50,991 matches
-
se iau În considerare elementele componente ale ființei subiective, s-ar putea afirma de la bun Început, Într-un sens foarte larg, că această ființă, adică omul luat În generalitatea lui, trebuie să trăiască „conform cu natura” (οµολογονµενοζ τη φύσει ξην), după formula stoicilor, Însă, atunci nu ne-am apropia decât foarte puțin de scopul În sine, iar neînțelegerile nu ar fi departe, căci trebuie precizat faptul că prin natură Înțelegem aici, nu o natură fizică sau fenomenală (din care nu s-ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
departe, căci trebuie precizat faptul că prin natură Înțelegem aici, nu o natură fizică sau fenomenală (din care nu s-ar putea deduce nici o normă etică), ci, mai curând, natura omului Însuși. Dacă, pornind de la această idee și luând această formulă drept bază, vom vrea, prin interpretarea ei, să considerăm natura umană ca fiind constituită din tot ceea ce Îi este propriu omului, atunci ajungem la un ansamblu de tendințe atât de variat, de aspirații, de facultăți și de nevoi diferite, Încât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
omului și, implicit, În viața lui, scopul ei fiind acela de a regla conduita umană. Această ordine va trebui să fie de o așa natură Încât să-i permită omului să și dezvolte armonios, pe cât posibil, toate forțele și facultățile, formulă care, la rândul ei, ar putea să servească drept principiu etic, dacă nu cumva ar mai trebui definit aici și ceea ce Înțelegem prin „armonie”. Nici un motiv al sufletului, luat ca atare, În sine, nu ar putea permite stabilirea normei de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un corp (căruia Plotin i-ar fi atribuit o rușine), iar existența sa, supusă unor condiții multiple, este pusă În mișcare de instincte, de nevoi și de dorințe adesea contradictorii. De aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule de acest gen), formulă care este, În expresia sa abstractă, prea schematică și unilaterală pentru a fi suficientă. În același timp, maxima este valabilă, deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atribuit o rușine), iar existența sa, supusă unor condiții multiple, este pusă În mișcare de instincte, de nevoi și de dorințe adesea contradictorii. De aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule de acest gen), formulă care este, În expresia sa abstractă, prea schematică și unilaterală pentru a fi suficientă. În același timp, maxima este valabilă, deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a determina armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
existența sa, supusă unor condiții multiple, este pusă În mișcare de instincte, de nevoi și de dorințe adesea contradictorii. De aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule de acest gen), formulă care este, În expresia sa abstractă, prea schematică și unilaterală pentru a fi suficientă. În același timp, maxima este valabilă, deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a determina armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând, printr-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realizeze modurile de existență cele mai diverse, dar În care se manifestă totuși, anumite concordanțe importante și-un fel de unitate În tendințele fundamentale. Se poate afirma, cu o anumită aproximație, că legile și cutumele diferitelor popoare reflectă nu numai formule imuabile de evaluare etică, dar, de asemenea, Într-o anumită măsură, conținutul propriu al principiului suprem, care nu apare În toată plenitudinea sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În sensul binelui suprem! Acestei definiții i se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică se pune supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă a ființei umane și Într-o activitate determinată de ea a capacităților
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În general. „Caracterul sacru” al Dreptului și al Obiceiului, care În trăirea subiectivă apare ca fiind absolut și lipsit de motivare, se Înfățișează, fără Îndoială, În considerarea obiectivă, ca fiind condiționat și motivat. Aceste idei pot fi exprimate și prin formula: virtuțile sunt bune sau valoroase, pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa ei neputând exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a pretinde („drept În sensul subiectiv”). Romanii au observat acest dublu aspect În care se prezintă jus, deosebind norma agendi de facultas agendi. E de notat Însă că și morala e norma agendi. De aceea, dacă am lua această formulă ca definiție a dreptului, ar fi insuficient. Același lucru se poate spune și despre formula facultas agendi: nu e greșită, ci incompletă (și forța fizică e o facultas agendi). Caracterele proprii ale dreptului În sens obiectiv, cu alte cuvinte, ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se prezintă jus, deosebind norma agendi de facultas agendi. E de notat Însă că și morala e norma agendi. De aceea, dacă am lua această formulă ca definiție a dreptului, ar fi insuficient. Același lucru se poate spune și despre formula facultas agendi: nu e greșită, ci incompletă (și forța fizică e o facultas agendi). Caracterele proprii ale dreptului În sens obiectiv, cu alte cuvinte, ale normei juridice, sunt bilateralitatea, generalitatea, imperativitatea și coercibilitatea, spune G. del Vecchio. Bilateralitatea a fost
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
existe o normă pentru fiecare caz; dacă n-a fost În mod expres formulată de legiuitor, cade În sarcina judecătorului s-o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate. S-a discutat și se mai discută Încă cu multă ardoare Înțelesul formulei: principii generale de drept. După unii, ele ar consista În principii care derivă din normele existente, printr-un proces de generalizare, care În fond nu s-ar deosebi de analogie. Contra acestei păreri Înainte de toate, putem obiecta, referindu-ne la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un oarecare mod, sfera de aplicație. În unele cazuri, legiuitorul a preferat să determine obligația atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles de negație sau cel puțin de limitare a unei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
norme precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află Într-o condiție determinată, și se emană, deci, o normă printr-o formulă permisivă, atunci această permisie aparentă reintră de fapt În categoria normelor abrogative, despre care am vorbit și capătă prin urmare, În aclași mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de G. del Vecchio și Mircea Djuvara
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru fiecare caz; dacă nu a fost În mod expres formulată de către legiuitor, cade În sarcina judecătorului să o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate (analogia și principiile generale de drept). Foarte important este faptul că gânditorul italian dezbate Înțelesul formulei Principii Generale de Drept. Cu adevărat, recunoaște Giorgio Del Vecchio, principiile sunt invocate exact pentru cazurile care nu se pot rezolva pe calea analogiei. Desigur, analogia nu poate fi extinsă la infinit, și nici generalizarea normelor existente nu este suficientă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperativ. Deci: Comandamentul pozitiv ori negativ este un element integrant al conceptului de Drept. Astfel, a impune o datorie (obligație) Înseamnă a ordona. În Drept, nu există modul indicativ, iar când este folosit În Coduri, are un Înțeles imperativ. Toate formulele atenuate de impunere nu sunt de natură juridică, observă cu justețe Giorgio del Vecchio. Deoarece imperativul poate lua o formă pozitivă sau una negativă cea dintâi distincție deosebește normele juridice În: preceptive și prohibitive. Preceptive sunt normele care impun Împlinirea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest scop s-a tot vorbit, În just titlu, despre Statul de drept, În opoziție cu Statul absolut sau de poliție. Dar această formulă a fost Înțeleasă mai Întâi Într-un sens riguros și pur negativ: de unde anumiți autori au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de unde anumiți autori au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite pentru a justifica sau acoperi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite pentru a justifica sau acoperi orice formă de opresiune sau de abuz”. Multe școli filosofice ale dreptului și statului au ajuns să aprecieze Statul ca fiind un „rău necesar” și să vadă În diminuarea graduală a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
economică, care, În acest domeniu, de asemenea, favorizează libera inițiativă individuală și protejează proprietatea, ca fiind o naturală și legitimă exteriorizare a persoanei. Dreptul de proprietate nu este nelimitat - arată del Vecchio - și nu ar putea fi conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut. Este indispensabil ca fiecare să primească, la vârsta cerută, un anumit grad de instrucție și educație. Statul trebuie, În același mod, să prevadă, supraveghind și completând opera familiei și a organismelor private. „În nici un caz
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un etatism excesiv, ci trebuie, dimpotrivă, să fie Încurajată, dezvoltată și făcută fecundă, pentru vigoarea și vitalitatea Statului Însuși”. În perspectiva sa critică, filosoful incriminează artificialitatea oricărei construcții, apreciind că Statul nu poate face, altceva, decât să ratifice printr-o formulă generală, ceea ce s-a manifestat deja În fapt, ca producătoare de efecte juridice, a mii de feluri diferite, „Înainte chiar ca Statul să fi fost constituit”. Giorgio del Vecchio abordează, cu o vocație de incontestabilă actualitate istorico-politică, problema atitudinii Statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
complexitatea oricărui regim contractual și de problemele ce izvorăsc inevitabil din el”. „O experiență milenară probează că: cine zice contract, zice posibilitate de controverse și necesitățile unei puteri de a le judeca”. Expresia extremă a doctrinelor individualiste se găsește În formula care declară Statul ca fiind un „rău necesar” și care afirmă că acest rău este destinat să dispară Într-un viitor mai mult sau mai puțin Îndepărtat, deci când, În virtutea evoluției, individul va fi fost În Întregime educat și adaptat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Aici se află - conchide Giorgio del Vecchio - sensul profund În care, după părerea noastră, trebuie Înțeleasă teoria contractului social”. Filosoful conchide cu justețe asupra acestei dialectici și dinamici a raportului juridic dintre Individ și Stat, că: „Statul nu este decât formula rațională a acestui raport, atâta cât el este juridic”. El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează linia istorică a teoriilor lui Hobbes, Locke, Rousseau, ș.a.) are consecințe practice foarte importante, și anume: „Dacă există o lege imanentă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]