4,325 matches
-
a Principatelor a avut loc în perioada Regulamentului Organic și în anii care i-au urmat. Modernizarea celor două țări române a fost în acea epocă extrem de rapidă și ea a cuprins inclusiv aria gastronomică. O dovadă a acestei occidentalizări grăbite, a intrării în ceea ce am putea numi „era furculition“, este volumul 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, apărut în 1841 și scris de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Autorii nu fac deloc exces de modestie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sa, cu sexul său. "Va fi foarte important să ținem seama dacă vorbește un zeu sau un erou, un bătrân copt de timp sau un bărbat încă în floarea unei năvalnice tinereți, o doamnă de rang înalt sau o doică grăbită, un negustor ce umblă prin lume sau cultivatorul unui mic domeniu înverzit, un locuitor al Colchidiei sau un Asirian, un fiu al Tebei sau un fiu al Argosului. Urmați, scriind, tradiția sau compuneți caractere care să fie valabile. Dacă vi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
remediu [...] la orice formă de terorism"175, prin foarte multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe braț, se izbi de ea, își ceru scuze expeditiv și apoi se îndreptă grăbit spre punctul de verificare a bagajelor, consultându-și neliniștit ceasul. Darcey nu putea să priceapă cum se făcea că la aeroport existau mereu atâția oameni grăbiți. Ea avea timp berechet. Punctualitatea îi fusese inoculată de tatăl său, care stăruia că întârziatul era o dovadă de lipsă de respect impardonabilă. El se referise la întârziatul la întâlniri, desigur, însă odată acest principiu sădit în conștiința sa, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fire. —Anna și cu mine ne spunem o groază de lucruri, zise ea cu tărie. Câteodată suntem foarte bârfitoare. —Serios? — Da. — Atunci e mai feminină din fire? Darcey chicoti. —Câteodată. — Pentru că tu nu prea ești. Vreau să zic, adăugă el grăbit întâlnind privirea ei curioasă, te străduiești uneori, când te machiezi și te aranjezi, dar nu e tocmai ceea ce te caracterizează, nu-i așa? Nu. — Îmi place Anna, îi spuse Neil. Dar nu e totdeauna bine să te implici într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-i armăsar! În pat decretă: E cal! BECALI, NEVOTAT ȘI... Am crezut că pot conta, Pe români ca și pe frați: Eu plătesc! Ei vor vota ! Și-am plătit ! -Cu bani curați ?! VECTOR CU MAI MULTE SENSURI Nu-l căutați grăbiți, pe domn’director, Într-o direcție ! Nu-i simplu vector ! Că are mult de muncă, pasiuni, plăceri, Mereu e peste tot și-adesea... nicăieri! SUPERCORPUL DE BALET Lasciv, incitant și-ncet, A fost... Corpul de balet; Supercorpuri ne-au vrăjit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ceva? Începu să pară nerăbdător: — Nu prea cred, zise pe un ton ușor nervos. — O, ba sunt sigur că da. Mi-am pus o țigară În gură și am aprins un chibrit. Aplecându-mă spre flacără, am tras câteva fumuri grăbite și apoi am aruncat chibritul În scrumieră. Am adăugat: — Colierul. Six rămase tăcut. Numai că deja l-ați recuperat, nu-i așa? l-am Întrebat. Sau cel puțin știți unde se află și la cine e. Nasul i se Încreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe bărbat, gras cum numai un feroviar poate fi, și să-l Împing la o parte din drumul meu, ci faptul că am văzut-o pe Însăși Dagmarr dispărând după coloana memorială care se Înalță În fața primăriei. Auzindu-mi pașii grăbiți, s-a Întors și m-a văzut Înainte să ajung lângă ea. Am rămas, simțindu-ne oarecum aiurea, În fața monumentului În formă de urnă, cu motto-ul său imens cu litere albe, pe care scria „Sacrificiu pentru ajutorul de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale femeii, și care, primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de catifea. Fulgii moi și pufoși roiau ca niște albinuțe harnice. Mult timp m-am gândit la acel vis . Parcă ar fi fost real. Ce păcat ca n-a durat mai mult! Iarna CojoFlorinela, S.A.M. Sirețel Iarnă, ai venit grăbită , Dar, pari tare necăjită! Oamenii te-ar ocoli ; Iar copiii te-ar dori . Iarnă, nu fi supărată De copii ești adorată! Tu ești zâna din povești Flori de gheață tu ne țeși. Și-un covor pufos și moale Ni-l
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
mai apăsat sentiment al relativității, n-am ajuns niciodată în tabăra celor dezgustați de viață. Și, cât de limpede e lecția pe care o oferă acum aceste piramide din mijlocul junglei! Palenque nu face decât să simplifice lucrurile pentru cei grăbiți. Lumea e plină de urmele celor care au crezut în ceva. Nicăieri nu există cea mai derizorie mărturie lăsată de cei care n-au făcut decât să spună "nu". Statuile sunt dintr-o piatră moale, cretoasă, care se găsește și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la Palenque și am simțit mușcătura soarelui de Yucatan. Pe trotuarele capitalei, privind caruselul interminabil de mașini de pe Avenida Juarez, poți crede că, în fond, toate metropolele încep la un moment dat să semene între ele, în toate există oameni grăbiți și oameni singuri. De unde să bănuiești acolo ce înseamnă să asculți noaptea bolboroseala junglei? Cum să-ți imaginezi jungla unei ploi tropicale împresurîndu-te pe un câmp gol? Și cum să înțelegi la muzeul mexican prezența atâtor statui ale zeului Ploii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să fii pictor iată-te redevenind poet, ar trebui să alegi, dragul meu, ori pictura, ori poezia! De ce nu și pictura, și poezia?! De ce nu și pictura, și iubirea?! A dispărut după casă urmată de Ursu, și-i aud pașii grăbiți urcând treptele de piatră, Hai, du-te și tu, să-i ieși în întâmpinare, deși n-ai să fii la fel de bine răsplătit ca Ursu, Taci! Cu tot zidul pe care l-ai ridicat în jurul tău de câteva săptămâni încoace tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe fereastră așteptând, de unde știai că are să stea atât de puțin?! Ca o adiere caldă de primăvară pe sub fereastra ta trecând, mă ridic și, Noaptea târziu, n-ai reușit să reziști tentației de a ieși în urma ei, după câțiva pași grăbiți erai nerăbdător lângă umărul ei, parfumul discret, parfum pe care nu-l cunosc încă, mi-a atins nările, fremătând, tulburându-mă, și aceste ultime săptămâni în care te-ai ținut departe de farmecul ei s-au risipit precum parfumul inconsistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acestora s-ar proiecta de-a dreptul în soare, aureola sfințeniei nu mai e trasată cu compasul ca în vechile picturi, tu îmi spui toate astea, ci se răsfiră împrejur până se pierde în culoarea mai întunecată a fondului, și grăbit, din câteva linii, schițezi în blocul tău de desen trăsăturile sfântului Gheorghe când în biserică se făcu deplin întuneric, tu nici nu-ți dai seama aplecat cum ești deasupra desenului tău, și poate n-a fost decât fulgerul ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui scrâșnind pe peretele zgrunțuros, apoi ușa masivă se dă fără efort la perete și prin dreptunghiul de lumină se strecoară vioaie, închide grăbită ușa ca să nu-și trădeze prezența, nu mă observă, cu ochii căutându-l pe Theo, dar eu o văd de aici și mai ales când pentru o fracțiune de secundă ea a întredeschis ușa prin rochia lungă, albă, transparentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sfârși eu însumi biserica! Dar, și darul meu nu-și găsește continuare, Tu nu știi, mă întrerupe el nervos, dar eu îmi voi respecta învoiala! Te referi la contract, Theo? îmi ridic ochii întrebători spre el, dar mi-i cobor grăbit, de teama, de frica a ceea ce mi s-a părut a fi un zâmbet ivit pe neșteptate pe chipul lui, mai degrabă o tresărire interioară, n-aș fi vrut să-i văd niciodată expresia aceea adusă de întrebarea mea naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult, n-are cum să te vindece, o mână prietenoasă se oprește pe umărul meu, părintele Ioan a murit! Dumnezeu să-l ierte! Pădurea întreagă a luat foc de la lumina aceea, știam eu că așa are să se întâmple, dar călugării grăbiți aleargă care încotro, Nu acolo, îmi vine să le strig, veniți să ducem apă, a luat foc pădurea! arde prin frunziș soarele, apunând în mii de culori, Theo! dar el trece pe lângă mine grăbit, Da! Părintele Ioan a murit! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așa are să se întâmple, dar călugării grăbiți aleargă care încotro, Nu acolo, îmi vine să le strig, veniți să ducem apă, a luat foc pădurea! arde prin frunziș soarele, apunând în mii de culori, Theo! dar el trece pe lângă mine grăbit, Da! Părintele Ioan a murit! Și poate lumina aceea n-a fost decât așa venită de departe să poarte sufletul părintelui Ioan dincolo, s-a risipit de acum în bătaia clopotelor, și lacrimi amare se pornesc din ochii mei speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pahare pline inegal cu lichid roșu, răsfrânte în sticlă, cine-i puștiul? și el amorțit de frig în gară după acest cine-i puștiul, Mă iertați o clipă, trebuie să-i caut tatălui meu ceva de lucru, și Aida scotocește grăbită câteva din sertarele bibliotecii masive de lemn, scoate în cele din urmă două gheme mari de ață gălbuie, Tata croșetează, ne explică ea, ca fost dirijor au început să-i tremure foarte tare mâinile, cred că pe bază nervoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vizitați casa? Placa nu mai e pe fațadă, A devenit foarte nervos și nu mai știa ce să facă cu mâinile, croșetează, Nu mai am ață! Aida pune înaintea mea paharul cu sucul portocaliu, de portocale, degetele mele se întind grăbite, sorb cu nesaț băutura răcoroasă, și bucăți minuscule de portocală îmi rămân mult timp pe limbă, Aida vorbește despre Rareș, fostul ei elev, astăzi fiul ei adoptiv, l-a înfiat până la urmă, e un adevărat telent și are cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]