5,715 matches
-
încercat să înregistrăm, cât mai precis, "situația biografica", a poetului român, plasându-l într-un context istoric și cultural specific, cel al modernismului, în primul rând, în raport cu filozofia bergsoniana, dar și cu teoreticienii "lirismului absolut" (Stéphane Mallarmé, Paul Valéry, sau Henri Brémond), cu care are legături directe și vădite afinități. Descoperim, la poetul român, o viziune asupra poiesis-ului împărtășită și de alții, ce unește reflecția să asupra artei cu o practică poetica specifică, în funcție de care Ion Barbu își dezvoltă proprii tropi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
i.e., frumusețea necontingentă, si poate, astfel, să ne-o aducă, aici pe Pământ, nu pură, ori perfectă, ci potrivită capacităților noastre mărginite de pătrundere, sub forma operei de artă. O coborâre în maelström " Timpul înseamnă invenție sau nu este nimic." Henri Bergson Mai aproape, de epocă în care Ion Barbu a trait, Henri Bergson, în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" (1888), identifică "le grand mystère de la vie" [marele mister al vieții]1 - creația continuă - , chiar cu esență frumosului, aserțiune, ce
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Pământ, nu pură, ori perfectă, ci potrivită capacităților noastre mărginite de pătrundere, sub forma operei de artă. O coborâre în maelström " Timpul înseamnă invenție sau nu este nimic." Henri Bergson Mai aproape, de epocă în care Ion Barbu a trait, Henri Bergson, în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" (1888), identifică "le grand mystère de la vie" [marele mister al vieții]1 - creația continuă - , chiar cu esență frumosului, aserțiune, ce, pentru poetul român, nu putea decât să continue un gând poesc. Autorul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ca sesizează virtualul în real și încorporează într-o opera completă ceea ce natură lasă în el în stare de eboșa sau de simplu proiect [s.n.]3. Sensul autentic al acestor remarci poate fi recuperat, daca acceptăm premisele epistemologice formulate de Henri Bergson în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" (1888). În experiența cotidiană, comentează el, percepția, condiționată social, este adânc înrădăcinată în cerințele acțiunii practice, ceea ce înseamnă că simțurile noastre golesc materia de calitățile ei concrete și selecționează doar ceea ce este
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este chiar esență judecății estetice, autorul "Veghii" încearcă să adopte percepția celui dintâi,11 demersul facilitat și de faptul, observat de Robert Shulamm, ca "peisajele lui Poe sunt alegorii ale viziunii sale asupra minții și lumii"12. "Orice poem", observă Henri Brémond, într-un text critic, cu vădite înrâuriri bergsoniene, "își datorează caracterul propriu-zis poetic, prezenței, radiantei, acțiunii transformatoare și unificatoare a unei realități misterioase pe care o numim poezie pură [s.n.]"13. Ca să o cunoaștem, trebuie să ne plasăm, printr-
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
inspiration" [zona profundă [a propriului suflet, acolo] unde fermentează inspirația]14, si, printr-o mișcare à rébours, ambele imaginare, să suim pantă, ce conduce spre sursă ei. Invenția artistică autentică și experiența receptării operei de artă comentează, la rândul său, Henri Bergson, presupun "să urcăm dincolo de acel punct de unde experiență devine umană"15, altfel spus, să depășim condiționările noastre pragmatice obișnuite, rămânând, cu toate acestea, oameni. Altundeva, filozoful francez detaliază: Să ne concertam prin urmare asupra a ceea ce avem, în același
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fulgurante, coincidem, pentru câteva momente, cu natura creatoare a ființei 17. Artă nu repeta nimic, nici nu reproduce creațiile naturii, ci prelungește operațiile acesteia, explicitându-se în entități distincte, originale, i.e., opere. Iată aceeași idee exprimată, în termeni foarte apropiați de Henri Brémond, în celebrul discurs, ținut în fața Academiei Franceze, în 1925, pe tema "poeziei pure", ce a provocat, în anii care au urmat, o amplă dezbatere, în cercurile artistice europene, pe care poetul nostru pare să o fi urmărit, cu atenție
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
totul coexista", ale cărei elemente componente sunt "părți în putere [en puissance], formează secțiunile potențiale ale unui Tot, el însuși virtual 32. Această realitate primară, liminara, constituie fondul și sursa existenței noastre, iar desfășurarea ei, în timp, (așa cum o schițează Henri Bergson în "Evoluția creatoare", 1907) evocă, subtil, schemă păcatului biblic 33, este continuă creștere. Reprezintă simbolic, totodată, punctul ei cel mai înalt ("zenit"), dacă avem în vedere conul 34 bergsonian al memoriei. Iată de ce această mișcare regresiva, prin care ne
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
peisaj vesperal sugerat de expresia "modùl unei seri eventuale"40, nu evocă, așa cum pare la prima vedere, vreun moment anume din apologul poesc, ci spațiul propriu invenției poetice, în general - am numit astfel memoria spontană, activă, care, în cazul lui Henri Bergson, are o accepție precisă: conștiința a duratei creatoare 41. Memoria, cu acest sens special pe care i-l da Bergson (și avem motive să credem că Ion Barbu gândea la fel) este acea forță internă ce reunește, într-o
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Prin transparență (simbolică) acestor elementele, Ion Barbu - aici în postura de cunoscător și de interpret al operei poești - identifica ("dezle[eagă]") un nexus generator ("filamentul umbrelor"68, "figură docilelor raze", "aparentă inima 69 a locului"), prin care, urmându-l pe Henri Bergson, vom înțelege, "ansamblul de raporturi ce se stabilesc, între aceste materiale, pentru a constitui o cunoaștere sistematică"70, prin intermediul căreia inteligență - "care nu este decât o perspectivă imobila și fragmentara asupra ei [lumii], ce se plasează întotdeauna dincolo de timp
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se tencuia, prin lespezi 81. În parafrază barbiana, "veghea" denumește, si acesta este, credem, si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale care înconjoară acțiunea efectiv realizată de ființă vie"82, sau cum spune Barbu, "sub (=dincolo de) revoltă continuată a zidurilor". Metamorfozându-se continuu, dar rămânând esențialmente identică
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
chiar artistul (poetul creează din sine), care, în acest mod, încearcă să emuleze modelul divin. Iată de ce, fiecare este propriul lui creator. Pe de altă parte, Ion Barbu trebuie să fi regăsit aceeași idee și în speculațiile metafizice ale lui Henri Bergson: "[d]ans l'absolu nous sommes, nous circulons et vivons" [în absolut suntem, ne mișcăm și trăim]88. Mai mult chiar, acesta face din homo creativus chiar cucerirea supremă a progresului schițat în "Evoluția creatoare" (1907). Prin artistul adevărat
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
intemporal și ceresc [s.n.] că Ierusalimul ortodoxiei"115. Glosa barbiana pare să sugereze că "universalul" avut în vedere, nu se obține prin cristalizări analitice succesive, ci, direct, din experiența, prin intuiție (i.e., religioasă, în contextul dat), în felul în care Henri Bergson discuta natură genezei ideilor generale (idées générales) în "L'évolution créatrice", i.e., ca având, deci, un substrat ontologic, dar și unul material. "Potirul" nu apare, totuși, în "Prăbușirea Casei Usher", este deci o completare barbiana, pentru a se servi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
precise ("certe geometrii"116). "Geometria" este o calitate a materiei, viața fiind o realitate spirituală care se face (se generează / multiplică neîntrerupt pe seama unei alte realități (materia), care se disociază continuu. Furor poeticus: inspirație, geniu "Creația semnifică, înainte de toate, emoție." Henri Bergson Spațiul poetic este, in lectură barbiana, "un spațiu topologic al ființei", deschis spre o experiență și o realitate mai profunde, pe care artistul, prin tatonări continue, se străduie să le fixeze în expresii simbolice, cât mai adecvate. Creatorul autentic
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ultime - plăcerea - prin care artistul încearcă să recupereze sensul armoniei universale și să redobândească apartenența lui organică la cosmos, pe care apoi să le creeze în cititor. Poezie și cunoaștere "Artă este, cu siguranta, o viziune mai directă a realității." Henri Bergson. În "Puterea cuvintelor", apologul, în care poetul american ajunge aproape de comprehensiunea orfica a lumii - "prin glasul meu am dat viața acestei stele neobișnuite" - "I spoke it [this wild star] into birth"1 - dar, mai ales, în "Revelația mesmerică", Edgar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în achiziția cunoașterii"]3. Ion Barbu nu pare să gândească diferit în "Veghea lui Usher": Cunoașterea era aici locuire, canonica deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe cai închise și simple că lăncile unui triunghi 4. Călăuzite de ceea ce Henri Bergson numește, bon sens, prin care trebuie să înțelegem "l'expérience continue du réel" [experiență continuă a realului (=duratei)]5, caracteristică artistului adevărat, mecanismele inițiatice ("închise) și directe ("simple") ale gândirii poetice definesc o nouă cale, o sinteză dialectica între
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
efectiv realizată de ființă vie"26, într-o mișcare de adaptare reciprocă, acel "joc secund, măi pur27" ("Din ceas dedus"), prin care o realitate nouă, imprevizibilă ia naștere. Spațiul operei este un locus mirabilis, un "espace milieu", cum ar spune Henri Focillon 28, între formal și informal, totdeauna în stare de transformare (în actul lecturii), care ascunde calitatea imutabila a unui adevăr mai înalt. Simbolul, căruia, la Poe, îi corespunde "the mystic or the undercurrent of meaning" [misticul sau curentul subteran
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
formulă foarte apropiată din articolul "Opera de artă că integrare" (1920), punctul liminar al acestui studiu (vezi mai sus) și care pune în lumina valoarea metafizica a creației artistice - problema comună marilor artiști și scriitori de la începutul secolului XX, căreia Henri Bergson i-a oferit o soluție întru-totul originală: acesta nu numai că atribuie artei capacitatea de rupe "voalul" ce separă cunoașterea noastră de durată, dar chiar vede în arta un exemplu al depășirii condiției noastre comune, pe care practică artistului
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este decât o condiție pregătitoare a cunoașterii ultime, prin care artistul recuperează sensul armoniei universale și redescoperă apartenența lui organică la cosmos 63. Mai aproape de Ion Barbu, continuând, parțial, linia de gandire kantiana, de la care se revendică și Edgar Poe, Henri Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
compoziții mai lungi. După o jumătate de oră, în cel mai bun caz, se diminuează, - se stinge - și este înlocuită de o reacție puternică, iar poemul, nu mai este, nici prin efect, nici în fapt, un poem84. La rândul său, Henri Bergson notează: "Artă urmărește să imprime în noi sentimente, nu să le exprime [s.n.]; ea ni le sugerează și devine în mod deliberat imitație a naturii, cănd găsește, în această mijloace mai eficace"85. În viziunea sa însă, emoția depășește
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care reînnoiesc fundamental trăirile noastre. Artă aduce la lumină afectele noastre cele mai profunde, prin mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul naturii", creat de J-J. Rousseau, amintit de Henri Bergson, în Cele două surse ale moralei și religiei, 193292). Viziunea bergsoniana asupra artei legitimează, în bună măsură, influența profundă pe care a exercitat-o asupra artei și literaturii, în primele decenii ale secolului XX, inclusiv asupra lui Ion Barbu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bună măsură, influența profundă pe care a exercitat-o asupra artei și literaturii, în primele decenii ale secolului XX, inclusiv asupra lui Ion Barbu. Omenesc, mult prea omenesc "Să fii liber înseamnă că realizezi o operă care să-ți semene." Henri Bergson Imperfecțiunea metodei prin care, pornind de la principii poetice generoase - Frumusețea ideală ca unic "obiect" al poeziei, al cărei scop este să trezească în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de cantitatea lucrurilor apărute, prin care omul de spirit trebuie să se reducă deliberat la un refuz indefinit de a fi ceva [s.n.]18. Înaintea lui Paul Valéry, aceeași idee, este admirabil exprimată, de Stéphane Mallarmé, într-o scrisoare către Henri Cazalis, din 14 mai, 1867: Ar trebui să adaug - iar tu nu ai voie să spui nimic despre asta - că prețul victoriei mele este atat de mare ca inca mai am nevoie să mă privesc în oglindă ca să gândesc; și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează, în mod explicit, construcția viziunii poetice: ea mediază trecerea de la "percepția pură", caracteristică doar artistului adevărat, la reprezentarea acesteia (în materialitatea operei), cu condiționările și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Barbu atribuie "revoluției" poetice realizate de Moréas (desigur gradul de subiectivitate al aprecierii este mare!) un anumit caracter de necesitate ("fatalitate"), prin care evoluția poeziei se înscrie în tendințele, mai largi ale evoluției spiritului modern, așa cum erau ele schițate de Henri Bergson, în "L'Évolution créatrice" (1907). "Dialogul lui Monos și Una" (1841), la care enunțul "Șoptiri de la Monos, la Una!" (italice în originial)45, din "Veghe", face aluzie directă, în continuarea, pare să fie, în viziunea barbiana, unul din textele
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]