3,486 matches
-
Gheorghiu Bradley, și ASPERA ProEdu Brașov. Asupra motivelor și oportunității proiectului sîntem Înștiințați În „Cuvîntul Înainte” semnat de Mircea Ivănoiu. Se subliniază necesitatea de cunoaștere a trecutului apropiat pentru a Înțelege prezentul și a dobîndi o imagine limpede asupra lui. Ignoranța și atitudinea de ignorare se traduc În perpetuarea culpabilității: „Nu putem continua și rezista cu pete albe În trecut sau cu etape depășite cu discreția vinovată. Premisele false duc la rezultate false” (p. 5). Deturnarea Îndelungată a istoriei În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1997 la RIBA, la Londra (Institutul Regal al Arhitecților Britanici), numită „Romania in the 1930’s: Architecture and Modernism”. Expozițiile au avut succes și și-au atins scopul. Confrații străini și-au manifestat interesul și s-au arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală În ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și Începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se deschid porțile revistelor academice internaționale și Începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lîngă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatînd ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice notă discordantă. Arhitecții români sînt prezentați ca niște genii pe nedrept ignorate de istoria arhitecturii din „lumea vestică”, creatori talentați care operau Într-o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
3) sarcasm și umilire A țipa: tot felul de țipete Umilirea: a-și bate joc de victimă, a o face să-i fie rușine sau jenă în mod intenționat Comportamentală non verbală Distrugere: A distruge sau a încerca distrugerea obiectelor Ignoranță: A fi indiferent atunci când o persoană vrea să-ți vorbească Atac fizic: Atac sau tentativă de atac fizic cu intenția de a face rău cuiva Comportamentală nici verbală nici non verbală Supunere: Cerere de supunere imediată Dezaprobare: A-și arăta
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
lui organizatorică îl aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre. Etichetele nu ne vor acoperi ignoranța, aroganța și servilismul politic! În 1981, istoricul francez a refuzat să-l sprijine pe Mitterrand în campania electorală, argumentând că un intelectual nu trebuie să acționeze "precum un director de conștiință"16. Controlorii de conștiințe și formatorii de gândiri (de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și turma sa iată o relație de putere, care se regăsește deopotrivă în statul politic modern și în organizarea societății civile, lasătă în suspensie, în marginalitatea unor proiecte de politică modernă. Între o știință a conducerii (reprezentată de păstor) și ignoranța față de această știință (turma) s-a format în secolul Luminilor, ideea unei societăți civile drept contrapondere la pastorat. Însă societatea civilă, în structura funcționalității sale, nu a depășit până în prezent starea de mimesis. Ea funcționează prin lideri, principii și ierarhii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întâlnesc din nou pe Țar... Da, să-l revăd pe tânărul împărat împreună cu soția lui pe străzile Parisului. Așa cum te temi să întâlnești un prieten despre al cărui sfârșit iminent ai aflat de la medic, un prieten care, într-o fericită ignoranță, îți încredințează planurile lui. Într-adevăr, cum aș fi putut să-i însoțesc pe Nicolae și pe Alexandra dacă îi știam condamnați? Dacă știam că nici măcar fiica lor, Olga, nu va fi cruțată? Că și ceilalți copii, pe care Alexandra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
foarte puțin diferit de ceilalți, nu credeam că merit atâta ostilitate. E adevărat că nu mă extaziam la filmele pe care mini-societatea lor le comenta în timpul recreațiilor, nu făceam nici o deosebire între cluburile de fotbal ai căror suporteri înfocați erau. Ignoranța mea îi jignea. O considerau sfidare. Mă atacau cu batjocurile lor, cu pumnii lor. Abia în iarna aceea am început să deslușesc un adevăr derutant: a purta în tine trecutul acela îndepărtat, a-ți lăsa sufletul să trăiască în Atlantida
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de conducere În timp, pe când unitatea de comandă depinde de modul de coordonare a personalului. 3. Principiul subordonării interesului - particular celui colectiv Interesul unui angajat sau grup trebuie să treacă Înaintea interesului colectivului din care face parte. De multe ori ignoranța, ambiția, egoismul, lenea, slăbiciunea unor angajați face să se piardă din vedere interesul general al colectivului. Împreunarea celor două interese crează de multe ori probleme conducătorului. Dintre mijloacele de realizare ale principiului, pot menționa hotărârea și exemplul bun al managerului
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea critică. Promovarea constantă a nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor, iubitelor, nevestelor, amantelor... Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85. Ridicolul ignoranței, în cazul personajului caragialian, este deci înlocuit cu cinismul acceptării condiției de păpușă mecanică. Nimic însă din gravitatea acelui "clovn supralucid care-și ia în derâdere propria tragedie" (Romul Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ei de normă proximă de moralitate. Orice alterare a raportului dintre persoană, conștiință și libertate conduce la un dezechilibru în doctrina și în practica morală. O problemă strâns legată de judecata de conștiință este cea a conștiinței eronate. În situația „ignoranței invincibile”, demnitatea și respectul atribuit conștiinței provin din faptul că ea, deși se decide în favoarea unui lucru rău, rămâne în mod subiectiv orientată spre ceea ce ea consideră ca adevăr de urmat. În schimb, în cazul conștiinței „în mod culpabil eronată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a avut nevoie să se cunoască pentru a exista, și ea a ieșit cu bine tocmai din dezordinea înfruntărilor și a compromisurilor. Dar din momentul în care toată lumea se reclamă de la ea, în configurări mai mult sau mai puțin perverse, ignoranța o amenință. Astăzi, a veghea la întărirea democrației nu înseamnă doar denunțarea abuzurilor puterii, ci și valorizarea practicilor purtătoare de beneficii ale democrației. Or, partea cu adevărat democratică a unei politici nu se judecă doar după procedurile sale, ci și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
despre ceea ce indica Léon Gambetta în celebrul său discurs rostit la Havre în aprilie 1892, atunci când, respingând himerele socialiste, el slăvea progresul în etape metodice: "Să fim circumspecți față de utopiile celor care, înșelați de propria lor imaginație sau rămași în ignoranța lor, cred într-un panaceu, într-o formulă care asigură bunăstarea lumii. Credeți-mă, nu există remediu social dacă nu există problemă socială. Există probleme de rezolvat, dificultăți de învins, care variază după loc, climat, obiceiuri, stare sanitară, probleme economice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la aceștia sentimentul și imboldul pot avea un caracter simplu. La cei cu experiență bogată și multilaterală, viața sufletească se compune din plăcere și durere, dulceață și amărală și anume în așa chip încît aceste elemente contradictorii se determină reciproc. Ignoranța este mama desfătării în paradisul animal și cel ce-și înmulțește cunoștințele își amplifică durerea. Sufletul eroic simte însă plăcere chiar și în durere, fiindcă aceasta este un semn că tindem spre un obiect infinit și sublim, care trebuie și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
l-a așezat viața și raportul față de acesta determină locul pe care și-l atribuie și sieși și celorlalți. Pretutindeni, el caută miezul de sub coajă. Și cum cojile nu-și arată totdeauna miezul, el va înclina spre părerea că din cauza ignoranței sau a lipsei noastre de înțelegere plină de simpatie, vom crede deseori că găsim niște cozi fără miez. Nu toate nucile se lasă sparte, ca să vedem ce se ascunde în ele. Cum a scris Goethe în jurnalul unui tînăr student
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau ipoteze, în care crede cel ce-o afirmă. Astfel, Socrate este de acord, cu o seriozitate aparentă, că acela cu care discută înțelege realmente ceea ce susține că știe. Trăgînd toate concluziile acelei supoziții, el ajunge apoi, deseori, să dezvăluie ignoranța sau contradicția cu sine însuși a celui care, la început, se angajase cu atîta încredere în dialog. S-ar părea că Socrate își făcea dintr-asta o plăcere și, fără îndoială, simțea o satisfacție în exercițiul muncii ideatice pe care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al d-lui Macready] de a aspiră la obiectivele mai înalte în domeniul dramei s-a dovedit cel mai strălucit și cel mai de succes. El a redat scenei pe adevăratul Lear al lui Shakespeare, alungat de pe ea de nerușinata ignoranța pentru mai mult de o sută cincizeci de ani. O persoană cu numele de Boteler are reputația infama de a fi recomandat unui cunoscut poet laureat, d-lui Nathum Țațe, noua modelare a Regelui Lear. "Fac totul", a afirmat d
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua (capitolul 6) îl
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a pus încă? JF. Unica întrebare este: Cine sunt? Trăiesc de 74 de ani și încă n-am aflat. LV. Ce nu vă place la interviuri? Ce întrebare vă e cel mai antipatică? JF. Cred că întrebările care dau prilejul ignoranței mele să divagheze. Orice răspuns ar trebui să înceapă cu: Nu știu, dar cred...". LV. Am condus zeci de lucrări de diplomă despre romanele dvs. la Universitatea din București. Vă face plăcere acest lucru ori ați prefera să fiți ocolit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]