4,121 matches
-
fie pe drumul cel bun, mai ales mulțumită Clarei, care-l păstrase curățel și decent Într-o vreme În care eu mă purtasem mizerabil. Dar trecuseră vremurile acelea. Renunțasem să mai scriu același veșnic poem cu femeia vrăjitoare care-mi frânsese inima. Inima-mi era deja refăcută - munca e Într-adevăr un remediu Împotriva melancoliei, rămăsesem Însă cu senzația, măcar teoretică, de umilință. Vreau să spun că vlaga sexuală nu-mi revenise. Citisem că una din pricinile cele mai frecvente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se crispează scurt, dovada mută a unui strigăt ieșit din sufletul frânt de durerea durerii suferită de el atunci când fusese rănit. La începutul războiului făcuse un curs pregătitor de soră medicală și fusese repartizată într-un spital pentru convalescenți. Toți acei băieți plecaseră în plină vitalitate a tinereții, dar reveneau biete epave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un om să tacă, până la urmă tot cedează. Asta o știe de la un gestapovist care-i povestise cu plăcere nedisimulată toate detaliile unui interogatoriu "în regim special". Bătaia e doar un mijloc secundar, un anchetator priceput știe că trebuie să frângă de la început voința celui interogat. Dar pentru asta trebuie să stăpânești acel tip de rafinament care te ajută să înțelegi lucrătura delicată a minții umane. Puțini au această calitate, iar aceștia sunt adevărații maeștri. Mecanismele ce preced momentul cedării sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un amurg al zilei. Gerul aspru, care pare că a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor apoși în cristale minuscule ce modelează un așternut sfărâmicios și rece pentru soldații așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de oboseală, oamenii suflă din greu, scoțând lungi vălătuci de aburi din gură. Adânc infiltrați în teritoriul inamic, într-o misiune de cercetare, ultimele două zile fuseseră petrecute în ritmul infernal aflat la limita unui permanent marș forțat și alergare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zile fuseseră petrecute în ritmul infernal aflat la limita unui permanent marș forțat și alergare. Brusc, țipătul de agonie al unui animal ucis de alt animal spintecă pădurea. Ecoul bizar al strigătului de moarte se împrăștie în cele patru vânturi, frângându-se in mii și mii de alte ecouri ce dispar vag peste coroanele copacilor întâlniți în cale. Culcat pe o parte sub o foaie de cort, Marius ascultă atent sunetul sumbru care arată că și natura poartă războiul ei, motivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spate. La mai puțin un metru depărtare, în picioare, tânărul ofițer care arată mai potrivit unui film propagandistic, gesticulează către cei din jurul lui. Nu vede cum bucata de metal scăpată din mâna celui împușcat se rostogolește înspre el. Explozia îl frânge în două și bucăți însângerate din trupul lui sunt azvârlite peste cei din jur. Nemții se retrag în fugă. Unii mai trag, dezordonat și imprecis. Un snop de gloanțe trece peste capul lui Marius. Unul dintre ele îi lovește puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urgența este să respingă și acest atac. Ce va face după, o să vadă atunci. Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot. Efectul este devastator. Un infern de urlete se ridică spre cer, vrând parcă să-l frângă. Dar asaltul continuă. Împinși din spate de ofițeri, atacatorii se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa prin care nemții vor pătrunde în clădire. Iar urmarea nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a fost posibil și fiindcă Europa unită a devenit un ideal. După prăbușirea Cortinei de fier, Europa a revenit la geografia ei politică tradițională, constând dintr-o mulțime de state. În anii ’60, cursul spre unificarea europeană părea să se frângă, datorită politicii izolaționiste a Franței și invaziei Cehoslovaciei. În Europa s-a răspândit o atmosferă de îngrijorare, s-a încercat conturarea unor modele de evoluție alternativă, posibile pentru Europa de atunci. S-a ținut cont de câteva premise: - echilibrul european
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
omul e supus furtunilor, calamităților de tot felul, că Își are limitele lui. Fiecare metal Își are punctul lui de topire. Și-atunci cum să-i Învinuiești pe oameni pentru că... Da, Îmi spusei din nou, dar ceea ce nu se poate frînge este credința... Pot să mă supună, voi rosti cuvintele lor dar nu voi crede În ele niciodată. În adîncul ființei va arde cu aceeași putere flacăra dintîi a credinței, ca singură posibilitate de-ați mai sfida dușmanul care, Înfumurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se simtă cît mai bine. Alungam apoi, pe rînd, Îngrijorările, bazat pe acuratețea de gazdă a stăpînului casei atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale. Într-adevăr, doamna Pavel Își ieșise În sărbătoare, descria cercuri, acolade, linii frînte În repede mișcarea mîinilor agitate de temperamentul ei trezit la viață, Însoțit de conversația vioaie cu care Întinerea - pentru ea În primul rînd - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în fața sex-shop-u-lui intitulat ContraNatura. Prin dosul impresionantei Sé Catedral, construită în Evul Mediu, urcă niște trepte pe cât de vechi, pe atât de abrupte. Presupun că denumirea înscrisă pe placă s'a păstrat din vechime: Beco das Costas Quebradas (= Fundătura coastelor frânte). În labirintul aceluiași cartier medieval, Alfama, există o stradelă numită Travessa do Fala-Só (= Pasajul celui ce vorbește de unul singur). La mică distanță, în cartierul Mouraria (nume evocând ocupația maură), câteva străzi strâmte și strâmbe dau într'un fel de
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
un asemenea doftor l-am numi șarlatan. Ce să zicem acum de doftorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre tot c-un praf ne îndoapă, care cine știe de ce o fi bun? Da'-i șoseaua rea, încît ți se frânge caru-n drum? Libertate, egalitate și fraternitate și toate vor merge bine. Dar se îmulțesc datoriile publice? Libertate, egalitate și fraternitate dă oamenilor, și s-or plăti. Da'-i școala rea, da' nu știu profesorii carte, da' țăranul sărăcește, dar breslele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poziția noastră prin apărarea fără încunjur a adevărului devine grea din cauza alianței naturale a celor mărginiți și a celor răi contra noastră, de pe altă parte calomnia și minciuna nu ne pot atinge. Săgețile neputincioase ale progeniturei importate a Fanarului se frâng fără putere de pavăza noastră. Statornici și consecuenți de la început, nimeni nu ne poate arăta o singură deviare din calea ce ne-am prescris-o. [12 octombrie 1878] 139 {EminescuOpX 140} [""ROMÎNUL" SE GRĂBEȘTE A REPRODUCE... "] "Romînul" se grăbește a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de... chiar o iubește pentru imensa cantitate de suferință de care ea l-a apărat... E o fată cinstită..." Cum l-a apărat, cum e cinstită, mugi parcă roșcatul agresiv, f... mama ei dacă în locul lui Artimon nu i-ași frânge gîtul..." Matilda vrusese să spună că acel Artimon îi purta numitei Tamara o recunoștință vecină cu iubirea fiindcă ea înșelîndu-l cu alții îl împiedicase astfel s-o iubească, fusese deci loială, lipsită de perfidie. Dar roșcatul nu înțelesese sau nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voie, spusese Ion Micu despre el, ne-ar omorî pe toți cu ciomagul în piața orașului." Cică ar fi amenințat chiar pe cineva care îndrăsnise să-i spună că, din punct de vedere estetic, versurile lui... Ah, ce-aș mai frânge eu gâtul la toți esteticii ăștia... Sînteți de-s neprincipialitate grasă" (vrusese să spună crasă!). Ei bine, si iată-l pe Ion Micu pe afiș, anunțat că va ține o conferință... Și ce timidă era formularea, adică nu pur și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acel tub n-ași mai fi reîntîlnit-o și, desigur, n-ar mai fi trebuit si părăsesc uzina unde începusem să mă simt bine și, era clar, ordinea clipelor vieții mele ar fi fost alta, viața mea nu s-ar fi frânt. Dar poate că ar trebui să alung această obsesie a ordinei clipelor, fiindcă, iată, dacă la Oraca, într-o dimineață, ași fi luat din vasul lui inocentul fir de floare care apăruse pe biroul meu și pur și simplu l-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu nișe și canapele și lămpi cu picior... Apoi, în scurte reprize, care lăsau pe plafon încrucișări stelare de lumini, femeia stinse în urma noastră becurile, închise ușa și rămaserăm singuri. Sala căzu sub razele apusului care intrau prin toate geamurile frânte de umbrele brazilor. "N-am înțeles până acum, zisei în timp ce ne îndreptam spre încăperea din fund cu uriașul geam prin care se zăreau crestele împădurite ale dealurilor, n-am înțeles exact cum se poate simți cineva bine într-un palat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O gândire disperată! Bineînțeles că nu-i spusei acest lucru și nici că nu pierdusem până atunci nici un proces și că, dimpotrivă, pentru mine proces înseamnă judecare și eliberare de sub acuzație, și numai dacă... Aici până și gândul meu se frânse, fiindcă foarte adesea oamenii spun despre cineva: a pierdut procesul! Se referă nu la cei vinovați! Despre aceștia se spune altfel: a fost înfundat! Sau: nu i-a mers, a mierlit-o " XVII Când doamna Culala intră, nu avui timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete nearticulate; o larvă groasă, fără ochi, dar cu gura plină de dinți ieșea din toracele pacientei, frângându-i coastele. Lucrul acela se răsuci încet și când colții nenumărați se aflară la mai puțin de treizeci de centimetri de fața celei care-l găzduise, urlă. Strigătul său îl acoperi pe cel al oamenilor, o asurzi pe Ripley și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai frumos. Oricum așa spunea el cui stătea să asculte. Iar pe planul lăudăroșeniei, cei doi cadeți ai grupei făceau de obicei meci nul. Hudson miza pe debit și Frost pe imaginile înflorate. În fruntea lor, Spunkmeyer bombănea mereu. ― Sunt frânt, bătrâne. Nu se poate să ne trimită așa la petrecanie. Nu-i în regulă. Musai să mai tragem și noi pe dreapta din când în când. ― Asta faci de trei săptămâni, replică Hicks. Ai vrea să te bați toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-i. ― E ceva aici. (Baleia culoarul cu aparatul său care emise un semnal și mai puternic.) Se deplasează și e în interiorul construcției. Detectorul lui Vasquez era tăcut. ― Tot nimic. Cred că pe mine mă captezi. Vocea lui Hudson parcă se frânse. ― Nu, nu! Nu ești tu, au intrat. În refugiul nostru. Ei sunt aici! ― Calm, Hudson, făcu Ripley care încerca să străpungă tenebrele culoarului. Vasquez, ar trebui să confirmi. Operatoarea criblorului desenă un arc de cerc cu detectorul și cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cuirasate. Cu cât te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu-l ca pe-un cerșetor cu corpul frânt în poziții neverosimile. Bănci, corporații, trusturi. Firme cu parteneri mulți, care trebuiau să se înșire cu toții-n titlu și de care cineva se gândise că sună mai bine dacă adaugă semnul &: Nestor & Nestor & Diculescu & Kingston & Petersen; T & T Teodorescu & Tugearu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțepau garniturile, tăiau țevile de apă rece, demontau coturile din pivnițe, găureau hidrofoarele, înfundau canalizarea, stricau racordurile coloanelor de-alimentare. Te țineau în priză, îți dădeau permanent de lucru, ca unui nevrotic. După o săptămână de lupte cu ei, erai frânt, săritor, îmbibat cu cofeină. Cel mai rău sufereai când aruncau primăvara varza în canal, gri și descompusă: duhnea toată strada a saramură. Conexiunile lor se întindeau până departe, greu de bănuit. Se zicea că montaseră și explozibilul de pe magistrala Moscova-Tbilisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prăbușească. Pe ecran curgeau pete verzi și bleumarin, împroșcate de lasere tridimensionale, decupând brațe, pulpe și abdomene. Fetele aveau șepci negre și ochelari-lacrimă, chiloței negri mulați, top și lanțuri subțiri prinse de gât și-n jurul taliei, ca o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]