4,151 matches
-
de fluturi albi umple văzduhul; împărăția mută a zăpezii; satele s-au împodobit cu lână rece, scânteietoare; peste noi cad stele, cad fluturii botezului de gheață; gerul culege flori și le depune pe geam; gerul pune caselor ghirlande de cristaluri; gerul face c-o suflare pod de gheață între maluri. Despre însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un roi de fluturi albi. Pe pământul firav s-a așternut o zale argintie. Pretutindeni domnește oceanul de ninsoare. Pe câmpurile pustii s-a așezat zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătrân urmărea jocul cristalelor de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-a spus: Voi sărbătoriți iarna... dar sunt copii care nu au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zale argintie. Soarele palid se ivește câte puțin printre nori. Pretutindeni e alb, zarea parcă ar fi un ocean de ninsoare. Cerul aspru și sălbatic se oprește la ferestre și depune pe cristalul înghețat flori de gheață. Dintr-o suflare gerul face pod de gheață peste maluri, iar la streșinile caselor pune ghirlande de cristal. Nopțile sun lungi și geroase, în păduri stejarii trosnesc, iar pe cer stelele par înghețate. Zăpada cristalină pare un lan de diamante și scârțâie agasant sub
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țineau picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de gheață. Totul s-a îmbrăcat în mantia argintie a iernii. Suntem deja în vacanță și de aceea, eu, Nică și cu alți prieteni, ne-am gândit să mergem
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trecut ziua fatidică de 7 ianuarie, România s-a trezit din amorțeală, se aude iar cum se ascut armele din politică, zgomotul general își reintră în drepturi. Au dispărut și subiectele de criză. Cum care subiecte de criză? Ninsoarea, viscolul, gerul, blocajele din trafic, avioanele înghețate cu pasagerii lor nervoși. A, și să nu uităm, bradul. Da, bradul a fost, la trecerea dintre 2007 și 2008, al doilea personaj în topul mediatizării, după ministrul cu prenume de rege franțuz. Nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
A DOUA 1 O pată de lumină tulburie-cețoasă zăcea pe pardoseala de lespezi albe a salonașului de rezervă, la picioarele celor două paturi de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. În paturile curate cei doi ofițeri, în halaturi cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi auzeai mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri curgea apă. O glicină mare, care fusese lăsată să crească în voie sufocase cu ramurile ei mai multe persiene. Câteva pietre crăpaseră din cauza gerului. Casa îmbătrânea, ca și oamenii. Destinat nu primea niciodată oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare duminică, mergea la slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lupi, ora pumnalelor și a sărutărilor furate. Josăphine trage căruța și mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre cimitir până la cocioaba ei, preferă să o ia de-a lungul micului canal, deși cam îngust, chiar dacă cu căruța, și încă plină, știe că-i va fi greu. Chiar dacă acest ocol înseamnă mai bine de un kilometru. E frig. Gerul face ca totul să troznească. Lui Josăphine îi curge nasul, iar sticluța cu băutură e goală. Cerul capătă nuanțe gri-bleu și prima stea apare ca un cui de argint. Căruța spulberă crusta de gheață, pieile sunt rigide ca niște scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Victor Desharet, care și-a pus labele murdare pe trupul copilei, despicându-i vintrele cum ai deschide o cămașă, este chiar seara în care fetița a fost ucisă -, Adălaïde încercase să o țină la ea pe fetiță: afară era un ger de crăpau pietrele, iar când respirai ți se părea că vei îngheța pe loc. Dar micuța nici nu voise s-audă. „Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
La douăzeci și doi de ani, ce poți spune, ce poți face...? L-am scos pe micuț în curte și l-am legat de copac. Era poate ora nouă. Veneam din birou, unde mureai de cald și regăseam noaptea și gerul, -10, poate -12 grade. Nu eram mândru. Micuțul sângera. — Ai face bine să spui totul, dacă ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am făcut-o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta mâncare și cu privirile ațintite spre puștiul gol, care se încovoia în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o pajiște mare de unde poți vedea întregul orizont. Tu ești acolo jos, dragostea mea. Se văd trâmbe de fum și explozii oribile. Rămân acolo cât pot de mult, până când nu-mi mai simt nici picioarele, nici mâinile, atât este de ger, dar vreau să-ți împărtășesc o parte din suferințe. Dragostea mea, bietul de tine... Cât timp va mai dura? Te îmbrățișez cu tandrețe. Îți aștept scrisorile. Lyse a ta, care te iubește XXV În carnețelul cu coperte de piele roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
faci să dispară. De câte ori nu am vrut și eu să o fac... Totul ar fi acum mult mai simplu dacă se întâmpla altfel. Alte chipuri se iviseră pe chipul acelui copil întâlnit întâmplător la sfârșitul unei zile cu zăpadă și ger, pe măsură ce se lăsa noaptea, și, odată cu ea, toate umbrele dureroase. Iubirea și crima se confundaseră deodată, de parcă, aici, nu ai fi putut ucide decât ceea ce iubeai. Nimic mai mult. Am trăit multă vreme cu această idee, cu gândul că Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
schieze și ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu pârtia destul de abruptă și lungă. Nu simțea nici tăria gerului, nici singurătatea depărtărilor, ci se integra perfect în peisaj, uitând de toate problemele vieții.Vara, îi plăcea mult să călăreasca, hoinărind pe aceleași dealuri , dar iarnă știa să se bucure de imensitatea aceea imaculata a zăpezilor de la munte, fără a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și ninsă de nouă ori înainte de a fi terminată. „De nouă ori trebuie să cadă roua pe ea și de nouă ori bruma. De nouă ori trebuie să treacă furtuna peste ea, de nouă ori arșița verii, de nouă ori gerul. După toate acestea, trebuie să fie luminată de nouă ori de soarele amiezii, de nouă ori de lună și de nouă ori de luceafărul de seară.“ Abia atunci va fi cu adevărat o pălărie fermecată de pitic! Otfried Preußler, Hörbe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei, se îndepărtară pe două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă, sărăcia lucie a țării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i place Basarabia, nu-i place județul Orhei, nici Mana noastră... Zice că-i prea tină (adică glod); ori prav (colb adică); ba prea multă zăpadă-omăt, iarna («Așa ceva numai la kino am văz’t!», zice ea la văzut), ba prea ger («De mi-or ’ghețat mațălie», zice ea, Însă noi ne prefacem că n-am auzit, așa ceva la noi nici țăranii nu spun). Se plânge mereu că n-are kino, că n-are promenadă pe unde să se promeneze - «Să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zi de școală), rămasul acasă - când nu aveam școală, Însă afară prea ploua, prea ningea iar eu, În acel moment, n-aveam chef: de ninsoare... Ieșirea pe calidor, pentru salutul de dimineață se făcea pe orice timp: pe viscol, pe ger, așa, În cămașă de noapte și desculț - singura derogare dinspre mama, dealtfel, cât timp dura salutul? Cinci secunde, hai zece - fleac ieșirea mea pe calidor, cât să-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și l-a o-mo-râ-Îâât!!! - Ce-i cu tine, de ce plângi? Ori ți-au dat lacrimile de ger? Încerc să-i spun mamei de ce plâng. Dar nu mai sfârșesc: dacă i-aș spune, n-aș mai avea de ce, ea mi-ar explica - ea explică orice - că acum nu suntem de Paște, când cu bătutul În cuie, acum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la Crist, Hristos, cum Îi zicem noi, după greci; sau după calendarul japonez - și acela e sucit, nu-i ca al nostru... - Hai, cântă și tu cu ceilalți!, mă Îndeamnă mama. Hai să colindăm cu toții... Îmi șterg lacrimile (numai de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte, Încât, de capetele lumii, nu pot vedea vârful Pomului. Mă Întorc la locul meu, pe calidor. Cânt aici. Colind de-aici. Colind, tremurat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd nu se Întîmplă absolut nimic. O asemenea oră este ca apa distilată. Care putea fi cea mai nefericită Întîmplare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
schiță simplă. TÎnărul consimți din cap, făcu o plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]