3,545 matches
-
îsi expune părerile legate de literatura populară, face aprecieri și arată scăderile unor culegeri folclorice cu observații atât din punctul de vedere al conținutului lor, cât și din punct de vedere lingvistic. Astfel referindu-se la culegerea lui Pompiliu Pârvulescu "Hore din Cartal" (sat din Dobrogea, unde s-a făcut culegerea), E. Hodoș observă, pe lângă meritul acestuia, că autorul n-a cunoscut și baladele din Banat "„care în unele privințe sunt cele mai bogate și mai închegate între tot ce a
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Drdla, "Balada" de Ciprian Porumbescu etc. Dar și repertoriul popular era prezent în toate transmisiile sale radiofonice. Programele se încheiau totdeauna cu "Romanțe și arii naționale" sau "Jocuri din toate ținuturile României Mari". Repertoriul său nu a cunoscut granițe între horele și sârbele din Oltenia și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
horele și sârbele din Oltenia și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora boierească", "Horă și sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba lui Bârlan" (Ion D. Bârlan), "Hora lui Dobrică" (Ioan Constantin Dobrică) sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
sârbele din Oltenia și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora boierească", "Horă și sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba lui Bârlan" (Ion D. Bârlan), "Hora lui Dobrică" (Ioan Constantin Dobrică) sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări în stil
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora boierească", "Horă și sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba lui Bârlan" (Ion D. Bârlan), "Hora lui Dobrică" (Ioan Constantin Dobrică) sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări în stil țărănesc "Hora lui Moțoi", "Sârba lui Moțoi", "De la Brașov la Sibiu" - potpuriu ardelenesc, "Doine și jocuri din Ardeal" - potpuriu etc. Moare în ziua de
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba lui Bârlan" (Ion D. Bârlan), "Hora lui Dobrică" (Ioan Constantin Dobrică) sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări în stil țărănesc "Hora lui Moțoi", "Sârba lui Moțoi", "De la Brașov la Sibiu" - potpuriu ardelenesc, "Doine și jocuri din Ardeal" - potpuriu etc. Moare în ziua de 8 octombrie 1946, internat în Sanatoriul "Filaret", bolnav de TBC. Pe ultimul drum l-a condus propria orchestră
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
Voința neamului de Ion Danielescu, Închinare eroilor de Mircea Neagu, Sara pe Deal de Vasile Popovici, Trandafir de la răzoare de Sabin Drăgoi, Mândra mea cu părul galben de Ghe. Cucu, Privighetoarea de M. Bartholdy, Maria neichii Marie de D.D. Stancu, Hora cu strigături de N. Lungu, Merișor cu mere coapte și Iac-așa de S. Niculescu, E toată țara-n sărbătoare de I. Chirescu, Patrie pământ de aur de Gh. Bazaban, Morarul de D. Kiriac, Înflorești pământ al bucuriei de Ghe
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
amintește de portul lăutarilor din secolul al XVIII-lea, cu anterieu, giubea și brâu. , ca vătaf al tarafului, poartă giubeaua blănită cu samur, în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din colecția cunoscutului editor bucureștean, intitulata „Hore și jocuri” (1868) sunt datorate aceluiași lăutar. Între anii 1869-1890 intră în cea mai importantă perioadă a
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din colecția cunoscutului editor bucureștean, intitulata „Hore și jocuri” (1868) sunt datorate aceluiași lăutar. Între anii 1869-1890 intră în cea mai importantă perioadă a carierei sale, desființându-și taraful și cântând în orchestrele naiștilor Angheluș Dinicu și Radu Ciolac, unde va fi coleg cu vioristul Dănică Ciolac
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru. Costumul românesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine el nu se asociază cu hora satului, cu cimiliturile și cu poveștile populare ; el rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neântrecutul său sistem de autoghidare și adaptare.”
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
1849, compozitorul bucovinean Carol Miculi, elev al lui Frederic Chopin, întocmește o colecție de folclor publicată în Franța („Douze airs nationaux roumains"), bazată în cea mai mare parte pe repertoriul lui Nicolae Picu. Între piesele din repertoriul său, notabile sunt: „Hora cea cu flori la pălărie", „Hora în ghe mol", „Arcanul", „Buciumul" etc. Din 1851, Nicolae Picu îl ia ca discipol pe violonistul Grigore Vindereu. Moare la data de 2 octombrie 1864 la Suceava, în vârstă de 75 de ani.
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
al lui Frederic Chopin, întocmește o colecție de folclor publicată în Franța („Douze airs nationaux roumains"), bazată în cea mai mare parte pe repertoriul lui Nicolae Picu. Între piesele din repertoriul său, notabile sunt: „Hora cea cu flori la pălărie", „Hora în ghe mol", „Arcanul", „Buciumul" etc. Din 1851, Nicolae Picu îl ia ca discipol pe violonistul Grigore Vindereu. Moare la data de 2 octombrie 1864 la Suceava, în vârstă de 75 de ani.
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
ajutat de câțiva membri ai unei comisiuni folcloristice, instituită de ministrul Spiru Haret, la 1897, Ion Odor, Ion Ionescu, Al. Hodoș, C. Notara, dau la iveală un considerabil material de peste 5.000 de bucăți poetice, format din cântece bătrânești (balade), hore etc., colecționat într-un volum de 1700 pagini. În întreprinderea aceasta, au apărut câțiva Șolcani, în persoana lăutarilor Anghel Cambrea din comuna Săcelu, Gorj; cobzarul Stăneu Ion din Cucueți, Teleorman; Dumitru Văleanu din Roșiorii de Vede etc., care, numai ei
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
la manifestațiile încheierii Războiului de Independență. Moare în anul 1880 la București. Prin intermediul profesorului de vioară de la Conservatorul din București, Gheorghe A. Dinicu, câteva din cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost tipărite în perioada 1927-1932. Unele compoziții că "Hora florilor", "Încurcata din Popești" sau "Hora viilor" au avut o popularitate largă în rândul amatorilor de muzică, fiind transcrise pentru vioară și pian. În rest, majoritatea pieselor lui Ochialbi au fost notate și aranjate pentru pian. Din rândul acestora rămân
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
Moare în anul 1880 la București. Prin intermediul profesorului de vioară de la Conservatorul din București, Gheorghe A. Dinicu, câteva din cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost tipărite în perioada 1927-1932. Unele compoziții că "Hora florilor", "Încurcata din Popești" sau "Hora viilor" au avut o popularitate largă în rândul amatorilor de muzică, fiind transcrise pentru vioară și pian. În rest, majoritatea pieselor lui Ochialbi au fost notate și aranjate pentru pian. Din rândul acestora rămân sub formă de copii-manuscrise câteva hore
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
Hora viilor" au avut o popularitate largă în rândul amatorilor de muzică, fiind transcrise pentru vioară și pian. În rest, majoritatea pieselor lui Ochialbi au fost notate și aranjate pentru pian. Din rândul acestora rămân sub formă de copii-manuscrise câteva hore, remarcabile prin bogăția inspirației melodice ("Hora Rândunica", "Hora Popișteancă" și "Hora lui Ochialbi" - nr.1, nr.2, nr.3 și altele). În scrisoarea către Vasile Alecsandri din 9 mai 1889, Ion Ghica, descriind o nuntă care s-a celebrat în
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
largă în rândul amatorilor de muzică, fiind transcrise pentru vioară și pian. În rest, majoritatea pieselor lui Ochialbi au fost notate și aranjate pentru pian. Din rândul acestora rămân sub formă de copii-manuscrise câteva hore, remarcabile prin bogăția inspirației melodice ("Hora Rândunica", "Hora Popișteancă" și "Hora lui Ochialbi" - nr.1, nr.2, nr.3 și altele). În scrisoarea către Vasile Alecsandri din 9 mai 1889, Ion Ghica, descriind o nuntă care s-a celebrat în casa boerului Românit la 1827, între
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
muzică, fiind transcrise pentru vioară și pian. În rest, majoritatea pieselor lui Ochialbi au fost notate și aranjate pentru pian. Din rândul acestora rămân sub formă de copii-manuscrise câteva hore, remarcabile prin bogăția inspirației melodice ("Hora Rândunica", "Hora Popișteancă" și "Hora lui Ochialbi" - nr.1, nr.2, nr.3 și altele). În scrisoarea către Vasile Alecsandri din 9 mai 1889, Ion Ghica, descriind o nuntă care s-a celebrat în casa boerului Românit la 1827, între altele, spunea:
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
patronul de la „Iordache”), cât și reprezintă Pavilionul Românesc. În același an este invitat de președintele Franței, Emile Loubet, să cânte în grădina palatului Elysee, unde primește 2000 de franci și este decorat Ofițer de Academie. În 1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
de la „Iordache”), cât și reprezintă Pavilionul Românesc. În același an este invitat de președintele Franței, Emile Loubet, să cânte în grădina palatului Elysee, unde primește 2000 de franci și este decorat Ofițer de Academie. În 1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Ofițer de Academie. În 1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune pe tema folclorică, semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune pe tema folclorică, semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata nr. 3 pentru pian și vioara în caracter popular românesc. În 1918, influențat de întâlnirea cu Ciolac, Richepin ține o conferință la Paris cu titlul „Roumaine ame”. În același an, Cristache se
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
trimiși pe front, cei rămași acasă erau siliți la munci grele, suplimentare. Se mai văd și astăzi urmele sinistrelor casemate de pe imaș, la care au fost obligați să lucreze pe orice vreme locuitorii din Buciumi. Au fost interzise toate adunările, horele, serbările și nunțile. Rar se obținea autorizație pentru vreo hora, care era de regulă supravegheată de autorități. Jandarmii erau nelipsiți din sat. Într-o duminică din vara anului 1942 aceștia au arestat în plină hora pe toți tinerii prezenți, ducandu
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
grele, suplimentare. Se mai văd și astăzi urmele sinistrelor casemate de pe imaș, la care au fost obligați să lucreze pe orice vreme locuitorii din Buciumi. Au fost interzise toate adunările, horele, serbările și nunțile. Rar se obținea autorizație pentru vreo hora, care era de regulă supravegheată de autorități. Jandarmii erau nelipsiți din sat. Într-o duminică din vara anului 1942 aceștia au arestat în plină hora pe toți tinerii prezenți, ducandu-I legați la Onești, sub acuzația că refuză să participe
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]