4,049 matches
-
cunoștințelor stimula intelectul, "humanismul" se adresa afectivității, după cum lucrul manual, prin formarea deprinderilor practice, angaja viața vocațională. Întreita activitate psihică nu era însă simultană, ci succesivă, iar procesul dobîndirii cunoștințelor nu urma altă cale decît tot cea herbartiană (receptarea faptelor, generalizarea, aplicarea acestora în practică). Ion Găvănescul a fost unul din susținătorii lucrului manual în școală, în vederea învățării unei meserii. Orientarea practică a școlii pozitivă în general nu însemna însă, așa cum a pretins el mai tîrziu, și cum a susținut și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
decît foarte puțin interes; științele și filosofia l-au ignorat aproape total. Este adevărat că, atunci cînd concepțiile sale sînt discutate, ele dau loc la controverse pasionante. Discipolii adoptă adesea tonul exaltat al panegiricului, în timp ce cercetătorii universitari se lansează în generalizări polemice" (9, p. 107). Întrucît ideile despre educație ale lui R. Steiner sînt întemeiate pe cele filosofice, este necesară o foarte scurtă expunere a unora dintre acestea (atît cît am putut surprinde ca un neinițiat în acest domeniu). Adept al
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pretinde că nu se poate vorbi de talent, ci numai de meșteșug 2, p. 135). Atitudinea lui Makarenko față de experiment este una principială; stabilind o relație directă între pedologie și experiment, el le neagă pe amîndouă. Teoria acestui pedagog fiind generalizarea unei experiențe cu un anumit specific, nu a putut fi aplicată integral într-o școală, unde copiii sînt grupați în clase, unde activitatea dominantă este instrucția etc. Sînt însă numeroase elemente care oferă sugestii pertinente educatorului care vrea să-și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practica școlii sovietice s-a renunțat la unele metode împrumutate din occident, după ce teoria pedagogică reușise să se așeze pe filosofia materialist dialectică și istorică, s-a putut trece la elaborarea unor lucrări de sinteză ca o nouă expresie a "generalizărilor științifice" în domeniul pedagogiei. Astfel, în anii '30 și '40 au apărut mai multe manuale de pedagogie realizate de I. A. Kairov, N. K. Gonciarov și B. P. Esipov, P. N. Șimbirev, P. N. Gruzdev etc. (5). Aceste manuale aveau
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nici un artificiu pedagogic, și pe baza exclusivă a constatărilor psihologice și logice de pînă acum, ajungem să stabilim aceste momente mai importante ale unei lecții, și anume: 1) pregătirea aperceptivă; 2) expunerea sau tratarea datelor concrete; 3) asociația lor; 4) generalizarea noțiunilor abstracte și, în fine, 5) aplicarea lor" (76, pp. 479-507). În concepția lui Antonescu, prin utilizarea unor metode active, devenea cu putință păstrarea treptelor psihologice herbartiene și asimilarea lor în structura "școlii active integrale". Este adevărat, nu era acceptată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oamenilor din regiunea respectivă (munte, deal, șes, baltă) din fiecare anotimp. La sfîrșit de trimestru, timp de două săptămîni, urma să se pună accentul pe sinteze, realizate tot pe unități de viață din care trebuiau să rezulte, "în mod firesc", generalizările. În gruparea cunoștințelor, se avea în vedere o programă minimală întocmită de autoritatea școlară centrală, comună întregii țări, și o programă regională. Se aprecia, că, într-adevăr, rostul școlii este de a da cultură, dar nu în sensul acumulării unei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că omul s-a format prin muncă; în lumea triburilor primitive, copilul se ridică la viața de adult prin muncă. Activitatea manuală stă atît la baza cunoașterii lumii, cît și a dezvoltării intelectuale și morale a oamenilor. Întrucît astfel de generalizări privind educația s-au obținut prin cercetări etnografice, S. Mehedinți vede în etnografie pedagogia omenirii. Una din ideile fundamentale pe care etnografia o furnizează pedagogiei este aceea referitoare la caracterul educativ al muncii și al tradițiilor. Tot etnografia l-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din caracterul contradictoriu al acestor soluții, datorat concepțiilor filosofice și social-politice diferite ale pedagogilor din acea perioadă. El voia sa se instaureze o singură concepție pedagogică cea care exprima chintesența spiritualității românești. Mai mult, a sesizat și condiția obiectivă a generalizării unei singure concepții la nivelul întregii națiuni: o unică filosofie, ceea ce în condițiile unei societăți democratice nu este cu putință. De aceea a și propus instituirea unei Constituante filosofico-pedagogice care să acționeze pe deasupra "fluctuațiilor politice" (69) și să determine elementele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
puțin, decît desființarea școlilor ca instituții. De-a lungul secolelor, școala a fost neîncetat supusă unor aspre critici; ritmul progresului său fiind mai lent decît acela al dezvoltării societății, exprimarea exigențelor sociale a constituit întotdeauna un stimulent pentru îmbogățirea și generalizarea continuă a experienței educative. Pînă în secolul al XIX-lea școala a avut de cele mai multe ori o situație vitregă. Abia revoluția industrială a determinat statele să-i acorde o oarecare atenție atunci cînd repartizau fondurile bugetare. Impetuoasa dezvoltare a științei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
H. Pestalozzi și A. W. Diesterweg. Această metodă se întemeia pe psihologia și epistemologia empiristă care făcea din imagine elementul fundamental al procesului de cunoaștere. Din percepție se forma reprezentarea, iar din aceasta, printr-un dublu proces de abstractizare și generalizare se constituia noțiunea. Este adevărat, intuiției i se adăuga conversația euristică; ideea de activitate nu era cu totul străină pedagogiei din secolul al XIX-lea. În primele decenii ale acestui veac după cum s-a și arătat de altfel s-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoaștere. Deși avea "mici insule de nondirectivitate" (Lobrot), educația nouă, din perspectiva celui de-al treilea val, este prea mult ancorată în "tehnici pedagogice"; ea nu punea în discuție sistemul instituțional al educației, nu mergea pînă acolo încît să instituie generalizarea nondirectivității. Conceptul de "pedagogie instituțională" este considerat chiar de pedagogii francezi ca deosebit de ambiguu, chiar impropriu; pe de o parte, se vrea o educație care să cultive "capacitatea de instituționalizare" a clasei, de a realiza o "autogestiune", iar, pe de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
XI-a studiul "științelor sociale" (socialismul științific, economia politică și filosofia), intensificîndu-se astfel acțiunea de îndoctrinare a tinerei generații. Spre sfîrșitul anilor '50 s-a adoptat gratuitatea manualelor școlare pentru clasele I-VII. La începutul deceniului următor s-a reușit generalizarea claselor I-VII și s-a trecut la prelungirea duratei școlarității obligatorii cu încă un an. Se căuta în felul acesta, o "aliniere" a învățătamîtului obligatoriu românesc la nivelul învățămîntului european, care avea atunci durata de opt, nouă sau zece
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
licee, cu 371 724 elevi, iar în 1970/1971 numărul liceelor s-a ridicat la 831 cu 505 891 elevi) (2). Aspirația spre un nivel mai ridicat de școlaritate se explică prin intensificarea procesului de industrializare și urbanizare, precum și prin generalizarea, în 1962, a "cooperativizării" agriculturii. Erau tot mai numeroși tinerii mulți de la sate care doreau să obțină o diplomă pentru a putea avea acces la muncă în industrie și a putea rămîne sau a se instala într-un oraș. Pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care doreau să obțină o diplomă pentru a putea avea acces la muncă în industrie și a putea rămîne sau a se instala într-un oraș. Pe baza prevederilor legii din 1968 s-a și realizat, la începutul anilor '70, generalizarea școlii obligatorii de zece ani. Dar, curînd, legea a fost "depășită" de evenimente. Nicolae Ceaușescu, care după instalarea la conducerea partidului și a țării ținuse să se afirme ca preocupat de "conducerea colectivă" și de problemele culturale, începe, încă din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai puțin în seamă tocmai psihicul uman. Investigațiile pedagogice experimentale care nu au în vedere aspectele filosofice, sociologice și psihologice ale fenomenului paideutic au un caracter mult prea limitat, cu puține perspective de a atinge un nivel mai înalt de generalizare. "Cercetările cu caracter experimental", spune L. Volpicelli, "care tind să izoleze problemele pedagogice de celelalte aspecte ale vieții sociale riscă să împingă pedagogia către eșuarea în pedagogism" (5, p. 297). Această triplă perspectivă nu înseamnă încă o cercetare interdisciplinară; aceasta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
estetice etc., este mult datoare umanității în acest domeniu. În prezent, eliberate de teama unui război dintre cele "două lagăre" socialist și capitalist toate țările vor putea găsi mijloacele și răgazul pentru a trece de la conștientizarea complexității fenomenului educației la generalizarea acestuia, pentru a-i cuprinde pe toți oamenii, sub toate aspectele și la toate vîrstele, în diverse forme de dezvoltare și formare. NOTE ȘI COMENTARII 1. Primele semne ale unor schimbări ce urmau sa apără în educație 1. R. TAGORE
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
calea lui inclusiv teoriile științifice... ale celor care l-au declanșat și îl alimentează irezistibil "12. Obiecția este impor-tantă și nu trebuie eludată. Această obiecție se spulberă la o analiză detaliată a filosofiei lui Lupasco, care depășește de departe, prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
27. Problema fundamentală este deci de ordin metodologic. Iar Jung și Pauli recunosc că postulatele metodologice ale științei moderne nu sunt compatibile cu fenomenele de sincronicitate. Dar, odată făcută această constatare, căile lor diverg. Jung pare să spere într-o generalizare a acestor postulate, capabilă să explice o ordine cauzală, incluzînd regularități de un tip nou: "relații inconstante prin contingențe"28. În schimb, Pauli pare să abandoneze orice speranță de a găsi o explicație științifică fenomenelor sincronicității acceptînd caracterul non-reproductibil al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
răsturnări de alianțe săvîrșite din rațiuni de stat, Pacea din Westfalia (1648) stabilește un modus vivendi potrivit căruia, din acel moment, statul național avea să primeze asupra Religiei, fapt care avea să-i permită acestuia să-și instituie propria religie. Generalizarea termenului de Europă în detrimentul celui de Creștinătate corespunde tocmai acestei suveranități depline a statelor naționale. Așa cum arată Pierre Chaunu, "Europa, cuvînt savant [...], va marca în secolul al XVII-lea din Vest pînă în Est biruința treptată a uzului curent"10
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
e că această regăsire a istoriei proprii, cu nuanțe adesea patetice, avea loc într-un moment când în Apus se admitea nu numai eșecul ideologiei, adică moartea utopiei, dar și "sfârșitul istoriei" ca atare (F. Fukuyama), înțelegându-se prin aceasta generalizarea liberalismului în lume și, pe cale de consecință, abolirea marilor conflicte geopolitice. Istoria însăși s-a însărcinat să contrazică o asemenea ipoteză prin seria de conflicte interetnice produse la marginea imperiului sovietic, apoi și în inima acestuia. Națiunea, tratată de unii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de înalt de generalizare a valorilor democrației pluraliste pentru a se putea vorbi de începutul unei ere noi, nu lipsită de fricțiuni, care e postistoria. Era un fenomen ce privește deocamdată lumea apuseană și el anunță o relativă uniformizare economică a diverselor zone, pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întrucât reflectă mai fidel decât alte cuvinte tendințele actuale. Asemenea formații se încadrează, de obicei, în tiparele morfosintactice simțite de vorbitor ca fiind cele mai caracteristice pentru momentul actual de limbă. 5. REZULTATE Cercetarea a permis formularea unor observații și generalizări lingvistice dintre cele mai diverse. ● De ordin descriptiv. Pentru domeniul morfosintactic, a permis: (a) extragerea de fapte și de tendințe caracteristice limbii actuale; (b) examinarea ponderii diverselor tipare de flexiune în momentul actual de limbă; (c) stabilirea stadiului în care
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
raportul dintre cantitatea de cunoștințe și volumul de învățare; facilitând transferul, ea construiește un potențial și contribuie la creșterea acestui raport (M. Stanciu, 2003, p. 112) dar și dezavantaje: -uneori se poate cădea într-un dogmatism interdisciplinar; -există riscul unei generalizări abuzive, care duce la un anumit tip de reducționism(J.Walton) -s-ar putea neglija dimensiunea verticală a cunoștințelor. În acest sens L.Antonesei ( 2002, p 191-207) propune următoarele distincții: a) corelații interdisciplinare -legături logice prilejuite de faptul că explicarea unui
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]