8,881 matches
-
continuare muzica din fundal sau cineva care cânta. Îi amintea lui Milton de ceva de demult. ― De unde știu că e la tine? ― De ce nu mă Întrebi ceva? Mi-a spus o mulțime de lucruri despre familia ei. Foarte multe lucruri. Furia care l-a cuprins pe Milton În acel moment era aproape insuportabilă. De-abia se putea stăpâni să nu dea cu telefonul de pământ. În același timp, se gândea, făcea calcule. ― Cum se numește satul din care au venit bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată de comisioane? Când schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe dreapta. Prin geamul deschis, Milton strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
necazuri, de ziua de mâine și de nesiguranța zilei de azi! Asta îmi trebuia! Mi-am trecut mâinile prin păr, obosit, am oftat, cu năduf, mi-am închis ochii și am lăsat frâu liber gândurilor. Mă inunda groaza, teama, speranța, furia, extazul. Toate se împleteau formând o imensă plasă a gândurilor și a sentimentelor, a emoțiilor și trăirilor. Mi-am amintit de unchiul Gros și de cât de puțin semăna cu mama, cu care trebuia să fie frate. Mi-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
semnalul de atac. Șapte state s-au opus, și în ziua de 22 iulie, asupra lor s-au revărsat armatele de mercenari ale lui Felix Amadeo asemeni unui val purtat de mânia furtunii. Și atunci lumea a văzut puterea și furia cu care împăratul pedepsește pe cei care-i stau împotrivă. Dar tot atunci lumea a fost martora bunăvoinței sale, căci cei care au luptat vitejește și curajos, au fost răsplătiți cu multe daruri și averi. Mulți dintre cei care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Bozov Corvium nu ne... Se întoarse și ceea ce văzu îl încremeni. Culoarea i se scurgea rapid din obraji și până mă văzu semăna cu un cadavru. În câteva momente, Govar trecu de la roșu aprins la un alb morbid. Tremura de furie și de teamă, mai curând de teamă. Într-adevăr, îmi închipui că surpriza, nu pot să spun plăcută, de care a avut parte, l-a șocat. Îl întâmpinau nu colegii săi și ajutoarele pe care le-a convocat, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îmi spunea el, sau că minciuna i se citea pe față, dar ceva din persoana sa, din ochii săi, din mintea sa îmi spunea că mă minte. George, George, George... de ce mă minți tu pe mine? îl întrebai, ascunzându-mi furia în spatele unui zâmbet mieros. Bine, bine, răspunse grăbit. I-am chemat să facem schimb de păreri. Dacă să ne ducem sau nu acasă în seara asta. Culoarea începea ușor să-i revină în obraji. Credea că recăpăta controlul. Răspunsul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu erau doi. Dar eu... DE AJUNS! Tăcere. Scumpă tăcere. Nu se mai auzea nici el, nici șoaptele sale. M-am ridicat din scaun și m-am îndreptat spre el amenințător. Se dădu câțiva pași înapoi, terifiat de expresia de furie de pe chipul meu. Auzisem și văzusem îndeajuns. Luați-l de aici! Voi doi, spusei uitându-mă la cei mai apropiați elevi cu care intrasem în cancelarie. Luați-l de aici și duceți-l afară! Nu, Corvium. Te implor... Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iritat și revoltat. În clasă s-a lăsat instantaneu tăcere. Omul mătăhălos, cu mâini mai lungi decât ar fi normal și cu o față brăzdată de urmele unei boli din copilărie, se uită la noi cu vădit interes și o furie ce mai că dădea pe afară. Cred că aștepta pe cineva să-i explice cum a fost posibil ca el să vină la ora zece la postul său. Probabil vroia ca cineva să se și scuze în locul său. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prima dată când îl văzusem într-atât de mânios de față cu mine. Era, de asemenea, și ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îndepărtat al liceului și am plasat câte vreo trei oameni la fiecare scară și la fiecare colț, ne-am întors spre cancelarie. În timp ce mergeam, liniștiți într-un fel, am auzit voci. Unele erau bucuroase, altele erau mânioase și strigau cu furie. Se auzeau chiote și amenințări! Erau de-ai noștri! Au intrat în școală și au urcat până la primul etaj. Nu avea cum să nu fie așa. Aceste sunete ce ne asigurau de izbânda noastră ne mângâiau orgoliul propriu și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni el din dinți. Se întoarse spre ieșire și ieși ca o furtună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și apoi n-ar fi rău să supraveghezi comunicațiile dintre cei de afară și bazele militare din împrejurimi. Sunt sigur că un descurcăreț ca tine nu va avea probleme! îl flatai eu. Sigur. Începu să tasteze rapid și aproape cu furie, până când se opri brusc, neașteptat. Poftim! Pe ecranul mare primit de la Soliteraj și pe celelalte puțin mai mici, din Leverif, apăru o imagine foarte detaliată a regiunii noastre. Temperatură, presiune, precipitații... toate erau anormale. Temperatura scăzuse cu două grade de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Tu ești cel despre care vorbea Vladimir... cuvântul cu mai multe litere decât e normal. De ce te miri? Și tu faci parte din aceeași tagmă ca și mine. Eu... minți! Ce vrei să spui prin temporar? Mai încolo. Nu. ACUM! Furia prindea rădăcini în mine și nevoia de a cunoaște și de a ști era mai nestăpânită ca niciodată, așa că o lăsasem fără lesa voinței mele și ea se avântă spre mintea moșneagului ca un ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pod. Mă tem de întăriri! "Victime?" Mai mulți. Majoritatea, printre care se află și Ana, în stare critică. Grăbește-te! Iar din foc, văpaie de iad! N-am terminat bine de zis, că în capul scărilor apăruse! Era palid de furie și în ochi îi sclipea o lumină nesănătoasă de nebunie! Pieptul îi tresălta rapid și amenințător. Trăia atât de intens! Timpul încetinea în jurul său. Dintr-o privire văzuse totul. Mă observă pe mine cum stăteam la geam și mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bustului. Clasic! Imaginea, care îmi ardea retina, era apocaliptică. Cei șase zăceau într-o imensă baltă de sânge! Totul durase mai puțin de cinci secunde. Într-atât de rapid se mișcase! Ce a rămas în urma sa era dovada clară a furiei Împăratului și a capacității acestuia de a o pune în aplicare. Uimitor! La fel găsiră și ceilalți demonstrația lui Corvium și sunt sigur că și el era un pic impresionat de performanța sa. Ceilalți își părăsiră posturile de la baricade și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în corp i se mai trezea vreo durere ce nu putea fi adormită de morfina la care era cuplată. Când o văzu, furia și tot ce era în sufletul său se topiră îndată. Ea fusese întotdeauna ultimul său vis, ceea ce-și dorea din toată această lume. Dacă era cu ea, nu mai dorea nimic. Nimic nu mai conta. Îngenunche lângă capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din strada Bourbonnais? Se pare că a fost recunoscut În preajma casei unde a avut loc asasinatul și chiar a luat legătura cu simpaticul comisar Lecoeur, șeful Poliției Judiciare din Clermont-Ferrand, care conduce ancheta. Va Învinge cura sau... Aruncă ziarul, fără furie, pentru că era obișnuit cu astfel de articole, și, dînd din umeri, se uită fără țintă pe fereastră. PÎnă la nouă, toate gesturile lui semănară perfect cu cele făcute În fiecare dimineață, iar cînd doamna Maigret apăru Îmbrăcată În taior roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fie uciși. De aceea, preferă să-i convingă rațional, și nu prin 35 brutalitate. A văzut cum un cuvânt bun, spus când tre buie, risipește toată înverșunarea celui care îl ascultă. Tot așa, iertarea dată la timp topește până și furia nebună, după cum pedeapsa hotărâtă din spirit de răzbunare îl scoate din sărite pe omul cel mai pașnic. E clar că Livia vrea să se răzbune. Însă nu știe pe cine. Oftează din nou. Magia e totuși altceva. Nu-l interesează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cinstită. Tot timpul îi scoate ochii că până și poetul ăla, Vergilius, a recunoscut cât de greu este să în nobilezi prin cuvinte niște lucruri umile. Atâta i-a ră mas din tot ce-a învățat! Buzele îi freamătă de furie neputincioasă. De ce corupe într-atât bogăția încât ajunge să stabilească diferențe până și la un aliment care, altminteri, costă doar un as? Natura a creat sparanghelul sălbatic ca să poată fi cules de oriunde. Dar, uite, lui Narcissus nu-i mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai zbiera mititica! Distrugea tot ce-i cădea în mână și mușca pe cine încerca să se apropie de ea. Își înghite amărăciunea și cuprinde cu brațul trupul lătăreț al adolescentei. O strânge, matern, la piept. Din fericire, crizele de furie s-au mai diminuat în ultima vreme. O conta și faptul că a ajuns la pubertate, dar cu siguranță i s-au dezvoltat și abilitățile de comunicare. Probabil că incapacitatea parțială de vorbire o îndemna la început să se exprime
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își frâng mâinile. Ridică tonul: — V-ați înghițit cumva limba? V am întrebat ce s-a întâmplat. Tullia, pe care a lăsat-o să vegheze asupra altarului, se îneacă în plâns: — S-a stins focul! Occia înlemnește. Apoi o cuprinde furia. Bate din picior. Da’ unde ai belit ochii? Stăteai cumva să caști gura pe aici? Am rămas tot timpul lângă el, se apără nefericita. — Tot timpul, ce să zic, o îngână nervoasă Vestala Mamă. Ai măcar decența să-ți recunoști
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o întreabă Piso ironic pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alții noi, cumpără sclavi, adună nenorociți care mor de foame pe străzi, primește gratis condamnați la moarte. Oftează adânc. Iar el trebuie să-i transforme de azi pe mâine în luptători profesioniști. Își mușcă buzele până la sânge, cuprins de o furie neputincioasă. Într-atât a scăzut prețul vieții omenești la Roma, încât nu e mitocan în Cetate sau prin împrejurimi care să nu-și distreze oa speții la banchete cu lupte de gladiatori. Cât despre funeralii, ce să mai zică? Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulțumit: — Îi știe în siguranță printre noi. — Mă doare-n cot de Germanicus și de ai săi, mormăie scâr bit evreul. Din partea lui, Agrippina se poate regula cu toți barbarii în lipsa lui bărbată-său. Cuprins de un acces brusc de furie, îl apucă pe celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul și-l măsoară din priviri. Că Pusio e doar o poreclă, nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]