272,843 matches
-
că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un asemenea edificiu monumental costă prea mult, ci se întreabă - epic - cum ar putea fi mântuit un "neam" care nu mai știe să folosească ocazia mântuirii. Preoții care au în grija catedrală constată că au dispărut cheile de la porțile ei, iar muncitorii care vin să forțeze intrările descoperă că intrări de fapt nu mai există, întrucat zidul a devenit între timp zid pe toată
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei din jur, în felul ei de a-și face simțită prezența princiara și de a șovăi totodată, cu o modestie enormă, să se folosească de platformă ei socială. Ori de cîte ori le telefonează familiilor răniților din spitale, se află în impasul recomandării, pe care il rezolva prezentîndu-se simplu: Domnită Ileana, uneori spre stupoarea sau chiar neîncrederea celui de la capătul firului. Întîmplările istorisite în
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
și fonduri, provenite, toate, din depozitul de bani trimis, prin 1944, de Mihai Antonescu pentru finanțarea unei posibile imigrații politice românești. Al. Cretzianu, ca funcționar la Externe și ambasador, a știut cifrul depozitului și, de prin 1946, l-a scos, folosindu-l. Cînd a ajuns în exil generalul N. Rădescu, Mihail Fărcăsanu, Emil Ghilezan etc. nu au fost cooptați în organismul existent, ei creîndu-si un altul paralel iar fonduri au obținut de la N. Malaxa și N. Caranfil. Nu toți au acceptat
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
Rodica Zafiu Sintagma război rece e în română, evident, un calc; în limbajul politic internațional, sintagmele echivalente care i-au servit drept model (cold war, guerre froide etc.) au fost mult folosite pentru a descrie starea de tensiune apărută după cel de-al doilea război mondial între blocul occidental și cel comunist. Dicționarele noastre consemnează sintagma, la început cu o definiție clar orientată ideologic: în Dicționarul limbii române (DLR), tomul IX, litera
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
încordare din lume", "procesul de statornicire a unui climat de înțelegere și colaborare între popoare" etc. O apariție destul de ciudată a "războiului rece" se înregistrează în inscripțiile de pe crucile din cimitirul de la Săpînța: în cel puțin trei cazuri, sintagma este folosită cu referire la primul război mondial: "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Acolo am fost chemat / și gré boal-am căpătat"; În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Trupu meu este-ngropat / În Galitie subt on
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
formele de meditație și de reprezentare ale lumii de astăzi. Atît subREALul cît și Dan Perjovschi și grupul de artiști care au realizat instalația video vorbesc într-un limbaj inteligibil, se angajează estetic și moral în problemele unei umanități ingrate, folosesc toate codurile acestui moment și nu mai fac, așa cum s-a întîmplat în alte dați, figură de magi rătăcitori, de inițiați obscuri și autiști ai unei lumi pe care doar ei singuri și-o mai amintesc. Problemă imperativa a participării
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
firească inima/ un cărăbuș de piatră.// Că un prag/ stă,/ că semnul odihnei/ cu inima/ un cărăbuș de piatră" (Fotografie ce se voalează cu timpul). O senzorialitate intensă îi stă la îndemînă autoarei precum un idiom de care se poate folosi necurmat, cu articulațiile tonifiate de dicteul suprarealist: "Broscoii din nori duhnesc a păcat și se descaltă-n spume peste/ pita pămîntului caldă.// Tîrîtoare lipidice încearcă simțirea asfaltului duse de forțe giratorii/ minate de sfîntul cu nume bețiv ținut în carantină pînă
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
ce urma să apară până la sfârșitul anului 1938. Ceilalți doi debutaseră cu versuri și proza în revistele: Bilete de papagal, Decalogul, Festival etc. Ștefan Baciu era premiantul Fundațiilor Regale pentru poezie. Așadar, George Petcu era cel care trebuia să se folosească de succesul obținut cu prima sa placheta de poeme, ca și de cunoștințele pe care le avea cu personalități culturale că profesorii Tudor Vianu și Alex. Rosetti, care îl apreciau atât ca student cât și ca poet. Astfel că el
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
la "acel ceva inefabil ce zace în adâncul celui mai banal aparat", la Universul poeziei al lui G. Călinescu etc., etc. Scriitorul deghizat în publicist Că orice scriitor deghizat în publicist, Costache Olăreanu face o concurență neloială publiciștilor. El își folosește talentul literar pentru a întrece oricând, fără efort, pe simplii ziariști. Într-un fel, este și enervant. Bate la mașină de scris cu un singur deget și tot reușește să o ia înaintea sutelor de tăcănitori ai presei românești. Talentul
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
înăuntru ne era la toti cald. Stând lipit cu spatele de tablă, A. Piru, cu figură lui de boxer obosit, se încrunta la toti, desi din când în când mai rânjea la câte o fată." Din arsenalul instrumentelor de seducție folosite de scriitor în ipostaza de publicist face parte și umorul. Un umor fin, dar irezistibil. În plus, Costache Olăreanu stăpânește și anti-umorul. După ce se amuză luând notă de faptul că Veronica Micle îi spunea lui Mihai Eminescu, în intimitate, "Titi
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
care trăiesc, la propriu, de pe o zi pe alta. Știu de profesori care se umilesc în fața elevilor sau în fața părinților pentru că n-au cu ce plăti medicamentele sau hrană de care au nevoie apropiații lor. Cu toate astea, profesorul care folosește forță pentru a sta de vorbă cu autoritățile, într-o țară în care alegerile sînt libere, da un exemplu atît de prost, încît e de preferat să-și caute altă îndeletnicire.
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
într-un spațiu precis, în care se simt prizonieri. Tata ne povestea de Comenius, care prin 1670, se plîngea de limitele limbajului verbal. "Ca să descrii un elefant unor oameni care n-au văzut în viața lor un elefant, trebuie să folosești o cantitate incredibilă de cuvinte, care, oricum, nu vor fi exacte. Mare, gri, cu trompa, nu sînt decît indicații vagi. Atît de vagi încît fiecare o să-și facă o idee diferită despre ce înseamnă un elefant, idee care n-o să
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
lui Kaplan, mă trec fiorii. Oricum ar sta lucrurile, cartea a aparut exact în momentul în care trebuia luată o decizie: se vor angrenă Statele Unite în imbroglio-ul balcanic ori vor lăsa aceste națiuni "să fiarbă în suc propriu" (ca să folosesc o expresie nu tocmai academică). Teza esentialist-primordialistă a lui Kaplan, formulată tranșant și fără reticente, a fost imediat aplaudata în paginile unor publicații extrem de influențe, devenind peste noapte un best-seller. Dacă în prestigioasa revista academică Slavic Review, profesorul Henry Cooper
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
creație. De exemplu Svoboda (fost director la nu mai puțin celebra Lanterna Magică de la Praga) creatorul, printre altele al cortinei de lumină, s-a oprit asupra relației dintre elementele tradiționale ale decorului și tehnicile combinatorii, cum ar fi proiecțiile cinematografice folosite pentru delimitarea spațiului. Desigur nu puteau lipsi și spectacolele experimentale, plasate în aer liber, în spațiul non convențional al "campamentului", adică al unui loc arbitrar delimitat și unde au fost amplasate "cortul", "baraca", "butoiul", "cantină" și... "studioul" și unde s-
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
Zilber că a fost o pramatie duplicitara și un omnidelator iresponsabil (cum, de altfel, chiar el însuși se cam definea) - devine că rivalizezi în intenții cu asasinii lui Iorga. Ș.a.m.d." Dan C. Mihăilescu este spaimă corectorilor conștiincioși. El folosește adeseori cuvinte românești inteligibile, dar de negăsit în dicționare: "babilonia opiniatră", "mafiotlâcul moscovit" "diversiunile logocrate", "mascarlâk și feerism", "softliberalism", "drăcosul politician eutherpic" etc. Ca să nu mai vorbim de faptul că dezvolta în direcții surprinzătoare expresii de multă vreme banalizate. Iată
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
Ploieștiului mă anunță entuziasmate că îmi dau un caz - marfă de marfă, nu altă" ("Național", 552, 1999, 3). Termenul de bază marfă, cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes și răspîndire rapidă, are deja un sens superlativ: se folosește că determinant cu valoare adjectivala, cu sensul "foarte bun, excelent": "o muzică - marfă!". Repetițiile lexicale au fost studiate, în anii '30-'40, de J. Byck (într-un articol clasic, în care se stabilea diferența dintre caracterul subiectiv său obiectiv al
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
însemna doar simplă autoironie - deci mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru a crea sugestia unei detașări a eului de propria voce. În Poveste, ca și în poeme precum Într-o lume perfectă... sau Basmul rezis, narațiunea folosește aceluiași scop: vocea eului liric se obiectivează în narațiuni care sînt toate "basme crude", povești dezvrăjite, unde personaje principale sînt "iluziile" (de altfel, ultimul și cel mai amplu capitol al cărții se cheamă "Ieșirea din basm"). Nu poate rămîne neremarcată
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
folcloristica noastră, de pildă în seria de Materialuri folcloristice apărute la începutul secolului, îngrijite de Grigore G. Tocilescu și Christea N. Tapu (v. ediția lui Iordan Datcu, București, Minerva, 1981, vol. III). Din punct de vedere lingvistic, încurcăturile de limbă (folosesc această formulă care mi se pare mai curentă azi, chiar dacă nu apare în dicționarele citate) sînt interesante pentru că manifestă o formă de conștiință lingvistică elementară, o dovadă de sensibilitate față de latura formală a limbii; în plus, alegerea dificultăților ar putea
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
psihanalizam puțin, ele produc, nu fără grație, un ăact ratată de substituție masculină). Nu-i exclus însă să și iasă ceva de aici. Doamne ajuta!" În primul rînd, am avea o obiecție la titlul editorialului, în care termenul feminism e folosit impropriu. Feminismul e o doctrină care preconizează extensia rolului și drepturilor femeii în societate și o miscare ce militează în acest sens. După știință Cronicarului, tinerele autoare apărute într-adevăr în număr mare în ultimii ani nu se numără printre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
între gravitate și persiflare, Victor Știr distilează o satiră inofensiva, pur scriptica, amintindu-l întrucîtva pe Cezar Ivănescu (deși are un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar folosi scriu pentru/ a-ți aminti de rochia doamnei/ cu cele două panglici de/ marinar pe solduri și de/ salvarii-nflorati pînă-n pămînt/ nu-i așa că nu arată deloc deloc/ rău si-ai avea chef să chiar/ recitești în întregime textul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
departe de toate aceste elucubrații. Acuză de federalizare nu există decît în mintea înfierbîntata a unui președinte rămas în pana de idei și de susținători. Prăbușirea dramatică în sondajele de opinie probabil că l-a împins pe dl Constantinescu să folosească în scopuri electorale modelul verificat al "Scrisorii pierdute" a lui Caragiale. Tare mi-e teamă, însă, ca bumerangul cu care se joacă omul de la Cotroceni se va întoarce cît de curînd împotriva sa. Încă mai trist e că gestul iresponsabil
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
pare scrisă sub dictare, sub dictarea muzei ori a ...sfanțului duh. Ce-i drept, în felul acesta, ceea ce se scheamă manuscris dispare, nu mai are drept la existența. Nu mai rămâne nimic din munca pe text a vechilor autori care foloseau până de gașcă, creionul, stiloul. Nu mai rămâne nici macar ce rămâne după un autor care își scrie textele direct la mașină și-apoi le corectează cu pixul, le modifică pe ici pe colo. Și atunci mă întreb cu ce se
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
scenă la noi. O piesă din secolul XVII, aparținînd lui Corneille, o comedie în fond, este transformată de Alexandru Darie și încărcată de o semnificație fundamentală: rolul și prețul teatrului, astăzi, în cetate. Utilizînd procedeul teatrului în teatru, regizorul se folosește de piesă că de un pretext pentru demonstrația să. Alcandre, magician-regizor este rugat de Pridamant să-i spună ce se întîmplă cu fiul său, Clindor. Magicianul se apucă să depene o poveste care, încet-încet, prinde viață, pe scenă. Se naște
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
din efectele plastice și vizuale și marchează convenția aleasă de teatru în teatru. Un cadru mare, care marchează în mod obișnuit scenă, anunță de la inceput codul convenit. Scenografia se joacă și ea cu iluzia și, pe o scenă aproape goală, folosește o succesiune de cortine, fragmentînd și împărțind acțiunea, amplificînd încă o dată jocul între aparentă și esență. Cortinele Mariei Miu, de diferite... esențe și consistente devin instrument teatral. Muzica lui Adrian Enescu, memoroabilă, este un fel de rezoneur. Ea pare că
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
Uniunea Scriitorilor, am văzut diverși autori care dresau demascări ale altor autori, cu o știință a procedeului care le venea dintr-o experiență exersata. Procedeul m-a îngretoșat și m-a înspăimîntat totodată. Un mecanism al gîndirii totalitare dinainte era folosit în numele altui totalitarism, post revoluționar. Mă tem că acel mecanism, de tip ghilotina, care în forma sa inițială era îndreptat împotriva unor persoane, s-a transformat într-unul care vrea să taie capul unei întregi literaturi. Căci, altfel, nu înțeleg
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]