5,266 matches
-
Soporan era de-al lor. Așa se întorsese din închisoare. L-au cumpărat acolo, mai cu frica, mai cu chestia cu Sorin să-l facă om de bază, comunist șef la partidul lor. Dar tu? Îl privi lung, încercând să ghicească ce se mai întâmplase cu Țongu. - Te-au făcut măcar colonel? Așa vorbea Soporan, de se lăuda că el te-a făcut om. Mai om decât dacă te-nsura cu fata aia. El te-a recomandat de te-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai e loc de gelozie în căsnicia năruită. Și Emilian acuma se ma și-amestecă și în afacerea cu popa acela din Șoptireanca. Cu popii să faci afaceri, în ziua de azi, după ce ai avut idealuri în Piața Universității? Îi ghicea, într-adevăr gândurile. Se pomeni șoptindu-i, cu capul tot pe umărul lui: - Și Stelian a stăruit să se decidă. Se cunoștea cu Emilian de mult, din studenție. De când cu Festivalul acela din ’53. Erau în nu știu ce comisii, cu pavoazarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dai seama Vali, ce-am... Conteni brusc. Își trase de câteva ori adânc respirația. - Tomnea, zici Vali? Nenorocitul ăla care-a fugit la mama dracului?! Păi el a adus toate neazurile astea, dacă zici că s-a întors. Mi-a ghicit Andromanda de el, zău Vali. Alaltăieri, când mi-a dat de Gina mi-a zis și de-ăsta, că de se-ntoarce, plecatul aduce foc și pucioasă peste noi. Tu mă înțelegi, fată? - Rozi, draga mea, nu vorbi cu păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aflase în preajma ei decât o singură dată, prin optzeci și cinci sau optzecișase, când fusese s-o ia din mahalaua Bandrabulenilor (acum, cartierul de vile cu zeci de turnulețe „Adevărata Revoluție Nouă“) și s-o ducă la București, să-i ghicească de boală Elenei Ceaușescu. O luase împreună cu Goncea și cu doi colonei veniți special de la Minister. El fusese chemat ca reprezentant al culturii în Județ. Trebuia să se creadă că o duceau la „Cântare“. Ce pățise atunci! Goncea și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic, mușcătie și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase, care dispăru în secunda următoare. Gazele în vopsea, ce porcărie. Ca și cum i-ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
previzibilă, sau aleatoare. Aici intervine funcția Event Control. Samuel, înainte de a o lua de soție pe Margareta, experimentase încă două sau trei căsătorii, dar cu funcția EC activă, și descoperise că o asemenea uniune conjugală plictisește de moarte. Îi poți ghici partenerei absolut toate gesturile și cuvintele, dacă ai petrecut suficient timp cu ea. Chiar mediu previzibilă să fie - deci condimentată cu puțin haos -, și tot ai întrezări conturul lucrurilor viitoare. Nimic nu înfurie mai mult decât un Te iubesc anticipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se răspândi de sub buza inferioară spre bărbie și de acolo spre maxilarul ce se crea tot acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine ce modificări făcuseră Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era clar că incinta galbenă suferise unele transformări, ca de pildă în cazul ferestrelor asimetrice și puțin ridicate față de nivelul ochilor. N-am înțeles la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
câțiva pași în spatele lui, asemenea unei neveste din Arabia Saudită, care a primit învoire să iasă din casă pe timp de zi, simțindu-mă de parcă ar fi trebuit să port un văl și să-mi țin privirea în pământ, cu obediență. Ghicisem direcția în care ne îndreptam. Hugo se opri și ciocăni la ușa lui Philip Cantley: —Philip? zise el. Sunt eu, Hugo. Auzi, Vi e pe aici? O caută lumea de vreun sfert de oră. Probabil că și-a stins microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Oricum o să iasă totul la iveală, zisei eu. Să știi că polițiștii se pricep tare bine la interogat oamenii. Or s-o facă să spună tot. Măcar așa exersează un pic să vorbească despre asta. Oricum, cred că deja am ghicit. — Chiar trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cunoștea bine. A fost injectat cu propriile-i seringi. Nu cred că s-a dus să spună în stânga și-n dreapta despre noua dietă pe care a descoperit-o. Violet, bineînțeles. Sophie știa de Violet și se poate să fi ghicit că și Philip lua așa ceva. Dar mă îndoiesc că a vrut s-o incrimineze pe Violet. —Eu știam de insulină, sări Hugo, îndatoritor. De fapt, mulți au aflat de la ea. Și chiar dacă nu mi-ar fi spus, aș fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu e chiar normal. Hei, ia ascultați aici, zise către cei mașiniști, fiecare lângă cablul lui, cu căștile cu microfon pe cap. Ia ghiciți ce scrie pe tricoul lui Sam! „Barbie is a slut“1. Tare faza. — Asta în timp ce pe tine te sponsorizează fan clubul păpușilor Sindy 1? zise mașinistul cel mai apropiat. Am afișat un zâmbet până la urechi. Cum merge, Bez? — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rușine. Știu că știi că eu i-am stricat cablul Tabithei. Mi-am dat seama din modul în care m-ai privit adineauri. Mulțumesc că n-ai spus nimănui. A fost foarte drăguț din partea ta. — Cred că și Fisher a ghicit. E un tip deștept. Și știe cât de mult ții la Violet. Sophie își lăsă capul între umeri, jenată. —Pur și simplu nu m-am putut abține, înțelegi? Tabitha se fâțâia de colo-acolo și făcea atâta caz de zgârietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de porci. Se cățără într-un copac jos și își încordă privirea spre luminișul care mai mult se ghicea decât se vedea câțiva metri mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios, iar când unul se adăpa, celălalt supraveghea apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor frânghia, fără să o întindă, încercând să ghicească, trăgând lin, când va înceta orice rezistență, semn că saurianul era mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un animal încă viu, care, cu o singură lovitură de coadă, ar azvârli în sus ambarcațiunea, dar nici nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în favoarea dumneavoastră. Avem un Tratat cu ei: sunt stăpâni peste tot ce există între râurile Yubani și San Pedro. Nu există altă lege decât a lor. Se va simți oare jignit Kano dacă o refuza pe sora lui? Cine putea ghici ce se petrece în mintea unui yubani? Ce știa el despre yubani? În anii aceia fusese preocupat de fiecare amănunt al selvei care îl înconjura, adaptându-se la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă apă, unde spăla vasele de la prânz, fata rămase nemișcată, ca o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o pună la încercare pe învățătoare; să descopere cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se așeză, întinzând mâna. — Ignacio, „Inti“, Ávila... Dacă sunteți prieten cu părintele Carlos, sunteți și prietenul meu. Preotul părea unul dintre oamenii cei mai fericiți din lume. Se întoarse către noul venit, dar îl arăta cu degetul pe însoțitorul său. — Ghicește cine e? Se întrerupse o clipă, ca și cum și-ar fi amintit ceva: Scuză-mă... Nu te-am întrebat... Unde e Paula? — Sus... „Cică“ face baie... Coboară acum... Îl privi curios pe celălalt, îl studie de sus și până jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că era gata-gata să se ridice în picioare, să traverseze uriașa grădină a luxoasei reședințe, să treacă prin saloanele somptuoase și să plece la dracu’ fără măcar să-și ia la revedere, dar o privire a misionarului, care părea că îi ghicește gândul, îl reținu la locul lui. — Nu cunosc motivele altor Guverne, replică el în sfârșit. Probabil că majoritatea acționează cu bună credință și nu vor decât să îmbunătățească nivelul de trai al concetățenilor lor din generația actuală, așa cum ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oamenii lui și începu să vorbească în graiul yubani, încet, mișcând des din mâini, arătând spre tabără și spre râu, atingând întruna sarbacana lui Kano și tărtăcuțele uscate care conțineau curara. Studiară chipurile războinicilor, dar le fu cu neputință să ghicească ce se petrecea în mințile lor. Stăteau nemișcați și atenți și se putea spune că atât timp cât a durat discursul lui José Correcaminos nu li s-a mișcat un mușchi din trup. Se lăsă o lungă tăcere. Deodată, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu era. — Bun, atunci apucă-te de treabă. Vreau treaba asta clarificată cât mai repede posibil. Brunetti zâmbi și părăsi biroul lui Patta, Întrebându-se ce sfori fuseseră trase și de către cine. În cazul lui Viscardi era destul de ușor de ghicit: armamente, suficienți bani să cumpere și să renoveze un palazzo de pe Marele Canal - izurile amestecate de bani și putere emanaseră din fiecare frază rostită de Patta. În cazul americanului, izurile erau mai puțin ușor de urmărit până la sursă, dar această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]