4,781 matches
-
reguli ce structurează anumite forme din diversele niveluri ale limbii, în funcție de tendințele spre simplificare, nu și sărăcirea în vorbire, au caracter reprezentativ. Așa de exemplu revenind la categorii morfologice vom aduce în discuție formele de perfect compus, arhaice, păstrate în graiuri care se supun legii generale a comodității în vorbire, dar fiecare structură va trebui analizată separat pentru a explica motivul prezenței auxiliarului o pentru au ale verbului a avea. Legea are reglementări speciale, în funcție de construcția fonetică a cuvintelor. De ex.
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
pronunție, ceea ce impune și efortul mai mare al altor categorii de mușchi ai aparatului fonator. Aceeași regulă e valabilă și în cazul verbului o rămas. Încă sunt multe probleme de explicat în limba română actuală, mai ales în cea a graiurilor; ca de pildă, motivarea folosirii de către același vorbitor chiar din zonele cele mai izolate, a formelor paralele, de ex. s-a dus, s-o dus, s-or dus , sau a se întoarce, ori a se înturna, prinse în acele planuri
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
dotat cu o limbă națională oficială, aceeași pentru toțicetățenii, considerată astăzi un simbol puternic, alături de drapelul tricolor, de deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate și de imnul republican. Miza a constat În Înlocuirea cu o limbă unică a diferitelor dialecte,considerate dintotdeauna graiuri și obiceiuri de neînțeles, rustice și grosolane, având uneori rădăcini În vechea „limbă galică” (Littré). Deși aceste eforturi au fost Încununate, cu siguranță, de succes și s-a reușit impunerea unei limbi unice, eforturile neîntrerupte de „alungare a dialectelor regionale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și s-a reușit impunerea unei limbi unice, eforturile neîntrerupte de „alungare a dialectelor regionale”, acțiune Întreprinsă de școlile Republicii În secolele al XIX-lea și XX și continuată de mass-media, nu au fost totuși suficiente pentru a eradica definitiv graiurile locale, limbile regionale. Într-adevăr, statul a consimțit periodic la anumite concesii. După cel de-al doilea război mondial, legea Deixonne (nr. 51-46) din 11 ianuarie 1951 recunoștea „existența câtorva limbi regionale, În fapt limbi de maquis, vorbite de oameni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un răgaz de odihnă diferiților actori implicați În salvarea și promovarea acestor limbi. Însă aceste aporturi modeste nu au putut să le oprească declinul, și cu atât mai puțin să inverseze tendința. Este adevărat că spațiul de utilizare al acestor graiuri este destul de restrâns și se limitează de obicei la mediul familial sau profesional, precum și la lumea agrară. El se poate extinde totuși În mod evident atunci când, În contexte politice sau culturale favorabile, inovația este facilitată În acest domeniu deosebit de sensibil
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înspre noi pături ale populației, În special Înspre tineri, care Își revendică dreptul la diglosie; ă Oamenii nu mai contează acum pe transmiterea limbii prin intermediul familiei, de la o generația la alta, ci așteaptă din partea școlii să Îndeplinească acest rol; ă Graiurile istorice sunt considerate acum un „veritabil patrimoniu național” și exhibate ca simboluri ale unor noi identități teritoriale; ă Multiplele contacte și amestecuri Între populații care provin din toate zonele geografice și lingvistice deschid calea către noi creolizări; ă Recucerirea „patrimoniilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
oferă o reprezentare grafică, unică și excepțională, a unei realități dialectale În varietatea sa geografică pe ansamblul teritoriului. Sistemul utilizat este alfabetul dialectal francez, creat de abatele Jean-Pierre Rousselot, pionier și experimentator În domeniul foneticii, fondator, În 1893, al Societății graiurilor din Franța. Pe de altă parte, un complement etnografic vine să Îmbogățească documentația lingvistică. Aceasta permite punerea În evidență a „fluidității faptelor de limbă” și reprezintă un veritabil conservator al graiurilor din teritoriu, mai ales În materie de fonetism și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
experimentator În domeniul foneticii, fondator, În 1893, al Societății graiurilor din Franța. Pe de altă parte, un complement etnografic vine să Îmbogățească documentația lingvistică. Aceasta permite punerea În evidență a „fluidității faptelor de limbă” și reprezintă un veritabil conservator al graiurilor din teritoriu, mai ales În materie de fonetism și lexicografie. Astfel de atlase constituie excelente instrumente de referință pentru orice studiu de dialectometrie (măsurare matematică a variațiilor limbii În spațiu). M. V. & BONNAUD Pierre (1981), Terres et langages: peuples et régions
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
baza căreia se realizează vorbirea. Prin urmare, o limbă funcțională este o formă determinată a unei limbi istorice, iar nu limba istorică în totalitatea ei, formă care se actualizează în actele de vorbire, încît, la nivelul limbii populare, dialectele și graiurile, iar, la nivelul limbii literare, stilurile funcționale și tipurile discursive, reprezintă fiecare o astfel de formă. Un vorbitor este în măsură să cunoască mai multe limbi funcționale, mai multe feluri de a vorbi în aceeași limbă istorică, pe care însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de obicei, nu le actualizează într-o manieră total distinctă, realizînd amalgamări în care o limbă funcțională reprezintă baza la care se adaugă elemente din alte limbi funcționale. În acest caz, limba funcțională reprezentată de un dialect sau de un grai este influențată de un dialect sau de un grai cu un prestigiu mai mare sau de un aspect mai extins al limbii populare, aspectul popular al limbii este influențat de cel literar, un stil funcțional al limbii literare este influențat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distinctă, realizînd amalgamări în care o limbă funcțională reprezintă baza la care se adaugă elemente din alte limbi funcționale. În acest caz, limba funcțională reprezentată de un dialect sau de un grai este influențată de un dialect sau de un grai cu un prestigiu mai mare sau de un aspect mai extins al limbii populare, aspectul popular al limbii este influențat de cel literar, un stil funcțional al limbii literare este influențat de un stil cu un prestigiu mai ridicat etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îndeosebi de cel beletristic, acesta avînd un grad scăzut al cultivării prin nespecificitatea abstracției. În această perspectivă, limba populară și limba literară sînt formele cele mai generale ale unei limbi istorice, aspectul popular actualizîndu-se în limbi funcționale precum dialectele și graiurile, iar aspectul literar în limbi precum stilurile funcționale și tipurile de discurs. Ca atare, orice discurs este realizat prin activarea unei limbi funcționale pe care o concretizează prin elementele caracteristice, încît a n a l i z a d i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și socială a grupului respectiv. Deși unică, limba populară are o unitate relativă, deoarece ea nu reprezintă un mod unic de a vorbi, ci este un complex al unor moduri apropiate și independente de a vorbi, care alcătuiesc dialectele și graiurile. Deoarece diviziunile cele mai importante ale variantei populare a limbii sînt legate de varietatea în spațiu, norma limbii se diversifică regional și funcționează în virtutea unor tradiții locale. Aspectul și posibilitățile limbii populare ilustrează evoluția și starea comunității care o vorbește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la toată urma, o poziție realistă, ca și cea a oamenilor simpli din Bucovina. Fiecare etnie are particularitățile sale, dar comunitățile nu se pot dezvolta izolat: ,,deși erau mai superiori în meserii, în comerț și în cultura intelectuală, [nemții] deprindeau graiul indigenilor și se foloseau de el cu plăcere, ne asigură naționalistul I. G. Sbiera. Această purtare condescendentă și binevoitoare a acestor așa-ziși nemți [cuvînt prin care era desemnat orice străin apusean, dar creștin (n.n.)] statornicise între ei și poporul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Costin observa că “acest nume, moldovan, este de pre apa Moldovei, după al doilea descălecatul aceștii țări, de Dragoș vodă. Și muntenilor, ori de pre munte - munteni, ori de pre Olt - olteani Măcar dară că și la istorii, și la graiul și streinilor, și in-de-sine, cu vremi, cu vacuri, cu primenele, au și dobîndesc și alte nume, iar acela carele iaste nume vechiu stă neclintit și înrădăcinat, rumân [s.n.], cum vedem. Că, măcar că ne răspundem acum moldoveni, iar nu întrebăm: «știi
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
mută. Și așa este și acestor țări, și țării noastre, Moldovei, și Țării Muntenești: numele cel drept, de moșie iaste român, cum să răspund și acmu cei din țările ungurești lăcuitorii și muntenii - țara lor - și scriu și răspund cu graiul: Țara Rumânească“ <footnote Miron Costin, op. cit., p. 156 - 157. footnote> . Relația de incluziune dintre cei doi termini este clară, moldovan aparținînd sferei semantice a lui român, ca și muntean, oltean, la care am putea adăuga astăzi pe ardelean, bănățean, bucovinean
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lucrurile au evoluat divergent. În întreg spațiul românesc „școala și alte împrejurări au adus în două generații în vorbirea curentă a sătenilor vocabule care nu se auzeau mai înainte de 1900 “ <footnote Mihail Sadoveanu, În legătură cu limba literară, în „Ethnos. Revistă de grai, studiu și creație romînească“, Focșani, I, 1941 - 1942, p. 23. footnote> , dar în Basarabia fenomenul acesta era cu mult mai rapid. Aici „neologismele rusești legate de viața administrativă, judecătorească și economică [...] au fost părăsite îndată; în locul rusismelor au apărut sinonimele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cuvinte. Pînă acum în limba moldovenească se întrebuințau o mulțime de cuvinte rusești, neînțelese de cea mai mare parte a sătenilor moldoveni [...]. Firește că multe cuvinte rusești făcute de revoluție vor rămîne și mai departe, fiind alipite de veci de graiul moldovenesc (bolșevic, soviet, ispol, comisariat ș. a.). Tot din aceeași pricină s-a hotărît să se învețe în școalele moldovenești buchiile latine (române)“. Interesată să-i atragă pe basarabeni la cauza comunistă, de fapt de realipirea Basarabiei, administrația din RASS Moldovenească
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
1994, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p. 4. footnote> . Este și meritul lingviștilor în faptul că președintele Republicii Moldova din acea vreme accepta că limba vorbită în țara sa este limba română: “Știința lingvistică dovedește că vorbirea noastră, graiul nostru moldovenesc constituie doar una dintre varietățile întregului glotic care are un singur nume generic - «limba română». Limba română este numele corect al limbii noastre istorice, literare, de cultură și scrise“ <footnote Mircea Snegur, art. cit., p. 49. footnote> . Există
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
footnote A se vedea Enciclopedia limbii române, Univers enciclopedic, București, 2001, p. 349: „nici o izoglosă fonetică, gramaticală sau lexicală referitoare la fondul tradițional nu separă Prutul de restul ariei moldovene comune, ci toate izoglosele prin care se disting grupările de graiuri (nordice, centrale și sudice) din cadrul subdialectului dacoromân menționat au direcția de la vest la est, întinzîndu-se și peste Prut și Nistru“. footnote> este un fapt care pentru cei de rea credință oricum nu contează. In dicționarul citat se afirmă că moldovenii
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
parlers type volague și parlers type moldove; în rest nu ne putem pronunța, chiar cînd Vasile Stati adaugă pe harta lui H. Mihăescu „limba moldovenească“, uitînd să precizeze ce-i aparține. Cel care are cunoștințe minime de dialectologie știe ca graiurile de tip moldovean, din cadrul dialectului dacoromân, nu se limitează la teritoriul Moldovei istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de tip moldovean, din cadrul dialectului dacoromân, nu se limitează la teritoriul Moldovei istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
se limitează la teritoriul Moldovei istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au întemeiat abia în sec. al XIV-lea, aceasta însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită în nordul Dunării „se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul muntean și grupul nord-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul muntean și grupul nord-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul moldovean“ <footnote Emanuel Vasiliu, op. cit., p. 140-141. Noi înșine am pus în evidență asemănările dintre aceste graiuri pe baza lui u final aton (vezi Gheorghe Moldoveanu, [U] final aton în limba română, în „Omagiu profesorului și omului de știință Vladimir Zagaevschi“, Chișinău, 2003, p. 191-201. footnote> . Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]