4,656 matches
-
zâmbet trist. Tatăl lui Radu acum pensionar de mină, încă nu avea șaizeci de ani, dar fața lui era foarte brăzdată de cute adânci pe care se întipărise umbra durerii. Era un om slăbuț, cândva de statură mijlocie. Acum se frământa, neștiind ce să-i spună fiului său în legătura cu starea sănătății mamei sale. -Radu, așează-te, trebuie să mănânci. Radu mâncă în tăcere amânând momentul de a întreba de mama lui. Presimțea că nu-i bine. Tatăl ieși pentru
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la Iași. Bine! Dar eu, cu cine-o să mă mai ajut la treburi? Grădina, cine-o s-o mai păzească ziua? - Da’ las-o-ncolo de grădină, măi Gheorghe, că nu ne-om îmbogăți noi de pe urma ei! Altceva mă frământă. Dacă pleacă la Iași, va avea nevoie de bani mulți. După ce se gândi o clipă, răsuflă greu: Da’ n-om fi nici noi chiar așa calici! - Nu Evdochio, însă eu mă gândesc la gospodăria noastră. Mama îi pregăti o legătură
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-i avem au fost folosiți toată noaptea, sunt obosiți. A fost ultima întrevedere cu colonelul, dispărut după aceea suspect de rapid, însă conform ordinelor date de superiori. Soldații de la Comandamentul Grupării Tactice de Nord erau pregătiți să plece, el se frământa așteptând... nu se știa cât! Caii sosiră târziu, abia pe-nserat reușind să ia tunurile de pe poziții. Mulțumit cât se putea, având în vedere contextul, ieși cu unitatea la șosea, atașându-se la o coloană lungă de ostași. Trecu și prin
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
soldat intrase în apă, ignorase marcajele și fusese luat de curentul puternic. Imediat îi trecu prin minte, ca un fulger, întrebarea: “Dacă soldatul este din grupa mea?“ Se întoarse, ordonă ieșirea din apă, pentru prezență. Cu toată îngrijorarea care-l frământa, nu putu să nu remarce că abia atunci, când deja se terminase baia, plutonierul companiei aducea săpunul... După echipare, constată cu groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Iată cum prezintă Lao Zi utilitatea funcțională a vidului asupra formei și dependența tuturor „lucrurilor” de „nimicuri”: Punem treizeci de spițe la un loc și spunem că avem o roată; Dar utilitatea roții depinde de spațiul unde nu este nimic. Frământăm lutul pentru a face un vas; Dar utilitatea vasului depinde de spațiul unde nu este nimic. Spargem pereții pentru uși și ferestre, ca să facem o casă; Dar utilitatea casei depinde de spațiile unde nu este nimic. Așadar, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
culorile erau limitate și rezistențele coloristice inferioare. În etapa următoare s-au utilizat diverse plante, moluște și insecte. Se presupune că fenicienii au întrebuințat cei dintâi purpura extrasă din scoicile Murex, care trăiesc în estul Mării Mediterane. Ei striveau și frământau scoicile cu sare într-un cazan. Sub influența deshidratantă a sării se extrăgea colorantul sub formă de soluție în care se introducea materialul. Formarea și fixarea colorantului se realiza la soare în prezența aerului. Pentru a obține 1 gram de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
dă lui Nestor un vas de preț cu două toarte, îi spune că i-l dă în amintirea lui Patrocles, pe care n-o să-l revadă niciodată. După jocuri, Ahile, rămas singur, începe iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dă lui Nestor un vas de preț cu două toarte, îi spune că i-l dă în amintirea lui Patrocles, pe care n-o să-l revadă niciodată. După jocuri, Ahile, rămas singur, începe iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
engleză). Criteriul comparației cu limbile înrudite poate fi folosit mai ales la cuvintele de origine latină. Comparația romanică este importantă pentru alegerea unei soluții etimologice în cazul când s-au propus mai multe etimoane latinești (de exemplu, pentru rom. a frământa s-au invocat lat. fermentare „a dospi“, lat. *fragmentare „a sfărâma, a fărâmița“ și lat. *frementare < frementum „sfărâmare, fărâmițare“). Acest criteriu poate fi decisiv când se constată că un derivat moștenit din latină există în majoritatea limbilor romanice. Astfel, rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul a fost înregistrat prima dată în DEX. Are la origine fr. brioche, un derivat de la verbul brier (formă dialectală a verbului broyer „a frământa o pastă cu un sucitor“). Se poate lua și un profiterol, care este o „prăjitură cu înghețată și frișcă“; prima atestare a cuvântului românesc este la Ion Vinea, deci în perioada interbelică. Provine din fr. profiterole, un diminutiv al fr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
întâmplat și în cazul lui copaci, a cărui formă actuală de singular, copac, este refăcută după forma de plural). Forma de singular colac a fost reîmprumutată de bulgară, ca și de turcă și maghiară. Cozonac „prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și alte ingrediente“ este un cuvânt înregistrat abia în Dicționarul francez-român al lui Pontbriant, deci la sfârșitul secolului 19. Etimologia sa nu este clară; probabil are la bază gr. kosonaki, derivat de la kosóna „păpușă“, datorită
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră.” Răspunsul poetului se fondează pe logodna sa întru eternitate cu ființa neamului: „Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und amară mă-neacă, mă frământă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele? Voiu să ridic palatul la două dulci surori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători, Voiu să le-ngân viața și n
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spre casierie să plătească. Înaintea lui mai erau două persoane, iar după el un om în vârstă. Tocmai sună telefonul casieriței și aceasta își încetini ritmul servirii clienților, ținând telefonul între ureche și umăr. Noel dădea semne de nerăbdare, se frământa. Pierzându-și răbdarea, se întinde peste casă și îi smulge tinerei vânzătoare telefonul, îl închide rapid și se mai întinde o dată și i-l bagă în buzunar. Vânzătoarea rămâne stupefiată, după care începe să țipe la el. Plin de el
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
precum „bogacii“, descriși de I.A. Bassarabescu ca „respingătoare prăjituri ale săracilor“: „Gurile rele povesteau că în compoziția lor intră toate rămășițele din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă cu carne și brânză, de brânzoaice mucegăite ș.a. Erau bine frământate la un loc de mâini îndoielnice, dar viguroase, ce izbuteau să scoată din cuptor o alcătuire marmoreeană, de o culoare tristă, bolnăvicioasă.“ Revenind la mâncărurile țărănești pomenite de Mihai Lupescu, straniu pentru urechile noastre moderne este cuvântul „udătură“; cu sens
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pahare cu vin alb dulce PLACENTA (Plăcinta Romei Antice) Aceasta este strămoașa tuturor plăcintelor de pe bătrânul nostru continent. Se înmoaie crupele în apă și se lasă o oră. Apoi se storc bine, se toarnă într-un castron curat și se frământă cu mâna; se adaugă treptat 2 kg de făină. Din aluatul rezultat se modelează tracta (plăcintele) și se așază într-un coș, la uscat. Când sunt uscate, li se dau forme plate, egale. Apoi, se șterge fiecare plăcintă (tractum) cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se dau forme plate, egale. Apoi, se șterge fiecare plăcintă (tractum) cu un șervet îmbibat în ulei. Între timp, se încinge în vatră vasul de lut în care se vor coace. Se umezește cu apă 1 kg de făină, se frământă bine și se întind două foi subțiri. Se înmoaie în apă brânză de oaie (dulce și proaspătă) și se lasă două ore, schimbând apa de trei ori. Se scoate din apă câte o bucată de brânză, se stoarce bine în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
înmoaie în apă brânză de oaie (dulce și proaspătă) și se lasă două ore, schimbând apa de trei ori. Se scoate din apă câte o bucată de brânză, se stoarce bine în mână și se pune într-un castron. Se frământă îndelung. I se adaugă mierea și se amestecă bine, până se omogenizează. Se întinde foaia de aluat pe un fund de lemn presărat cu frunze de dafin unse cu ulei. Se formează plăcinta după cum urmează: pe foaia de aluat se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
îndepărtează semințele. Se toacă fin cepele. Se spală pătrunjelul și se mărunțește. Se pune carnea tocată într-un castron. Se adaugă cepele, roșiile, trei sferturi din cantitatea de pătrunjel, uleiul de măsline, cele două feluri de piper și sarea. Se frământă bine compoziția, până se omogenizează. Se modelează mititei mai... măricei, care se pun în frigărui. Acestea iau drumul unui grătar cu cărbuni și se rumenesc până devin aurii. Între timp, se topesc 100 g de unt. Se taie lipiile în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
când serioase, importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să ignori condiția vieții oamenilor, ale căror zile și ore sunt foarte adesea întrerupte de râsete și de lacrimi, de bucurii și supărări, după cum sunt frământați de noroc sau de ghinion. Unul dintre zei a vrut odinioară să amestece bucuria cu tristețea pentru a face din ele aceeași compoziție; nu le-a putut da de capăt, dar le-a legat cap la cap; de aceea vin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a început sa slăbească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe dată, și totodată i-a revenit viața în obraji și frumusețea, care i-a smintit mințile pădurarului cu un an înainte, când a întâlnit-o în pădure... Puterea dragostei ei pentru el a învins durerea trupească. În timp ce pădurarul își frământă mintea, ce să facă, ce să facă, s-o ducă cu sania la Fălciu, ori la Bârlad. - Îi târziu, Antoane, îi prea târziu! scânci femeia, cu răsuflarea grea. El tresări, la răspunsul ei gândului său, cum l-a călcat pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]