4,229 matches
-
voi simți o ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi pensez alt fir din sprânceană. E ora șapte. Am făcut baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu-i să-și creadă. Ești nebună ? — Nu sunt deloc nebună ! — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu-i să-și creadă. Ești nebună ? — Nu sunt deloc nebună ! — Știam că-ți place de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja absolut mizerabil. Întâlnirea asta a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorât și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plâng de dezamăgire. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lissy. Eu sunt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întâmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. Râdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat un meniu special doar pentru mine, numai cu lucrurile care-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătând spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punându-i o mână pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. — Glumești ! exclamă un tip din colț, care e evident chiar și mai Încet la minte decât Connor și trebuie să i se explice cuvânt cu cuvânt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cât timp durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcându-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gând să trimiți astea Înapoi ! strigă. Mâine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul stabilit În 1983 În cazul Miller contra Davy Înseamnă... Se oprește brusc. Shit. Am uitat primii pași. Îi fuge tot sângele din obraji. Nu-mi aduc aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicându-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducându-și mâna la gură. Și... despre ce e vorba ? — Nu pot să-ți spun. Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să salute discret și să nu-i oprească din misiune și În același timp spuse scurt: ’Trăiți, ’nțeles, tovarășe maior! ’Trăiți pe mă-ta, „tovarășe” cumetre! Ce dracu Gică, doar ți-am spus de atâtea ori, nu? Dacă ăștia au glumit serios și au plasat o „checheriță”! Mai știi? Cei doi erau cumetri de peste două decenii și formau o echipă eficientă și bine apreciată de superiori, nu de puține ori au reușit În misiuni la care alții nu se Încumetau. Între
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
puțin noroc s-ar putea să-i zăresc și un eventual neglijeu. Mâncă și nu prea, apoi Își scoase cămașa și cu mare grijă pantalonii, trase cearceaful și pătura peste el și se gândea că pe timpul acesta el trebuia să glumească În dormitor cu ceilalți colegi, să vorbească despre una și alta, mai ales că discuțiile se Încheiau invariabil cu subiectul „fete”. Nu-l prindea somnul și nu găsea răspunsuri convenabile la Întrebări și nici soluții privind ... exmatricularea. Să fi trecut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
brânză de oi și o mămăliguță, oaspeții noștri ne vor scuza că nu avem mâncare gătită, dacă ne anunțați mai din timp! Maiorul a stat cu fundul pe pat până au băut câte trei pahare, apoi (din „spirit de gașcă”, glumi el) Își trase un scăunel cu trei picioare și se așeză țărănește la masa rotundă, lângă ceilalți. Vinul a dezlegat limbile, a Îndepărtat emoțiile și diferențele sociale, au vorbit despre vin, cărți și femei, despre jandarmeria de altădată. După mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar Victor fu luminat pozitiv de o constatare: era deschis la o bodegă unde chiar a putut citi reclama de pe geam: „Una mică/ La Fănică!” și intră ca să mai treacă timpul și să-și alimenteze motorul, așa cum obișnuia el să glumească atunci când Maria Îl Întreba: Da ghini, Victori, atâta sî stă, oari noi nu avem treabî? Unde ț-o strălucit ochii iștia di curvar bătrân? Liniștește-te fimei-hăi, am alimentat și eu motorul că nici broasca nu cântă pe uscat! Ceru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îi dădea sfaturi și se bucura de progresele făcute. În următoarea sâmbătă-seară, Ger sosi cu un alt pachet, unul mai voluminos, era voioasă și radia de bucurie: Dragule, iată ce ți-a trimis soțul meu pentru că ... ai grijă de mine! Glumesc, desigur! Probează și vezi dacă am nimerit mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate, așa cum spunea el. Din pachet apăru un costum de bleu-jeans compus din pantaloni bleumarenînchis, cu o frumoasă curea Împletită, cămașă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cum ai ajuns acolo, dacă se poate <victor37>: ok. numai că ăsta este o poveste lungă, <victor37>: nu ți-o pot spune aici <maria>: scrie-mi-o <victor37>: ești convinsă că vrei asta? Poate nici nu știu să scriu <maria>: glumești. Scrii aproape fără greșeală. Ești sigur ca nu ești unul din scriitorii vestiți? <maria>: poate ți-am cumpărat cartea chiar ieri <victor37>: nu cred. nu am fost încă tradus în românește <maria>: ești imposibil! Îmi scrii? <victor37>: ce? <maria>: grrrr
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
panică. Poate nu s-a întâmplat nimic, nu mi s-a părut să fi fost diferit... - Mi s-a părut că nu ai ieșit imediat. - Asa ți s- a părut? Mie mi s-a părut că sunt în răi... - Nu glumi! Nu am chef de copil, abia ajunsă în Canada. A avut dreptate, a rămas. - Nu mi-a venit! Ți-am spus că m-ai lăsat. M-ai mințit, ți- ai călcat cuvântul! - Nu am vrut, jur. Nu pot spune că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și ziua nevestei. Cea onomastica... <mariana 47>: îmi trimiți un card? <vick46>: de ce? Îți spun aici: la mulți ani! <mariana 47>: nu e același lucru <vick46>: trimite- mi adresa, iti trimit. O pui pe televizor <mariana 47>: nu știu cînd glumești sau cînd ești ironic <vick46>: ce ai mai făcut? <mariana 47>: am găsit un tip. Inginer, 54. cum îmi place mie: înalt, solid. Puțin cam chel... <vick46>: nu le putem avea pe toate. Și frumos, si devreme acasă... <mariana 47
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Îți spun? - Mi-e somn... Știi ce mă gândeam? - Eh? - Nu mai facem dragoste că pe vremuri. - Am mai îmbătrânit... Nici tu nu ai chef tot timpul. - Nu insisți destul. Să știi că vreau copil. - Păi, să- l facem. - Nu glumesc! Vreau copil! - Nu cred că ne ferim în ultima vreme... Să mergem la un doctor, poate e ceva rău... - Cum o să merg la doctor? Spune că nu poți! - Păi, de unde știi dacă eu nu pot? Așa, da vina pe mine
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
i-a spus că a obosit să mă mai aștepte <maya32>: și tu? <victor37>: la mine au trecut 11 pînă m-am îndrăgostit din nou <victor37>: pentru un bărbat nu există echivalentul de ‘față bătrînă’ <maya32>: stop it! Nu mai glumi cu toate cele! <maya32>: ca si cînd ai vorbi despre dovleci <victor37>: nu-mi plac dovleceii, îmi fac scirba <maya32>: o iubeai <victor37>: o iubeam <maya32>: și ea te-a iubit. E atît de trist... <victor37>: da. Dacă nu ar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
asta ca să nu discutăm? <maya>: nu mă pot obișnui <maya>: privesc poză și nu știu ce să fac <vik47>: nu trebuie să faci nimic <maya>: mi-am imaginat întotdeauna un alt chip <vik47>: și un cal alb? O mașină albă? <maya>: nu glumi <maya>: un om obișnuit <vik47>: sunt un om obișnuit. Ce importantă are chipul meu <vik47>: vîrsta mea <vik47>: ca să fim prieteni? <vik47>: nu am fost iubiți <vik47>: nu am vrut să fim iubiți <vik47>: nu vreau să fim iubiți <vik47
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
prea obosit și nu-mi arde de glume! Bietul de tine! Oi fi fost la pușcărie și ți-ai pierdut mințile de câte ai pătimit acolo, dacă o tot ții una și bună că eu ți-s mamă! Nu, nu glumește! Chiar nu te-a recunoscut, sărmana de ea! În ce hal a adus-o bătrânețea, dacă nu-și dă seama că a ta este vocea asta care tremură de nerăbdare, de enervare. — Cum altfel vrei să-ți spun? Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poate excesiv, cauza lui, În fața ta și a prietenilor noștri tineri! Nu știu, literalmente, ce m-aș fi făcut fără Victor, fără glumele lui, mai ales atunci când s-a Întâmplat să lipsească Alexandru și fiica lui, Teodora. Cu ei mai glumeam, mai râdeam, dar În rest parcă eram pe scenă. Dacă eu, așa tăcut cum mă știi, cum Îmi reproșezi că sunt de obicei, ajunsesem să Întrețin conversația! Ceilalți, rar să mai scoată vreunul o vorbă. Și atunci când stăteam la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]