12,132 matches
-
cf. bg. Struma, Strumica, srb. Strumica), cu vechiul Istru (Istros, Ister, Hister) și cu Dnistrul (Danastru, Dana-istru, Danastros, Danaster). Rădăcina ar putea deriva din i.e. *s(e)ren„rîu“, „a curge“, cu epenteza lui -t-, obișnuită la traci, slavi și germani. Cronologic, prima dintre formele moderne este cea romînească, ea fiind cea mai simplă și cea care face posibilă evoluția spre celelalte, în primul rînd spre cea maghiară (Sztrigy). Din forma ungu rească nu se poate ajunge prin evoluție normală la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slave. Culmea Tîrnii din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
forma numele originar, moștenit de actualul toponim (așa cum s-a întîmplat cu alte două hidronime bănă țene, Cerna și Bîrzava, continuatoare ale unor antice Dierna, Tierna, Zierna, respectiv Berzovia, Berzobis) Numele maghiar este Temes (adaptare fonetică a formei romînești), cel german Temesch (preluat din romînă sau maghiară), iar cel sîrbesc Tamis (preluat din romînă). S-a propus și un etimon slav Tŭmiș (< sl. tŭma „întuneric“), greu de acceptat, date fiind atestările anterioare venirii slavilor. Așa cum au presupus N. Drăganu și, după
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub forma slov. Tisa, Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii (Tisa, Tisă) și germanii (Teiss, Teisse, Theysse < Têse). Forma „longobardă“ Tiza, de la care pornește toată această ipoteză, este o transcriere aproximativă a lui Tisa și, de aceea, este irelevantă, ca de altfel și construcția bazată pe ea. O altă ipoteză deduce Pathissos dintr-un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Roman și au adoptat treptat latina, părăsindu-și în cele din urmă limbile proprii, ca urmare a procesului de bilingvism; unele dintre aceste împrumuturi s-au transmis, prin intermediul latinei, și limbilor romanice. Precizez că nu trebuie confundat termenul germanic cu german. Primul termen se referă la populațiile migratoare (goți, vizigoți, longobarzi), dinaintea constituirii limbilor germanice actuale, în timp ce german se referă la poporul german și limba lui actuală. Pe de altă parte, elementul germanic reprezintă superstratul limbilor romanice occidentale. Pentru română, acest
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar bis. - bisericesc cf. - confer comp. - compară cum. - cuman cuv. - cuv nt dat. - dativ deriv. - derivat dial. - dialectal dim. - diminutiv engl. - englez fr. - francez frig. - frigian gen. - genitiv germ. - german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum se crede că au făcut bulgarii de la Volga venind peste slavii din sudul Dunării și dându-le un nume. Nici francii nu pot fi eponimi pentru francezi întrucât numele lor (cf. Flandra, Olanda) au - ca și galii cu celții, germanii cu alemanii, tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a părții a doua s-a păstrat mai bine în forme ca engl. fie-ld, fo lk, dwe-ller (locuitor), în vgr. phy-lon, phy le (comună, gintă, trib, neam, adunare, mulțime), în rom. fi-re (natură), colibă, apoi în ga llos, ke-ltoi, ph-rakes, germani, wa-les, sko lotoi (> skytae), sarmatae etc. Forma fellah pl. fellaheen denumește în lumea arabă pe țărani, în timp ce pelasgoi sunt considerați cea mai veche populație rurală în Europa, Asia și Africa. De observat consonanța acestor forme cu valahi, slavi, poleci, coloni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
împăratului Mihail al Constantinopolului învățați pentru limba slavă, la 862) îl determină pe Cățel să introducă și el limba slavă în biserică, între anii 867-885, limbă pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo. Dar prin politica germanilor și a bisericii de la Roma, Panonia, ca și Marea Moravie, este integrată în sfera latinității, slujitorii în limba slavă ai bisericii „fiind schingiuiți, vânduți ca robi și alungați”, sau chiar uciși (Olteanu și colect., p. 20). Timpul de nouă secole
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
goți, vandali, unni, sclavoni, adică ale Schythiei înghețate rumpturi” - mai ales Italia, pe care „atâta zămintitură de varvari au cuprins-o încât pe cel hiriș roman a-l alege dintre varvari nu-l poate cineva” (HVR, p. 11). Excepție fac germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se ridica, a ieși”, surus “par, pilon”, surio “a fi în călduri”; sursum “în sus”, surculus și suriculus (dim. lui surus “mladă, rămurică, mugur”) etc. Nomenclatura Vlah în înțeles de romanus sau latinus ar fi fost luat de slavi de la germani (Icr, p. 70). Ugro-Vlahia, sau Panonia, ca denumire pentru Țara Românească, este considerat de Hasdeu “o creație a muntenilor”, “un nume care o expunea mereu a fi considerată ca un singur corp în Ungaria” (p. 73 urm.). Vrancea este considerat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceeași origine, și cu λακων „spartan”, în care spiritul aspru a fost omis; a se vedea și Eλλάς „Elada”, formă redată în scris cu spiritul aspru. A intervenit și paralelismul l/r care explică paralelismul grec/elen, ca și aleman/german, Elveția/Germania, trac/vlah, λαος/rus etc. Toate acestea denotă evoluția locală diferită a segmentelor sonore, a graiurilor și limbilor. Cufundându-ne în trecutul limbii pentru a-l cunoaște trebuie să avem în vedere estomparea până la totala dispariție a contururilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se transformă în proces de durată. El nominalizează în acest scop „zece neamuri străine imigrante peste populația din teritoriul de limbă latină” în perioada cât a durat procesul de romanizare (I, 285 urm.). Enumerarea începe cu trei neamuri germanice: marcomanii, germanii și germanii astigi (= vandalii), continuă cu cinci neamuri trace: besi, costoboci (= daci), carpi, bastarni, sarmați, după care urmează neamul germanic al goților, lista fiind încheiată de slavi pe care are tendința să-i eșaloneze atât de-a lungul perioadei latine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în proces de durată. El nominalizează în acest scop „zece neamuri străine imigrante peste populația din teritoriul de limbă latină” în perioada cât a durat procesul de romanizare (I, 285 urm.). Enumerarea începe cu trei neamuri germanice: marcomanii, germanii și germanii astigi (= vandalii), continuă cu cinci neamuri trace: besi, costoboci (= daci), carpi, bastarni, sarmați, după care urmează neamul germanic al goților, lista fiind încheiată de slavi pe care are tendința să-i eșaloneze atât de-a lungul perioadei latine din Moesia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Théodore Flournoy și Auguste Forel, din Belgia cel al lui Joseph Delbœuf, din Austria numele lui Sigmund Freud. Neurologii francezi Joseph Babinski, Édouard Brissaud, Hippolyte Bernheim, Joseph Grasset, Albert Pitres au compania savantului englez John Hughlings Jackson și a anatomiștilor germani ai sistemului nervos, Alexandre Herzen, Theodor Meyner, Oskar Vogt. Dintre antropologi se remarcă Cesare Lombroso și Léonce-Pierre Manouvrier. Deși a precizat că reprezentanții la congres proveneau din 20 de țări, sunt amintiți participanți doar din Franța, Germania, Elveția, Rusia, Statele Unite
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
care pot să aibă importanță practică în viitor. Gruber simte euforic succesul și scrie imediat prietenilor săi: "Nu-ți pot înșira multe de succesele mele de la Londra. Am fost strălucit. Am fost felicitat de cei mai iluștri psihologi englezi, francezi, germani etc. O mulțime au făcut cunoștință cu mine. Am fost unul din cei mai aplaudați. Să-ți spun cât îmi pare de bine nu pot. Văd că nu m'am înșelat întru nimic, când am început aceste studii; am văzut
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
asupra omului de geniu. Nu poate generalize faptul dotării senestezice a geniilor sau a oamenilor dotați cu un talent deosebit, însă prezintă o ilustrare edificatoare în această privință. Dintre pictori îl exemplifică pentru audiția sa colorată pentru instrumente muzicale pe germanul Johann-Leonhard Hoffmann, lucru care se poate spune și despre Ludwig von Beethoven și Giacomo Meyerbeer. Din corespondența compozitorilor germani Joachim Raff și Louis Ehlert rezultă aceeași proprietate psihică. Cu un grad slab de audiție colorată erau dotați părintele Louis-Bertrand Castel
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
deosebit, însă prezintă o ilustrare edificatoare în această privință. Dintre pictori îl exemplifică pentru audiția sa colorată pentru instrumente muzicale pe germanul Johann-Leonhard Hoffmann, lucru care se poate spune și despre Ludwig von Beethoven și Giacomo Meyerbeer. Din corespondența compozitorilor germani Joachim Raff și Louis Ehlert rezultă aceeași proprietate psihică. Cu un grad slab de audiție colorată erau dotați părintele Louis-Bertrand Castel, autorul unei cărți intitulată Optica (în care folosește expresia clavecin ocular), romancierul german Karl Gutzow, întemeietorul psihofizicii Theodor Fechner
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Michel Eugèn Chevreul, care la începutul secolului XIX este preocupat de nuanțele și strălucirea culorilor, de reproducere a operelor de artă pe tapiserii; Elaborează un cerc al culorilor cu 72 de nuanțe pornind de la culorile primare galben, verde și albastru. * germanul Otto Raddle elaborează o scală internațională a culorilor, publicată în 1878 de către Sociéte sténochromique din Paris, cu referiri la luminozitatea și saturația culorilor; * Charles Henry, directorul laboratorului de fiziologie a senzațiilor la Universitatea din Paris, autorul unei lucrări intitulate Introduction
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
mâncau. Să te hrănești nu mai era decât o necesitate, cum ar fi să dormi sau să transpiri.“ Barbarii care au distrus Imperiul Roman de Apus nu erau în nici un caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea și țara germanilor, obiceiurile lor alimentare: „Mâncările lor nu-s de multe feluri: poame pădurețe, vânat proaspăt sau lapte acru; foamea și-o astâmpără fără multă gătire și fără dresuri.“ Fastul și rafinamentul meselor romane fusese uitat în Occident (tot bizantinii vor readuce
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
asperges à la sauce hollandaise, faisans de Bohème avec truffes, charlotte Pompadour. Anii lui Carol I și ai lui Ferdinand au consolidat această dominanță franceză în arta culinară „înaltă“, cea a curții regale. Primii bucătari ai palatului Cotroceni au fost germani, dar ceea ce găteau era pur franțuzesc. Unul dintre ultimii bucătari ai Casei Regale, Iosif Strasman, fusese chiar ucenicul lui Auguste Escoffier. În anii ’20 ai secolului trecut, mesele regale cuprindeau silure à la Mirabeau, consommé Celestine, dinde Talleyrand, gelée de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fondatorul ordinului benedictinilor, arătând învierea unui călugăr, într-o frescă din 1387 de Spinello Aretino. Sf. Benedict încuraja călugării să aibă grijă de bolnavi, dar a interzis studiul medicinei deoarece credea că vindecările sunt posibile doar prin intervenție divină. Primii germani creștinați au fost vizigoții de la marginea Imperiului Roman. Wulfila (310 - 383), episcopul lor, primise educație creștină în Bizanț. Acesta a creat un nou alfabet după modelul scrierilor runice și latină, prin care a tradus germanilor în limba lor Noul Testament (Göttische
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
doar prin intervenție divină. Primii germani creștinați au fost vizigoții de la marginea Imperiului Roman. Wulfila (310 - 383), episcopul lor, primise educație creștină în Bizanț. Acesta a creat un nou alfabet după modelul scrierilor runice și latină, prin care a tradus germanilor în limba lor Noul Testament (Göttische Bibel). După acest manuscris vor face copii ostrogoții, dintre care Codex Argentus, scris cu litere argintii și majuscule aurii pe pergament purpuriu, a rămas ca un monument de limbă germanică. Prin creația alfabetului și după
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
limba latină a manuscriselor. în 1531, Opus paramirum ( Opera uimitoare sau prea minunată) adună sub acest titlu latin o parte din scrierile sale. Altele vor apare mai târziu, postum tot sub titlu latinesc Opus paragranum ( Opera esențială îngrijită de un german). Utilizarea curentă a limbii germane era tot un mod de manifestare a emancipării sale reformatoare cu care îl respingea pe Galen ale cărui opere le arsese alături de Canonul lui Avicena. Paracelsus venea în Renaștere cu o gândire biomedicală, biochimică, iatrochimică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dinamică, încurajatoare și obiectivă, dar medicina este încă tributară ambiguităților, speculației arbitrare, fapt ce demonstrează că deși beneficiază de un îndelung trecut, ea se află pe cale de transformare spre medicina modernă propriu- zisă. La progresul medicinei participă medici englezi, italieni, germani, francezi, belgieni, danezi etc., precum și filosofia metodologică și științele exacte. Lecția de Anatomie a doctorului Tulp (1632), a marelui Rembrandt căreia îi asociem Chirurgul pictorului contemporan cu el, Adriaen Brower ca și Copilul bolnav al pictorului Gabriël Metsu ș.a., susțin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]