ba da. Logan scoase mandatul de percheziție și i-l flutură prin fața ochilor. — Acum, de unde să Începem? Casa era mult mai mică decât părea pe dinafară. Două dormitoare, dintre care unul cu un pat dublu acoperit cu o pătură gri-gălbuie croșetată, și borcane cu cremă hidratantă Împrăștiate pe măsuța de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i mai bine. Știam eu că ne-nțelegem. Vineri. Doamna inspector Steel Își Închise mobilul și zâmbi malefic. — Bucătărie la cheie pe dracu. Lasă-i și ți se urcă În cap. Luă de pe birou un pachet de king-size și-l flutură În direcția lui Logan. — O țigară? Logan refuză și ea-i zâmbi din nou. — Nu? Mda, ai dreptate: e-un obicei al naibii de scârbos. Scoase o țigaretă din pachet și o aprinse de la cea pe care Încă o fuma, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se pătrunsese prin efracție și se jefuise de mai multe ori. În afară de Turf ’n Track, care fusese jefuit doar o dată de când se știa. Și asta numai pentru că frații McLeod Îl vânaseră pe tipul care dăduse buzna În magazinul tatălui lor, fluturând o armă cu pat scurt și-l torturaseră până murise cu o brichetă cu gaz și un clește cu vârf ascuțit. Conform declarațiilor. Imobile ale primăriei Înconjurate de magazine - blocuri de beton cu trei sau patru etaje, ridicate În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împunse ea ziarul, fie ești atât de prost că nu poți nici să respiri dacă nu ești supravegheat, fie ai niște ambiții politice mărețe. Ești ambițios, domnule Erou al Poliției Locale? — Cum? — Știu că nu ești prost, Lazăre, spuse ea, fluturându-și țigara În aer. Dacă vorbești cu presa, asta se Întoarce mereu Împotriva ta și te mușcă de cur. Dar chestia asta ar putea ucide cariera inspectorului Insch. Odată ce dispare el din drum, și având presa de partea ta, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu e mort. Noi... — O, slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doamnă Henderson. — Ați găsit-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă Henderson. E moartă. Păru copleșită apoi zise: — Ceai. De asta avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de zi - Insch și Logan pe canapeaua plină de gâlme, agenta Watson și doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme, cu ofițerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apărut În port fără genunchi? Ți-e frică să publici ceva despre caz, să nu cumva să afle Malk Cuțitul? — Dacă-i mai pun afacerile pe prima pagină, pot să-mi iau adio de la toate cele zece degețele. Reporterul Își flutură degetele de la mâini către Logan, cu inelele sclipindu-i În luminile de deasupra ale barului. — Nu, de data asta Îmi țin gura. — Și-atunci de ce vorbești cu mine? Miller ridică din umeri. Doar fiindcă-s jurnalist, nu Înseamnă că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trezi privind o figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce mai faceți? — V-a lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu ochii și nasul curgându-i fără oprire. Mințea. Se uitase pe fereastra din față și-i văzuse pe Logan și pe agenta Watson În stradă. Știa că nu e Doug Disperatul, venit să-l termine. — Care era mesajul? Cameron flutură o mână, făcând cu ea cercuri aleatorii, pata roșie de pe bandaj lățindu-i-se și mai mult. Nu știu. A zis că se-ntoarce! Și cum e cu fetița? Anderson se purtă de parcă Logan l-ar fi pălmuit peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum de consolă. Sorbea dintr-o sticlă de Lucozade, cu capul Îngropat Într-un exemplar al ziarului de dimineață. „SUSPECTUL DE UCIDEREA COPILAȘILOR ÎNJUNGHIAT MORTAL!“ era Întins pe prima pagină. Când Logan Îl atenționă că erau acolo, se Încruntă și flutură cu mâna spre un teanc de casete video cu etichete. Așezându-se la o consolă unde puteau viziona casetele, Logan și Watson se aventurară printre Înregistrări. Echipa de căutare care fusese acolo Înaintea lor le ușurase mult treaba, derulând casetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să facă un ceai. Agentul Rennie rânji pentru sine În hol, apoi porni după ea, strigând: — Nu mă lăsa! Nu mă lăsa! În mașina de patrulă, Logan porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că o să ajungi dincolo, mi-a vorbit ea de după perdea. De ce stai după perdea? Și unde am ajuns acum? O să afli fără să-ți spun eu... Și a părut să se îndepărteze, imaginea ei lăsând în urmă doar perdeaua goală, fluturând aiurea în fața ferestrei. Stai! am strigat eu spre ea. Vino cu mine, arată-mi încotro s-o pornesc. Încă n-ai înțeles că voi fi întotdeauna alături de tine, chiar dacă nu mă vezi mereu? În plus, n-ai nevoie să-ți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ricca, corectată Într-un coc perfect, orientat puțin oblic, dar În sus; ah, uitasem să spun că mititica are și un zuluf, da, chiar un zuluf (dar iată că anticipez la mise-en-abîme, v-o jur, fără să vreau), ce-i flutură obraznic pe frunte, cum vom mai Întâlni numai, dar mai bine să lăsăm să curgă materia epică În voie (de ce să procedez ca acel autor atoateștiutor care se bagă mereu În vorbă și-ți suflă și ce n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
episodul Încăierării de pe pod dintre cei doi adolescenți din romanul lui London. M-a fascinat violența de care sunt capabili aceștia, o violență sălbatică; se bat bestial, lovindu-se până la mutilare. Martin Eden Își rupe mâna și, deși aceasta Îi flutură ca o cârpă, nu contenește să izbească, să lovească În neștire În adversar, până când iese victorios. Am reținut acea stare de bucurie bolnăvicioasă de după victorie, când acesta nu realizează altceva decât faptul că fusese Învingător, că devenise matur, că trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]