KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

pachet întreg de Fishermen’s Friends, foarte mentolate, ceea ce e mai mult decât reușesc să facă majoritatea pescarilor. O înțepau toate încheieturile, un semn sigur că o păștea un guturai. — Ba da. Uite-l. — Așadar unde te duce preabunul doctor? Habar n-am, dar a zis că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Apropo, adăugă Fran ca din întâmplare, n-a sunat, nu-i așa? Aha, zise Stevie scărpinându-și nasul, am uitat să întreb. Cum a fost drumul spre casă aseară? Fran îi evită privirea, sperând cu disperare că Stevie n-avea habar despre ce se întâmplase și că nici n-avea să afle vreodată. — De fapt am vomitat în mașina lui. — Bietul Jack. Sper că nu pe prețioasele banchete de piele. — Nu-ți face griji pentru prețioasa mașină a bietului Jack. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
de zgomotul asurzitor al clapelor lovite și de înjurăturile repetate ale lui Fran în timp ce izbea în ele atât de tare, încât câteva rămăseseră prinse într-o îmbrățișare de metal. Adevărul era că Fran se simțea incapabilă să ia o hotărâre. Habar n-avea ce să facă în continuare și soluția pe care o adoptase era aceea de a se preface că lucra la ceva - cum ar fi scrierea acestui editorial despre argumentele pro și contra în privința instalării unor denivelări pentru reducerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
tati? E una chiar acolo. Probabil că ai fost de nenumărate ori acolo. Expresia nedumerită îi reveni pe chip. Era ca și cum ar fi stat de vorbă cu un copil speriat care știe că a făcut ceva condamnat de adulți, dar habar nu are ce anume. — Serios? Pur și simplu nu mi-am amintit. Îmi pare rău, Franny, sincer. Un fior înghețat îi străbătu tot trupul, în ciuda căldurii din mașină, amintindu-și de cuvintele doctorului. „Va trebui să vă așteptați la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
cât de mult îi lipsise în ultimele zile. — Laurence, dragule, mă bucur așa mult să te văd. Dar trebuie neapărat să discutăm ceva. Laurence sperase și el că era vorba de nuntă. Maică-sa îl tot întreba lucruri la care habar n-avea să răspundă și își spunea, cu o urmă de iritare, că, de bună seamă, asta era o treabă pentru femei. Despre locul acela groaznic în care e tata. Am trecut pe-acolo ieri și a fost pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Spre iritarea ei fără margini, în locul secretarei lui Jack, se trezi față în față cu Miriam. Fran hotărî să fie generoasă. La urma urmei, Miriam avea să o deteste la culme. — Oh. Așa deci. Știi cumva când o să fie aici? — Habar n-am. Miriam făcu o pauză, cu o sclipire de satisfacție în ochi. Știi, soția lui tocmai s-a întors din Australia. Bănuiesc că au o mulțime de lucruri de discutat după atâția ani, nu crezi? Fran aproape că izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

tot și: „Bă, cum așa? Ce Măgura? Ce tot vorbești?“ - „Uite, ăsta te-a dat în primire cu Măgura, c-ai fost, c-ai fi omorât o femeie pe Măgura“ - „Băi, voi știți ce vorbiți? Cine ți-a spus ție?“. Habar n-avea. De fapt, Cristi spusese lui Toma, dar Toma a aruncat-o pe el. Și, bineînțeles că m-am apucat eu de el. Eu și cu ăstălalt, Sandu. Și-atâta bătaie i-am dat, dar câtă bătaie i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
despre care se vorbește, nu influențează numai opinia publică, ci și instanțele de judecată, parlamentul și tot. Vă spun un caz personal - când am fost arestați, s-a dat în ziar, în România Liberă sau Adevărul: „Criminalii soților nu știu cum“ - că habar n-am cum îi cheamă - „i-au omorât cu nu știu câte lovituri. De cuțit - se așteaptă o condamnare între 15 și 25 de ani sau pe viață“. Au scris a doua zi, nici rechizitoriul nu-l aveau. E o chestie care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
voi urmări meciul de fotbal. M-am întors și am plecat. Aproape de ora unu, toți erau tăcuți. Stăteam sprijinit cu spatele de zid, de teamă să nu fiu atacat din spate. Un deținut s-a apropiat de mine: „N-ai habar cu cine te-ai încurcat mi-a spus el. Nimeni nu a îndrăznit să spună așa ceva. Tipii ăștia o să te curețe. I-ai provocat și dacă dai înapoi ești terminat. Vei fi un nimeni. Te vor bate și-ți vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

-l mănânce pielea. Acum nu putea pleca. Borfașii de la ușă erau cu ochii pe ei. Era limpede că-i așteptau. „A maimuțări!“ Neștiind ce se petrece în mintea lui Takamori, Ōkuma a insistat. — Tomoe, cum spui „a maimuțări“ în franceză? — Habar n-am. — „Maimuță“... adică „monkey“. Ōkuma s-a întors spre Gaston și a făcut ca o maimuță. — A! Maimuță! spuse Gaston tare, dând din cap. Tu ești maimuță. A, da, înțeleg. Tomoe izbucni fără să vrea în râs. Ōkuma începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
vrei să ți se întâmple una ca asta. — Așa crezi? spuse încet Takamori. L-a făcut să se simtă foarte caraghios. Și-a întors privirile spre apa șanțului care împrejmuia Palatul. — Păi, da. Așa cred pentru că ești un împrăștiat și habar n-ai pe ce lume trăiești. Ești în stare să mă confunzi și pe mine cu vreo altă domnișoară sau să permiți unei femei necunoscute să te certe crezând că e mama. Nu-i chiar atât de simplu cum crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
afla într-un tren care-l clătina, în drum spre nord, în noaptea întunecată. Yamagata. Ce stingher se va simți acolo. Călătorea singur spre un oraș străin pe care îl vedea pentru prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Unde mergeți? Și ea era în drum spre Akita, ca să-și vadă fiul, nora și cei trei nepoței. Auzind-o, Gaston a trecut iar în revistă motivele pentru care plecase la Yamagata în căutarea lui Endō. După cum remarcase și Tomoe, habar n-avea cum o să fie primit. Știa și el prea bine cât de riscantă putea fi hotărârea lui pripită. Totuși, în ziua aceea, la ecarisaj, văzând cadavrul lui Napoleon pe rogojină, în razele fierbinți ale soarelui de amiază, îi mirosise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
ajuns la intrarea barăcii, Endō băgă mâna în buzunar. Degetele atinseră țeava tare de oțel a pistolului. Să înapoiezi? Ce să înapoiezi? Privindu-l țintă în ochi, Endō i-a întins o cursă. — A, deci le ascundeai! Bineînțeles că Endō habar nu avea ce ascundea Kobayashi și tocmai de aceea a continuat. A intuit că era ceva în legătură cu fratele său, care fusese ucis pentru o crimă pe care nu o comisese. — Domnule Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

că, În cele din urmă, vor fi tot Împreună. Și, firește, ei nu sînt conștienți de asta, căci asta e singura realitate pe care o cunosc, după cum nici eu nu cunosc alta decît a mea. CÎt de norocoși sînt. Și habar n-au de asta. Mai ales Emma. Am urmărit-o pe cînd era În preajma Lindei, am simțit tensiunea dintre ele și m-a Întristat faptul că Emmei nici prin cap nu-i trecea că ar fi trebuit să fie recunoscătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din Telegraph. Burnița de martie care cădea afară m-a ajutat să mai scap de sentimental de vină, pentru că nimic nu se compară cu a rămîne În așternut Într-o dimineață În care afară e urît și plouă. În plus, habar n-aveam cine ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
logodnă? Care cadouri de logodnă? Despre ce naiba vorbește? Adică, mă aștept la cadouri de nuntă, desigur, dar de cadouri de logondă n-am mai auzit. Mă uit la Dan, care dă din umeri. E clar că nici el n-are habar. Linda și Michael se Întorc cu patru pahare de vin și deschid sticla de șampanie. Toarnă amîndoi și ni le Întind pe ale noastre, după care le ridicăm toți ca să toastăm. — Pentru Dan și Ellie, spune Michael, iar noi zîmbim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În bikini și cu o pereche de cercei cu cristale colorate. Asta dacă se căsătorește vreodată. Linda zîmbește. — În primul rînd, scumpa mea fiică nu se arată dornică să se mărite prea curînd. În al doilea, sus-menționata fiică n-are habar de acești cercei... — Dar asta nu Înseamnă că trebuie să-i iau eu, o Întrerup, și ridică o mînă ca să Îmi taie avîntul. — În al treilea rînd, spune ea pe un ton triumfător, am un foarte frumos colier cu diamante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În ochi. — Bună treabă c-o să-mi fii rudă, Emma. Dacă un prieten mi-ar fi spus același lucru, l-aș fi trosnit. Păi, asta ar explica de ce nu prea ai mulți prieteni, mă ia peste picior, fără să aibă habar ce aproape de adevăr este. Bine, Îmi retrag cuvintele, dar nu crezi c-ai fi mult mai frumoasă Îmbrăcată În ceva simplu și elegant? — Desigur, zic dînd din umeri. Dar trebuie ca mama ta să vadă cît de oribil pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
copil și nu aflaseră acest adevăr, și dădu cu ochii de mine. Dintr-odată, m-a copleșit un sentiment insuportabil de pierdere și jale. Jale după tatăl pe care nu-l cunoscusem niciodată, după gîndurile acestea de care nu avusesem habar și datorită plăcerii neașteptate și a mîndriei că el era prezent și vorbea la nunta mea. — Nu i-am fost cel mai bun tată lui Ellie, spuse el, iar eu am simțit un nod În gît și o lacrimă rostogolindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
convins că va fi băiat, iar eu n-am nici cea mai vagă idee. Mi-am chestionat toate cunoștințele care au copii, ca să aflu dacă au știut și, În cazul că au știut, cum anume au procedat, dar eu, personal, habar n-am. SÎnt zile În care mă trezesc cu sentimentul copleșitor că voi avea un băiat, dar sînt de asemenea zile În care convingerea mea de neclintit este că va fi o fetiță. CÎnd ajung În luna a șaptea, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
dată cînd cineva Îți spune ceva ce s-ar putea să nu-ți convină, pur și simplu nu-l bagi În seamă. Linda pufnește. — Uneori vii cu niște lucruri absolut ridicole, spune ea disprețuitor. Poate că nu te ascult pentru că habar n-ai despre ce e vorba. — Așa e. Exact asta faci acum, trecînd cu vederea ce am eu de spus, pentru că nu asta vrei să auzi. De ce crezi că În majoritatea timpului nu mă obosesc să vorbesc cu tine? Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
văzut copilul? izbucnesc eu cu o voce ascuțită, abia controlîndu-mi o criză de isterie. Abia de l-am văzut eu. Dan Începuse să clatine din cap. — O, Doamne, Îmi pare foarte rău, Ellie. Nu știu ce să zic, dar Îți jur că habar n-aveam că erau aici. — Cum adică? — Mama a sunat cînd te pregăteau pentru naștere. Voia să afle cum te simți, iar eu n-am putut să mint și să-i spun că nu ești la maternitate. După aia, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nașteri? Preț de-o clipă oribilă, m-am gîndit că fusesem atît de „dusă“ Încît cei doi ar fi putut să stea ghemuiți Într-un colț al sălii de nașteri, urmărind operația de cezariană, iar eu n-aș fi avut habar. O, Doamne, ce-o fi mai rău? Ca socrii tăi să aibă o privire de ansamblu asupra vaginului sau măruntaielor tale? — Nu, dar erau În sala de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-n jos pe scări, ca să-l fac să nu mai țipe. Eu sînt cea care Îl depune În brațele tatăului său, În weekend, ca să pot avea o pauză, dar luîndu-l iarăși de la el cînd constat, cu exasperare crescîndă, că Dan habar n-are cum să-și liniștească propriul fiu. Și tot eu sînt plină de furie și de resentimente și de epuizare cronică. Cea care a Început să ducă disperat dorul serviciului, dar care nu se poate deprinde cu ideea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]